"LIBERTATEA", New York

Director: Nicolae Nitã

Anul V, AUGUST 86, Nr. 49

  - I -

  Acum vreo sapte ani, exilul romanesc a aflat de existenta unui cimitir romanesc in Alsacia. Cum necum, descoperirea acestui cimitir se datoreaza proaspatului exilat, la acea vreme, domnul Remus Radina. Tot lui se datoreaza si primele patru pelerinaje, caci nu a fost usor ca domnul Radina sa convinga pe primii Romani, sa se deplaseze intr'un sat. Incet, incet, mereu la insistentele domnului Radina, pelerinajul de la Soultzmatt "a intrat in constiinta Romanilor din lumea libera". Anul trecut, la acest pelerinaj au participat 200 de Romani si, lucru de tinut in seama, a luat parte si domnul doctor I. Ratiu, seful unei parti a exilului romanesc. Domnul doctor aflase desigur de cimitirul de la Soultzmatt mai demult dar nu i-a dat importanta pana cand domnia sa si-a facut socoteala ca acolo este prilejul de a face nitica propaganda pentru gruparea domniei sale. Si s'a dus si a tinut un discurs ca de zile mari. Ii venea greu, dar totusi a tinut acolo un discurs despre eroism, tocmai domnia sa care nu are in fiinta sa, sã arate ca poate sa fie erou, cum se gasea la Londra, cand s'a agatat de pulpana lui Viorel Tilea si timp de patru ani, zi de zi, a facut propaganda contra tarii sale si, natural, n'a fost nici o zi pe front cum au fost cei 687 de Romani, care pana cand au cazut prizonieri, si-au expus corpurile la gloante si proiectile. Dar domnul doctor si-a facut socoteala ca acei Romani din Alsacia, au cazut in razboiul din 1941-1944, cel dus contra Rusilor si alaturi de Germani si ca poate tine un discurs in care sa vorbeasca despre razboi in general, fara sa pomeneasca si despre eroii care au cazut pe campiile rusesti. Si natural, domnul doctor a reputat un frumos succes de galerie.

  Si pentru anul acesta, domnul doctor a pus la cale ceva maret, la pelerinajul de la Soultzmatt, sa invite pe fostul Rege Mihai I. Cu toate incercarile lui de a obtine investitura regala a lui Mihai, acesta neraspunzand la nici unul din avansurile lui, doctorul a facut un pact de neagresiune cu Horatiu Comanici, seful gruparii adverse, sa vada ce-o iesi. Si din timp, din Ianuarie, doctorul Ratiu a trimis o depesa lui Mihai Vitezã, prin care-l invita la pelerinajul de la Soultzmatt si vazand ca pana in Martie nu primeste niciun raspuns, i s'a adresat lui Comanici si i-a propus sa-i faca si el aceiasi invitatie lui Mihai Vitezã. Si minune: raspunsul la invitatia lui Horatiu vine imediat, cerandu-i lui Horatiu sa intre in legatura cu doamna Lia Constantinescu, secretara lui particulara, ca impreuna, sa puna lucrurile la punct. Si Romanii din exil, s'au vazut cu un nou erou, cu Horatiu Comanici, care nici el n'a fost nici o zi pe front. Comanici n'a fost pe front in prima parte a razboiului, adica pana la 23 August, din cauza, spunea el, ca se rezerva pentru partea a doua, aceea contra Ungurilor, si venind si aceasta ocazie de a-l vedea pe Horatiu erou, a renuntat, caci se rezerva pentru un scop mai maret: refacerea Tarii care fusese pustiita din cauza politicei Maresalului Antonescu!!!

  Si iata deci doi Romani care n'au fost nici o zi pe font, pusi in fruntea pelerinajului in care se preamaresc cei 687 de ostasi romani, care au luptat si au murit in cursul razboiului de intregire!!! Dar iata ca nu e totul: mai vine si al treilea mare erou: Mihai Vitezã. Din cauza acestuia, care a anuntat semnarea unui armistitiu care din pacate nu se semnase, si din cauza caruia au fost luati de Rusi 170.000 de prizonieri, din care o parte au murit in prizonierat sau s'au intors acasa dupa 12 ani, dar totusi, a fost foarte mare, erou decorat de catre marele Stalin.

  Si acum iata care este situatia: cimitirul din Soultzmatt a fost descoperit acum vreo sapte ani de compatriotul nostru Remus Radina, care in fiecare an a lansat apelul catre Romani rugandu-i sa lase totul la o parte si sa sacrifice o zi pe an si sa vina sa preamareasca pe cei 687 de eroi romani, morti in timpul razboiului de intregire. Ca deobicei, in cursul anului acesta, am vazut apelul lansat de domnul Radina, publicat in ziarul "Cuvantul romanesc", apel modest ca si cel din anii anteriori, dar cum am spus, suntem in anul minunilor: de data aceasta, Regele erou, decorat de marele Stalin, lanseaza si el un apel prin intermediul secretarei lui particulare si -citim in "Lupta" din 22 Iunie 1986: la apelul Regelui au venit toti !!! Cand a aparut acest apel si unde? Eu citesc cateva ziare, printre care si "Lupta" si nu am vazut acest apel al lui Mihai Vitezã, dar am auzit de o invitatie facuta de secretara lui, doamna Constantinescu, invitatie trimisa personal la circa 50 de persoane, din care au fost taiate numele catorva persoane care nu-i placeau secretarei.

  Si acum sa mergem mai departe: "la 11 si jumatate exact [punctualitatea este politetea regilor], soseste masina cu Regele, Regina [?] si principesa Margareta". -"Lupta", 22 Iunie, 1986. Articoulul este semnat de domnul Stolojan. Si domnul Stolojan ne spune ca punctualitatea este politetea regilor. Sa fie adevarat in cazul lui Mihai Vitezã? Anglo-saxonul Larry Watts este foarte bun prieten cu domnul Stolojan, dupa cum am inteles din ziare, singurul bun prieten roman. Si in cartea anglo-saxonului citim: "Eram in trenul Patria, in statia Cernauti, la putin timp dupa eliberarea orasului. Regele si-a anuntat vizita la orele 11. Tot programul diminetii s'a organizat in jurul acelei ore, cand Generalul a coborit din vagonul sau si l-a asteptat pe Rege la peron. S'a facut ora 11:10, 11:20, 11:30... si Regele nu apãrea. Generalul dadea semne vadite de impacientare, plimbandu-se din ce in ce mai nervos, cu pasi iuti prin fata vagonului, cu generalul Ioanitiu, seful Marelui Stat Major, dupa el. Noi, suita, intuisem situatia si eram destul de jenati pentru situatia in care se gasea Generalul, vazandu-l cum isi pierde timpul in aceeasta asteptare jignitoare. Insfarsit, apare si Regele. Trecusera 45 minute. Generalul nu si-a ascuns deloc supararea si, cu glas destul de tare, pentru a fi auzit de cei din imediata apropiere, i-a reprosat intarzierea. Regele s'a scuzat lamentabil: intarziase la vanatoare. Atunci Generalul nu s'a mai putut stapani si cu o voce de dojana i-a spus:

  "Majestate, tara este in razboiu si soldatii ei mor pe front in timp ce Majestatea Voastra vaneaza. Pe timpul ilustrilor Vostri inaintasi, punctualitatea constituia apanajul regilor. Timpul meu este foarte pretios ca sa mi-l pot pierde asteptand Suveranul ca sa-si termine vantoarea..." si spunand acestea l-a antrenat la vagonul salon, aproape impingandu-l din urma.

A fost o scena penibila pentru toti care am asistat la ea". -Larry Watts, In serviciul Maresalului, I, pag.78.

  Prin urmare, Regele nu a stiut ce este punctualitatea regilor, in 1941, pe timpul razboiului. Sa fi aflat aceasta la batranete? Sau a pus domnul Stolojan aceasta remarca ca punctualitatea este politetea regilor, ca sa-si bata joc de majestatea sa, regele Romaniei? Nu cred. Eu cred mai degraba ca domnul Stolojan a recenzat cartea prietenului sau anglo-saxon, numai rasfoind-o si fara sa dea atentia cuvenita, adica citind-o ca s'o recenzeze ca si ceilalti recenzenti ai cartii lui Watts, domnii M. R. Enescu, Constantin Mares si Comandorul Pãtru, caci numai asa se explica cum acesti domni nu au vazut furtul de trei pagini mari din cartea generalului Chirnoaga de catre maiorul fara nume.

  Dupa aceea domnul Stolojan ne vorbeste de cuvantarea lui Mihai Vitezã, o cuvantare care, dupa domnul Stolojan,a entuziasmat pe cei 300-400 de asistenti. Deocamdata eu nu cred deloc ca aceasta scurta, foarte scurta cuvantare a putut sa entuziasmeze pe acei Romani. In primul rand, continutul scurt al acestei cuvantari: Mihai Vitezã a facut ca doctorul Ratiu anul trecut: a vorbit de razboi in general si a ocolit sa vorbeasca despre razboiul nostru din Rasarit, acel razboi pe care il simtim in carnea noastra si azi dupa 42 de ani. Si cum a putut sa entuziasmeze pe Romanii care-l ascultau? Si cum a putut sa se intample si aceasta minune? O fi facut Vitezã exercitii de dictiune ca Demostene? "Regele vorbeste cu calmul lui obisnuit, cu vocea sa domoala", ne spune Mircea Ioanitoiu, fostul lui secretar particular in "Lupta" din 7 Septembrie 1984 si aceasta este cea mai blanda apreciere asupra dictiunii fostului Rege. "Alaltaieri, Voevodul a fost primit cu mare ceremonial la Senat, ca membru al Maturului Corp. Unchiul Grigore, care a asistat, mi-a spus ca Mostenitorul a facut o excelenta impresiune, cu toate ca pica de timiditate si ca vocea lui era latareata si pitigaiata". -G.I. Duca, Cronica unui roman in veacul XX, II, pag. 261. Si George Duca nu era unul dintre dusmanii lui Mihai Vitezã, ci unul din admiratorii lui.

  Si acum sa dam parerea unui ofiter care a stat 12 ani prizonier in Rusia din cauza lui Mihai Vitezã si fara indoiala nu ne putem astepta la admiratie din partea lui. El era prizonier in Crimeea din Mai 1944 si mai spera ca totusi situatia se va schimba si la 23 August s'au prabusit toate sperantele pe care le mai poate avea un om. Si dupa aceea a asteptat 12 ani lungi si grei, din cauza ca Mihai Vitezã nu s'a gandit sa ceara in pretinsul armistitiu de la 12 Septembrie 1944, ceva in favoarea prizonierilor. "Din a doua masina deschisa, spre care miscara toti purtatorii decoratiilor si fireturilor de aur, se ridica alene tanarul rege, dominandu-i pe toti din statura, miscand agale picioarele elefantine, purtat parca de ceata care se marea, urmandu-l ca pe o scena de opera. Pasira cu toti pe covorul de iarba. Intinerit si sprinten, colonelul nostru, dupa ce ordonase armele pentru onor, alerga ca un tanar caporal si raporta cazon formula: "Sa traiti Majestate, batalionul I de vanatori de munte... efectiv... gata si asteapta ordinul Majestatii Voasre". Regele oprit mult prea departe in fata unitatii, schita cativa pasi, insemnand trecerea in revista, si se opri. Din suita se sopti ceva si colonelul chemã ofiterii in fata. Regele se mai miscã odata si dãdu mâna apatic, unei duzini de ofiteri, deschizand gura numai in fata penultimului, venit din batalionul de garda, comandantul companiei care asaltase Capatana de zahar; Ce faci Ciocane?

  Ofiterii trecura in front. Iar se sopti ceva si colonelul tuna: "Pentru onor inainte prezentati arm!". Regele facu efortul unui somnoros: "Sanatate camarazi! si se intoarse urmat de suita pestrita. Cineva gandea destul de tare ca sa fie auzit: vii, tu rege, dupa cucerirea Sevastopolului si nu chemi macar un ostas, din unitatea citata de cateva ori pe natiune, sa-i prinzi pe bluza, o Virtute Militara. O alta disputa, in soapta: Nu-l apara! E de o seama cu mine. Eu sunt cioban si pot gandi; el rege, nu". -Drumul crucii, l, Aurel State, pag. 56-57.

  Si acuma, o ultima intrebare: cum poate Mihai Vitezã sa entuziasmeze pe cei 300-400 de ascultatori, cand omul acesta are vocea domoala, latareata si pitigaiata si cand e cazul sa scoata numai doua cuvinte: sanatate camarazi, are nevoie de un somnoros efort?

- II -

  Acum doi ani, principesa Margareta, cum îi spune domnul doctor Ratiu, a dat un interviu revistei franceze "Point de vue". Scopul acestui interviu era ca sa se vada daca "popularitatea" lui Mihai Vitezã din anul 1947 a ramas aceiasi sau a fost stirbita din cauza trecerii anilor. Consilierul regal, grecul Antoniade, il asigurase pe Mihai Vitezaã ca exilatii romani vor tremura si vor plange de bucurie cand vor citi mesajul, caci era un adevarat mesaj, adresat miilor de exilati romani. Si mesajul Mãrgãritei a trecut neobservat si cand a primit invitatia la pelerinajul de la Soultzmatt, Mihai Vitezã a sarit pe ocazia ce i se prezenta.

  Din interviul acordat de Mãrgãrita, rezultã ca aceasta fata de 35 de ani, nu are nici o legatura cu Tara romaneasca, deoarece tatal ei somnoros, nu a incercat macar sa-i indrepte elanul, ci i-a fost indreptat spre cultura universala [franceza, engleza, etc.] si ca nu are nici cea mai mica cunostinta de arta, poezia si muzica romana. Si-a exprimat numai mandria pe care o are pentru artistii romani [patru la numar], care s'au facut cunoscuti in Franta si nu a insistat daca cunoaste ceva din operele lor, daca a asistat macar la o piesa de teatru in care a jucat Elvira Popescu sau Eugen Ionescu, ceeace inseamna ca entuziasmul ei pentru Eugen Ionescu este cu totul fragil si nu se sprijina pe nimic. E drept ca Mãrgãrita nu a putut sa cunoasca sculpturile si picturile romanesti pentruca ele nu au o circulatie universala, ele nu se gasesc decat acolo in Romania si nu poate sa se duca sa le vada, acolo in Tara de la Dunare. Dar curios, noi Romanii avem un mare muzician cunoscut in toata lumea, George Enescu si Mãrgãrita nici macar nu a auzit de el si sufletul Margaritei a ramas cu totul strain sufletului romanesc reprezentat prin muzica lui George Enescu. Si mai sunt in exil, cel putin doi romani, care sunt considerati de straini ca adevarate fenomene, acestia sunt Mircea Eliade [astazi disparut] si Cioran. Ori reiese ca Mãrgãrita nu a auzit de aceste fenomene romanesti. Avand in vedere ca toata formatia spiritula a Margaritei a fost facuta sub controlul tatalui ei, s'ar putea naste banuiala ca Mihai Vitezã nu a considerat recomandabil sa-i vorbeasca fiicei lui de acesti romani, pentruca in tineretea lor acestia au fost legionari ori Vitezã este astazi un democrat din cap pana in picioare.

  A ramas un singur domeniu in care Mãrgãrita, daca ar fi vrut si daca ar fi fost indemnata de tatal ei, ar fi putut sa cunoasca bine Romania de la Dunare. Acel domeniu este cel istoric. Fara sa fie nevoita sa mearga in Romania lui Gheorghiu Dej sau Ceausescu, Mãrgãrita ar fi putut sa se apropie de sufletul Romaniei. Dar pentru aceasta era nevoie sa invete perfect limba romana, ori Mãrgãrita ne spune ca, cunoaste limba romaneasca, dar nu atat cat ar dori!!! Dupa noi, gradul in care Mãrgãrita cunoaste limba romana, e aproape de zero. O limba starina se invata in copilarie ori in copilaria Mãrgãritei, pe Mihai Vitezã nu-l interesa Romania.

  "Descompunerea Comitetului s'a accentuat. El devenise o fictiune. In 1947 el nu mai benficia nici de ajutorul material american. Domnul Visoianu a prezentat Regelui demisia Comitetului si a cerut sa formeze un nou Comitet, insarcinad cu formarea lui o personalitate in afara de partide. Regele n'a raspuns la demersurile noastre"... Iar mai departe: "Noul Comitet National, continuarea celor anterioare, se va constitui fara pecetea regala. Aceasta nu din vina noastra". -N.Penescu, Cuvantul romanesc, 21, Ianuarie 1978. Deci in anul 1974, Comitetul ne mai primind dolari de la Americani, nu-l mai interesa pe Mihai Vitezã, si atunci Comitetul Ntional s'a facut fara interesul regal si fara banii americani. Isi da seama oricine ca pe Vitezã nu-l mai interesa ca Mãrgãrita sa invete romaneste. In 1979, lumea romaneasca a ramas uimita cand Mihai Vitezã a dat un comunicat ca iar il interesa Romania . Si atunci a inceput Mãrgãrita sa invete fevril limba taranilor de la Dunare. Cineva îi bagase in cap lui Mihai Vitezã, ca fata lui, Mãrgãrita, ar putea sa devina Regina la Bucuresti. Probabil ca cel care i-a bagat in cap lui Vitezã aceasta ideie, este grecul Antoniade Dar atunci Mãrgãrita avea aproape 30 de ani, deci o varsta cand o limba straina, se invata greu. Remarcam ca limba romaneasca o invata sau cauta s'o invete numai Mãrgãrita, pe cand in casa, celelalte surori [patru] si mama lor, nu o invatau. Mai ramanea in casa unul, Mihai Vitezã, dar nu e greu de banuit ce romanesasca putea sa invete Mãrgãrita, de la acest somnoros. Si Mihai Vitezã si-a luat in serios, rolul de profesor. Probabil ca in tineretea lui, Mihai Vitezã nu a fost prea tare la istorie cu toate ca a avut ca profesor chiar pe Gheorghe Bratianu, de moment ce din interviul revistei "Point de vue", reiese ca in razboiul de intregire, Regele Ferdinand a fost nevoit sa se retraga in muntii Iasului iar la 6 Septembrie 1940, Regele Carol al II-lea a fost silit sa abdice de catre Germani!!! Iata doua mostre care ne arata felul in care Mãrgãrita a invatat Istoria romanesasca de la tatal ei, de la Mihai Vitezã.

  Mãrgãrita isi arata o admiratie fara margini fata de tatal ei pentru proverbiala greva regala din August 1945. Dar vezi Altetã, adevarul e nu mai pe jumatate aici, tatal dumitale a declarat greva sperand ca va avea ajutorul Americanilor si cand a vazut ca nu are acest ajutor, l-a cuprins frica si rezultatul a fost o capitulare en rase campagne!!! termenul acesta e cunoscut de Mihai Vitezã, la 23 August 1944 , a fost vorba tot de o capitulare en rase compagne  si nu un armistitiu.

  Tot de la Mihai Vitezã desigur, Mãrgãrita a mai invatat o seama de lucruri false. Astfel, despre 23 August, Mãrgãrita a invatat ca acest act, facut de tatal ei, a fost un bine  pentru... Aliati, caci razboiul a fost scurtat cu sase luni, "potrivit expertilor din acea vreme", dar Mihai Vitezã nu i-a spus fiicei lui ca la 23 August, l-a arestat pe Maresalul Antonescu si l-a predat dezertorului Bodnaras. Si iata ce spune Nicolae Penescu, care e National-Taranist si care isi recunoaste, implicit, raspunderea lui si a lui Maniu, la acest act. "Pe alta parte, s'a cerut semnatura conventiei de armistitiu . Dar care conventie? Nici un text convenit intre toate partile nu continea proba ca textul armistitiului a fost elaborat la Moscova si semnat la 12 Septembrie. Rusii au considerat incetarea unilaterala a focului ca o capitulare; ei au profitat de eroarea comisa de guvernul care s'a increzut in conditiile oferite de Rusi in timpul discutiilor de la Cairo si Stockholm .

  Trebuieste sa consideram deasemeni ca inadmisibila predarea Maresalului Antonescu comunistului Bodnaras in noaptea de 23 la 24 August, atunci cand Maresalul era prizonier al Regelui si ca Bodnaras n'avea nici o calitate pentru a pune mana pe el. Istoria nu va intelege niciodata aceasta felonie si nu o va ierta niciodata". -N. Penescu, La roumanie dela democratie au totalitarisme, 1938-1948, pag.64. Prin urmare Istoria nu va ierta niciodata aceasta felonie!

  In seara de 23 August, Mihai Vitezã a anuntat tarii intregi ca s'a semnat cu Rusii un armistitiu ceeace era o minciuna sfruntata. Ceva s'a semnat la Moscova la 12 Septembrie 1944, dar ceeace s'a semnat la aceasta data, nu era un armistitiu ci un dictat rusinos.

  Dupa falisificarea nerusinata a alegerilor de la 19 Noiembrie 1946, Iuliu Maniu l'a sfatuit pe Mihai Vitezã sa nu semneze mesajul si sa nu deschida parlamentul. Acesta era un act de curaj proverbial, dar Vitezã nu l'a avut. Si nu l'a avut pentruca îi era frica si spera ca astfel comunistii il vor mentine pe tronul pe care astazi îl rezervã fiicei lui Mãrgãrita. Si iata sfarsitul mesajului citit de Mihai Vitezã la 16 Octombrie 1947: 

"In cadrul acestei politici, Romania va continua strangerea legaturilor care ne unesc cu Marea Republica Sovietica [!!!] ai carei fii si-au varsat sangele pentru liberarea teritoriului nostru si al carei ajutor ne-a fost asa de pretios in momentele critice pe care le-am traversat de la eliberare incoace [!!!].

  Prietenia si colaborarea cu Uniunea Republicilor Sovietice, aparatoare constanta a pacii vor constitui baza politicii noastre externe. Deasemeni guvernul meu va continua politica de apropiere cu tarile prietene prin incheierea de tratate de amicitie si de asistenta mutuala. Cunoscand devotamentul si patriotismul dumneavoastrra, Eu stiu ca guvernul Meu va putea conta pe sprijinul dumneavoastra total.

  Eu rog pe Cel Atotputernic sa va binecuvanteze [!!!] pe dumneavoastra si lucrarile dumneavoastra si declar deschisa sesiunea ordinara.  

MIHAI R."

[CHEMAREA, 25 Decembrie, 1951]

  Si a mai fost ceva. Comunistii i-au dat lui Vitezã iluzia ca el va ramane pe tronul Romaniei pana la sfarsitul veacului, pentruca aveau nevoie de el: ei voiau sa-l condamne pe Iuliu Maniu si aveau nevoie ca acea condamnare sa aiba girul regal. Si odata obtinut si acest lucru, nu mai aveau nevoie de el, Maurul isi facuse datoria si acuma putea sa plece sau chiar, trebuia sa plece.

  Si acum vine acel "tragic" sfarsit. Vitezã e chemat la Bucuresti de la Sinaia ca sa semneze abdicarea atat pentru el, cat si pentru urmasii lui, adica petnru... Mãrgãrita. [Vezi documentul in facsimil, "Libertatea", Nr. 49, August, pag. 43]

  "Dupa o oarecare opozitie, sprijinita pe obligatiunile lui fata de poporul roman, Regele cedeaza in fata amenintarii lui P. Groza ca daca se opune, va fi responsabil de o baie de sange". -General Platon Chirnoaga. Istoria politica si militara a razboiului Romaniei contra Rusiei Sovietice. pag. 343. In fata acestei amenintari, Mihai Vitezã semneaza. "Este de neinteles pentruce Regele a cedat la simpla amenintare a lui P. Groza ca daca nu semneaza, va provoca o baie de sange. Aceasta baie de sange nu putea sa aiba loc atunci, pentruca nimeni nu era in strada care sa manifeste pentru rege; de altfel vila era inconjurata de politie. S'ar fi putut sa fie arestat si apoi acuzat de tradare, judecat si condamnat la moarte; sau s'ar fi putut sa fi fost expulzat cu forta peste frontiera. Sunt consecintele functiei de Rege in imprejurari exceptional de grele pentru Tara ". -General Chirnoaga, op. cit. pag. 343. De fapt a mai fost ceva. In curte, pe fereastra, se vedea figura colturoasa a dezertorului Bodnaras care se plimba ganditor si in fata acestei figuri, care-i inspira o frica teribila lui Vitezã, acesta se grabeste sa semneze. "Cand Regele a inselat pe maresalul Antonescu chemandu-l la Palat ca sa discute asupra situatiei frontului si a incheierii unui armistitiu si acolo l-a arestat si l-a predat comunistilor, si-a pregatit singur ceasul abdicarii. O tragica inlantuire de evenimente, trasata cu fierul rosu peste trupul neamului romanesc, l-a impins inexorabil la potoul abdicarii. Era legatura inevitabila dintre cauza si efect. Tot ceea ce-a mai facut in ultimii trei ani si jumatate [23 August - 30.12.1947] decorarea intregului guvern Groza, apoi conflictul cu acelas guvern la primul semn din Occident si apelul catre puterile occidentale, revenirea la o impacare cu Groza, acceptarea condamnarii lui Maniu, etc., nu l-a putut salva de urmarile pe care fatal trebuia sa le suporte". -Gen. Chirnoaga, op.cit. pag. 344.

  Si acum pentru incheiere, ca Mãrgãrita sa devina regina Tarii de la Dunare, e nevoie ca ea sa invete perfect romaneste, sa invete Istoria adevarata a acestei Tari si sa se apropie cu sufletul deschis de sufletul acestei Tari si sa dovedeasca, cel putin deocamdata ca, cunoaste muzica lui George Enescu si ca, cunoaste pe cei doi romani cunoscuti de toata lumea, pe Mircea Eliade [decedat de curand], si pe Cioran. Dupa aceea sa invete a cunoaste poezia lui Eminescu si proza lui Liviu Rebreanu. Cu acestia doi, Mãrgãrita va tine cheia succesului care duce la sufletul Romaniei.

  Mãrgãrita ne spune, candid, in interviul acordat revistei "Point de vue": "Eu sunt Romanca, nascuta si crescuta in exil, dar cu desavarsire Romanca, pana intre'atat ca imi vine sa scot urlete de bucurie sau de necaz in fata televizorului meu, cand spre exemplu Nadia Comanici este in competitie sau cand Ilie Nastase al carui limbaj uneori putin slefuit il inteleg, participa la un match, pentruca eu vorbesc romaneste, insa nu atat cat as dori" .

  Dupa cum vedeti, Mãrgãrita cunoaste Romania prin intermediul Nadiei Comanici si a lui Ilie Nastase. Si aceasta e prea putin, aproape de zero.

N.S. GOVORA