"LIBERTATEA", New York

Director: Nicolae Nitã

Anul VI, Nr. 57, Mai 1987

      In ciuda tuturor angajamentelor si "indeplinirii sarcinilor trasate de partid", economia Romaniei merge ascendent spre faliment.
      Si, cum partidul nu greseste niciodata, vinovati de starea precara a economiei in Romania, au fost gasiti in unele cazuri directorii de intreprinderi, in altele, cei in functii mai mici, fiind trepatat epurati si inlocuiti cu alte elemente "mai capablile". Si cu toate acestea, nu s'a progresat, ba mai mult, haosul s'a instaurat pretutindeni, in toate sectoarele de activitate.
      Grija pe care i-o poarta partidul comunist muncitorului din fabrica, s'a demonstrat de-a lungul celor 40 de ani si mai bine de la instaurarea dictaturii in Romania. Introducerea cartelelor pentru alimente, a rationalizarii energiei electrice, penuriile de tot felul intampinate de cetateanul de rand in viata de zi cu zi, sunt numai cateva din "binefacerile" regimului comunist revarsate asupra "oamenilor muncii de la orase si sate"...
      Cum era de asteptat vinovat de intreaga situatie a fost gasit tot muncitorul roman. Nici partidul, nici sistemul haotic de conducere.
      In ziarele comuniste, "inovatiile" cele mai ridicole si absurde privind "folosirea eficienta a timpului de lucru", au devenit un fapt constant. Tendinta spre robotizarea muncitorului, a devenit tinta de atac a intregii maculaturi comuniste. Si, concomitent, in intreprinderi s'au constituit echipe "multidisciplinare" privind urmarirea permanenta a lucratorilor, echipe care raporteaza constant conducerii de partid din intreprindere "abaterile" (asa zise) ale muncitorilor, dictand penalizari care ajung si pana la 40% din salariu.
      Sub titlul ironic: "Un mijloc eficient de stimulare a creativitatii oamenilor muncii", ziarul "Scînteia", organul partidului comunist, publica pe prima sa pagina din data de Joi, 7 Mai 1987, un articol semnat de ing. Traian Teodoru, in care analizeaza "eficienta" constituirii echipelor de supraveghere din intreprinderi si preîntâmpinarea "risipirii" timpului afectat "procesului de productie" al muncitorilor.
      Iata ce poate sa nascoceasca mintea acestui aservit al partidului: "...Se apropie ora inceperii programului, sute de oameni se indreapta spre poarta uzinei, strabat curtea, patrund in "holul condicior", supraaglomerat acum, semneaza grabiti si se indreapta catre birouri, ateliere de proiectare, sectii de fabricatie. Un ocol de doua sute de metri, aparent neinsemnat, dar care inseamna cîte cinci minute irostie de sute de oameni in fiecare dimineata. Douã om-zile pierdute pe zi. Iar daca pe acest drum intervine si un ascensor -alt "loc ingust" la ora diminetii- risipa devine si mai mare si nu doar de timp, ci si de "kilowati psihici", consumati in asteptare..."
      Si continua: "...La atelierul heliografic sau xerox, printr-o "asezare in pagina" mai judicioasa a materialelor, s-au economisit sute de metri patrati de hartie.."
      Si cu asta, s'a redresat economia...
      Despre aceste echipe "multidisciplinare", maleficul autor exemplifica caracterul lor in felul urmator, anume ca ele ar fi:

-"un grup independent care analizeaza deficientele din activitate si propune conducerii masuri de imbunatatire";
-"un organism extrem de sensibil a carui functionare este guvernata de cele mai complexe aspecte ale personalitatii umane: datele psihologice si sociologice, motivatiile si perceptiile inconstiente ale individului si grupurilor..."

  Continuând, autorul conchide: ( Echipele multidisciplinare -N.N. ) "îsi propun incurajarea executantilor ( muncitorilor -N.N ) a se educa permanent, de a-si valorifica toate aptitudinile in munca lor...", cu alte cuvinte, o actiune paralela menita sa forteze si sa penetreze la maximum mintea oamenilor, tinzând la robotizarea lor.
     Vinovat petnru starea deplorabila a economiei Romaniei, nu este nici muncitorul din fabrica, si nici taranul lucrator al campului. Vinovat este numai sistemul comunist si regimul dictatorial cvasi-miitar dela conducerea Romaniei.
     Urmarirea, supravegherea permanenta a muncitorului sau taranului de catre "ochiul vigilent" al partidului, securitatea, cerandu-i-se maximum de randament ( in chip stahanovist), reprezinta o metoda abjecta si criminala.
     Acum, pânã si potemkiadele au devenit pentru comunisti prilej de preamãrire.
     Ce va mai urma oare?

LIBERTATEA