"LIBERTATEA", New York

Director: Nicolae Nitã

Anul 7, Nr. 60, August, 1987

 

  Actul tradarii nationale de la 23 August 1944 constituie un act infam de o monstruozitate unica in analele istoriei universale, caci ce natiune din lume oricat de joasa i-ar fi demnitatea, si-ar preda propriul conducator inamicului de moarte, deschizand astfel larg portile trupelor navalitoare, pecetluind deci destinul Romaniei pe cateva generatii cu sigiliul rusinos al vasalitatii.

  S'au scris multe tomuri despre acest moment rusinos, fiecare versiune reflectand pozitia si structura politica a autorilor.

  Versiunea comunista, ca de obicei, face din actul dela 23 August 1944 momentul culminant al eforturilor si luptelor partidului comunist, incercand astfel jalnic sa-si legitimeze rolul fals de exponent al vointei natiunii romane.

  Evident, minciunile grosolane cu care masina propagandistica comunista din Romania incearca sa invaluie adevarul, frizeaza ridicolul. Cum puteau in jur de 1.000 de slugi inregistrate in solda Moscovei sa vanda peste noapte o intreaga natiune inamicului, iata o intrebare ce probabil a produs multe cosmaruri tãbãcarului Ceausescu si familiei sale degenerate.

  Vina comunistilor romani constã în acceptarea pozitiei de slugi ale imperialismului sovietic, in uciderea si torturarea a zeci si sute de mii de conationali, in dezmembrarea structurii sanatoase nationale romanesti, in distrugerea monumentelor istorice si religioase nationale intr'o incercare furibunda de a eradica toate radacinile sociale, nationale si religioase ale poporului roman, eradicare necesara in vederea transformarii populatiei romanesti intr'o masa docila de sclavi fara personalitate istorica apta de-a servi fara crâcnire viitoarea elita globaa a conspiratiei internationale.

  Si daca in general se spune despre comunisti ca toti sunt la fel, istoria ne dovedeste ca comunistul roman este slugoiul de cea mai joasa speta al Moscovei. Revolutia din Ungaria din 1956, reforma sociala din Cehoslovacia din 1968, Solidaritatea din Polonia, toate acestea majore convulsiuni istorice, au fost generate de catre comunistii unguri, cehi si polonezi, intr'o incercare sincera de-a promova un comunism national realmente aservit intereselor natiunii respective si nu Moscovei. Daca in mai toate tarile satelite Moscovei comunistii au incercat o apropiere fata de poporul pe care-l conduc, in Romania miseii sunt mai vornici decat in timpul fanariotilor. Deviza comunistului roman: "Decat sa planga mama mea, mai bine sa planga mama altuia", reflecta putreziciunea morala ce atinge apogeul in familia degenerata Ceausescu.

  Dar oricate vini ar avea comunistii romani, vina de a comite actul de la 23 August 1944 nu face parte din lungul sir ce le apartine.

  O alta versiune a actului dela 23 August '44 ne este oferita de catre protagonistii de fapt si de catre sustinatorii lor.

  Dupa dansii, in August 1944 Romania se afla in pragul dezastrului. Rusia Sovietica se afla la portile tarii si datoria conducatorilor neamului romanesc era de-a salva populatia romaneasca de inimaginabilele masacre urmate de insclavizarea tarii pe o perioada indefinita. Maresalul Ion Antonescu, Conducatorul Statului, care cerea incheierea unui armistitiu de pe o pozitie de forta precum si prin excesiva sa loilitate fata de Comandamentul german, statea in calea salvarii tarii.

  De aceea Regele Mihai, sfatuit de catre consilierii sai angajati pe calea colaborationismului cu sovieticii si secondat de catre reprezentantii partidelor politice din acea vreme, aresteaza pe Conducatorul tarii si-l predã legat cobzã dezertorului Bodnaras aflat in solda inamicului.

  Din acel moment, sustin ei, tara a fost salvata cel putin temporar, salvandu-se milioane de vieti ce vor avea cel putin in fata prospectul unei viitoare eliberari venite din partea americanilor si repunerea Romaniei in mijlocul natiunilor libere si democratice.

  Actul dela 23 August 1944 a fost necesar si justificat de evenimentele vremii spun ei si o sustin inca si asta din exilul comod pentru unii, extrem de dureros pentru altii.

  Versiunea noastra condamna cu severitate actul infam dela 23 August 1944 si pe fauritorii lui.

  Documentele istorice scoase la iveala in decursul timpului, atesta niaviatea si imaturitatea politica a celor ce-au comis actul dela 23 August.

  Ei au crezut in principiile expuse in "Charta Atlanticului", fruct al primei conferinte dintre Roosevelt si Churchill in August 1941 pe tarmul estic al Statelor Unite. Documentul a fost semnat de catre St. Unite, Anglia, U. Sovietica si alte state.

  In timp ce protagonistii actului dela 23 August 1944 comentau extaziati principiile de libertate politica, economica, sociala si religioasa, aveau loc conferintele dela Casablanca, in Ianuarie 1943, Cairo, Noembrie 1943, Teheran si Yalta, ce hotarîsera viitoarea împãrtire a lumii in sfere de influenta. Romaniei îi era rezervata soarta de vasal al Rusiei bolsevice fara drept de apel. Vanzarea la mezat in procente a tarilor din Europa de Est de catre Roosevelt, Churchill si Stalin, demostreaza ridicolul afirmatiei celor ce leaga comiterea actului dela 23 August 1944 de o proiectata eliberare de catre americani.

  Sunt cunoscute tentativele duse de catre guvernul roman in vederea incheierii armistitiului via Cairo prin reprezentantii lui Maniu si via Stockholm prin Ministrul Nanu. Cavantarea lui Churchill dela 2 August 1944 prin care premierul britanic îi sfatuia pe Romani ca sa trateze direct cu rusii, a provocat un soc puternic in randul credulilor in viitorul democratic al Romaniei. Intrati in panica, delegatii dela Cairo au informat pe Rege si pe Maniu ca rusii preferau intrarea ca invingatori la Bucuresti in locul semnarii unui armistitiu. Intr'adevar, la 20 August 1944 incepe ofensiva sovietica dealungul intregului front romanesc.

  Speriati, Regele impreuna cu conducatorii opozitiei si a generalilor complotisti, au decis comiterea loviturii de stat pentru 26 August 1944, in speranta unei interventii occidentale aeropurtate.

  Desi Maresalul Ion Antonescu era de acord cu incheierea unui armistitiu, el era conditionat de anuntarea prealabila a armatei germane de iminenta unui armistitiu cu consecinta imediata a parasirii teritoriului romanesc percum si de respectarea unei zone libere necesare pentru functionarea guvernului roman liber de interferentele straine.

  In acelasi timp, Maresalul luase masuri pentru oprirea inamicului pe linia Carpati, fortificatiile Focsani - Namoloasa - Galati - Dunare pana la Marea Neagra.

  Logica Maresalului era ca in cazul in care sovieticii refuza sa incheie un armistitiu in conditiile mentionate mai inainte, inamicul va fi imobilizat cateva luni, dand timp americanilor sa inainteze cat mai mult in Europa, ceeace nu le convenea sovieticilor. Logica impecabila a soldatului ce-si cunoaste bine inamicul, s'a lovit de credulitatea politicianismului romanesc in salvarea lui de catre democratiile occidentale.

  A urmat cunoscuta arestare a Maresalului Antonescu executata de catre maiorul Dumitrescu Anton ce conducea o grupa compusa din plutonierii Bala si Rusu si sergentul major Cojocaru. La palat se aflau in acel timp generalul Sanatescu, generalul Aldea, Mocsony Stârcea, Niculescu-Buzesti, Mirecea Ioanitiu, colonelul Emilian Ionescu...

  In acea noapte au mai fost arestati Mihai Antonescu, generalul Pantazi, ministrul de razboi, generalul Popescu, ministrul de  interne, generalul Piki-Vasiliu, inspectorul general al jandarmeriei si colonelul Mircea Elefterescu, prefectul Capitalei.

  Cateva ore mai tarziu, un car condus de dezertorul Bodnaras, transporta pe Ion Antonescu pe drumul destinului sau tragic, intai la Lublianka in Rusia, apoi din nou in Romania spre a face fata procesului si apoi impuscarii de catre o banda de comunisti din "Apararea patriotica" constituita ad-hoc in pluton de executie. I-au impartasit soarta Mihai Antonescu, generalul Piki-Vasiliu si profesorul Alexianu, guvernatorul Transnistriei.

  In comunicatul sau din noaptea de 23 August 1944, Reglele Mihai ordona incetarea unilaterala a luptei de catre trupele romane, deschizand astfel calea prizonieratului a peste 130.000 de ostasi romani ce au luat calea lagarelor de concentrare sovietice, de unde cei mai multi nu s'au mai intors niciodata.

  Ultimul obstacol serios din calea penetrarii sovietelor in Balcani si Europa de Rasarit era inlaturat.

  Regele Mihai a fost decorat la 23 Iulie 1945 cu ordinul sovietic "Victoria" (Pobeda) pentru rolul sau, ca sa fie silit mai tarziu sa accepte un guvern comunist impus in urma farsei eletorale din 19 Noembrie 1946. Cu premeirul Groza la dreapta lui si cu dezertorul Bodnaras devenit ministru al Apararii nationale la stanga lui, Regele Mihai filosofa probabil asupra greselii imense pe care a cauzat-o. "Sic transit gloria mundi"! Nu vom intra acum in detaliile evenimentelor din perioada August 1944 - Decembrie 1947. Ele sunt cunoscute si sunt relatate pe larg in multe editii din exil.

  Infantilismul politic al politicientilor romani in privinta comunismului, i-a facut pe cei mai multi dintre ei sa plateasca cu viata ignoranta si refuzul de a asculta la avertismentele generatiei tinere legionare, angajata de mai bine de doua decade in lupta petnru combaterea comunismului.

  Regele Mihai a fost silit sa abdice si a abdicat fara murmur, devedind incaodata ca instinctul lui de conservare era mai puternic decat datoria sa fata de coroana si Natiune.

  Cei ce au scapat de terorea comunista, s'au refugiat in Occident unde au cautat sa justifice in mod lamentabil actul dela 23 August 1944, desigur in scopul erijarii lor in conducatori ai exilului romanesc constituit in comitete si comitii.

  Actionand astfel, ei adauga la crima tradarii nationale de la 23 August 1944, infamia inselarii natiunii romane aflate in gulagul sovietic de mai bine de 43 de ani.

  Eliberarea nu poate sa vina dela cei ce au plantat comnismul in Rusia si au impartit lumea mai apoi in sfere de influenta.

  Eliberarea poate sa rezulte numai din unirea tutoror fortelor anti-comuniste intr'un singur bloc international capabil de-a crea forte insurgente pe teritoriile ocupate de catre sovietici. Recentele investigatii televizate in afacerea Iran, demonstreaza justetea crearii trupelor cu activitate in Nicaragua contra fortelor sandiniste comuniste si in Afganistan contra sovieticilor. Este singura cale viabila ce produce consternare si panica in sanul Conspiratiei Internationale. Frica de a scapa controlul asupra fortelor anti-comuniste, frica de simpatia crescanda a opiniei publice americane si vestice fata de aceste forte anti-comuniste, le-am vazut cu totii reflectate in violenta cu care unii congresmeni si senatori, desigur agenti de influenta ai sovietelor, au incercat sa discrediteze luptatorii pentru libertate din Nicaragua. Cititorul isi poate inchipui panica acelorasi senatori si congresmeni la anuntul stirii ca forte anti-comuniste opereaza in interiorul Romaniei, Poloniei, Ungariei, Bulgariei, etc.

  Si, mai ales, faptul ca au in fata figurile unor eroi nationali cum ar fi col. Oliver North si amiralul John Poindexter, si a multora ca ei ce au luat initiatva in mainile lor proprii, constienti de rolul nefast al Congresului pentru politica externa americana si mai ales pentru toate natiunile de pe glob sortite inglobarii in Gulagul comunist.

  Ideia expusa merita toata atentia din partea fiecarui roman din exil doritor sa-si vada tara libera. Deja, fortele exilului anti-comunist converg in aceasta directie.

  Istoria ne-a dovedit ca comunismul nu este capabil de compromis. Naivii si credulii ce au vazut comunismul cu fata umana, s'au inselat amarnic.

  Ura cu care fortele, fie ele democratic-carliste ori comuniste, s'au deslantuit asupra Miscarii Legionare, este cea mai buna dovada a justetii preceptelor ei de traire nationala si religioasa intr'un perimetru mioritic, pasnic.

  Datoria fiecaruia dintre noi este de-a contribui cu putinul pe care-l avem la lupta globala contra comunismului, constienti ca numai extirparea lui va aduce pacea si linistea in lume.

  Si desigur, speranta noastra este ca istoria pororului roman nu va mai inregistra niciodata un act atat de infam ca cel comis la 23 August 1944.

LIBERTATEA