OGORUL NOSTRU
Sub soarele ce mâni va
răsări
Să
'nvesmânteze
bratele de plug,
Ogorul nostru
sfânt va odrăsli
Impărtăsit cu sânge din
belsug.
Pe tara noastră cu lărgit hotar
Etern cucerit prin jertfe de
vieti,
Va coborî
demnezeescul har
Ca roua'n geana albei dimineti.
Si fiii nostri vor îngenuchia
Pe lanul astfel binecuvântat
Ce mândru spic
de aur va 'nălta
Din oasele si
sângele vărsat.
D. IOV
Mărăsesti, 1917
M O L D O V A
De
sus, făclii de ceară, pale,
Lumina-si
picură, pe slova
Hrisoavelor
Voevodale,
Ce tin de tara mea, Moldova.
Privesc, cât cercueste zarea,
La holdele de-argint, pe săsuri,
Rostogolindu-se, ca
marea,
Din zări in zări - să nu le măsuri!...
Câmpia colcăie de rod...
Mirezme de pelin
si cimbru
Pe-aicea,
Dragos-Voevod,
Ochia, din arcul
ager, Zimbru!...
Si fiara, sângerând pe câmpuri,
Fugi spre codru 'n munti de
piatră,
Iar
Molda, după el,
în timpuri,
Gonind, din
urmă, fiara, latră...
Tăcere 'n câmpuri... Inserare...
Se
leagănă,
în visuri, holda...
Privesc, sub
zări, în depărtare
Si-ascult,
ascult, cum latră Molda!...
I. BUZDUGAN
HAIDUCEASCĂ
Foaie verde foi
de nuc
Veni vremea să
mă duc
Să strâng fetele
buluc
Si mă'ntreabă
un' mă duc
Eu le spui la
Câmpulung
Să-mi cumpăr un
călut murg
Lung la trup si
scurt la gât
Să-i dea coama
de pământ
Si tot frunză
dintr'un nuc
Astă
vară-am
fost haiduc
Si la vară iar
mă duc
Să scot fagii
din pământ
Să m'asez la
rădăcină
Să spal arme de
rugină
Să le ung cu
untdelemn
Să tragă bine la
semn
Si cu seu de
căprioară
Pe
cine-oi lovi
să moară.