REVISTA PRESEI

"LIBERTATEA", New York

Director: Nicolae Nitã

Anul 3, Nr. 30, Ianuarie 1985

   TARA si EXILUL, [Curier informativ al Miscarii Legionare], Anul XX, Nr. 11-12, Septembrie / Octombrie 1984. Adresa de corespondentã: Pl. Republica Dominicana, 1-3 D, 28016, Madrid, Spania.
   In articolul editorial, sub titlul "A treia categorie", D-l Horia Sima, Comandantul Miscarii Legionare, referindu-se la fenomenul "idiotiei utile" apãrut ca o modâlcã în lumea refugiului, schiteaza in fraze concise, elocvente, distructibilitatea pe care o genereaza acest soi fatidic. Fãcând o incursiune in trecut si analizând reperscusiunile rezultate de pe urma fenomenului de "idiotie utilã", exemplificând, D-l H. Sima aratã urmãtoarele:
   "... Generalul Antonescu. Dupa "victoria" lui dela 23 Ianuarie 1941, dupa ce a zdrobit asa zisa "rebeliune legionara" cu ajutorul diviziilor gemane, jubila de bucurie. Salvase Statul dela "desordine" si "anarhie". In realitate facuse un imens serviciu Moscovei, golind Statul de substanta nationala, de tineretul anti-comunist, indispensabil când se plãnuia o cruciadã contra imperiului din rasarit. Sa ne imaginam ca Ionel Bratianu, cand a intrat Romania in razboi contra Austro-Ungariei, in 1914, ar fi dat ordin sa fie arestati si inchisi toti cei ce sustineau acest razboi, toti luptatorii pentru unirea Ardealului cu Patria-Mama. Nu ar fi fost dement sa-i vedem pe Preotul Lucaciu, pe Octavian Goga, pe Parintele Mota, in fundul puscariilor tocmai cand soldatul român trecea Carptii? Asa a procedat Antonescu. A arestat floarea tineretuui roman, tocmai cand se pregatea campania din Rusia.
   Moscova a recoltat la 23 Ianuarie 1941, un mare triumf in Romania, un superb cadou, gratie "idiotului util", Antonescu, care fara a fi comunist si fara a-si da seama, a sfãrâmat coloana de ezistenta a natiei contra comunismului, miscarea legionara. Cand norocul armelor s'a intors si diviziile sovietice se apropiau de Romania, nici atunci nu si-a dat Antonescu seama de eroarea savarsita. Fara de legionari, tara era la discretia tuturor agentilor comunisti, care operau dela cele mai inalte locuri de conducere. Iar Generalul sau Maresalul, era acuma fara nicio aparare in fata loviturii ce se pregatea contra lui, si contra independentei nationale. Mai tarziu, in inchisoare, si-a adus aminte de legionari, regretand cele intamplate si spunand ca ei au avut dreptate..."
   Si tot referitor la specia "idiotilor utili", D-l Sima continua:
   "Si exilul abunda de astfel de elemente, infinit mai periculoase pentru lupta nationala decat agentii propriu zisi. Agentii comunisti, pana la urma pot fi descoperiti sau se demasca singuri, dar ce faci cu speta "idiotilor utili", care isi inchipuie ca apara cine stie ce idealuri de libertate si democratie contra totalitarismelor si care in fond nu fac decat sa se supuna unor instigatii venite din laboratorul revolutiei comuniste si care se strecoara in sufletul lor ca o otrava lenta si invizibila, alterandu-le personalitatea?"
   Incheind, D-l Sima spune:
   "Iar daca Occidentul va cadea candva in robia tiraniei comuniste, aceasta catastrofa nu se intampla pentruca nu e tare si nu se poate infrunta cu Moscova, ci din cauza "idiotilor utili".
   Deasemenea merita consemntate numeroasele stiri si informatii din exil si din tara, care intregesc cu plinãtate continutul acestui curier informativ al Miscarii Legionare.

CARPATII, revista de cultura si actiune romaneasca in exil. Anul XXVII, Nr. 45. Redactor: Traian Popescu.
Adresa de corespondenta: Calle Conde de Penalver, 82, 4, Madrid-6 Spania.
   Din articolul intitulat "Intre lasitate si oportunism", semnat de D-l Faust Bradescu, extragem urmatoarele:
"Intelegem ca nefericitii nostri frati din tara -conditionati sub semnul fricei- sa sopteasca ca "Romanul este las" sau "Romanul este oportunist". Intelegem ca cei cativa care ajung sa aibe viza de plimbare in strainatate sa repete in soapta, aceste formule umilitoare, degradante. In gura lor, chiar daca e o blasfemie, o defaimare a caracterului national, apare aproape ca o scuza. Iar nesabuita lor formulare nu-i decat consecinta fatala a unei conditionari care zdrobeste vointa si mandrie, curaj si speranta...
    Dar sa constati aceasta deviere mentala, dusa pana la obsesie si pusa in aplicare in modul de a se comporta al celor stabiliti in strainatate, cazul este mai mult decat ingrijorator. Depaseste slabiciunea catorva indivizi incapabili sa se determine in neam si'n maretia valorilor sale specifice ce trebuiesc salvate. Actul lor, multiplicat cu miile, devine PATA DE RUSINE PERMANENTA si cale sigura de dscompunere morala".
   La finalul articolului sãu deosebit de sugetiv, D-l F. Bradescu scrie:
   "Fi-vor oare capabili cei tineri, cei noi scapati din Gulagul romanesc, sa infranga teama si atractia compromisului, pentru a deveni Falanga eroica a vremurilor aspre ce ne asteapta? Fi-vor oare constienti de marea raspundere si onoare ce le revine, pentru a sterge rusinea atator lasitati si oportunisme ce intuneca astazi orizontul acestui exil atat de incercat?
Un intreg destin stã aninat în cumpana acestei vreri."
   Mai semneaza: Filon Verca, Victime sau beneficiari; Traian Popescu, Indignarea d-lui I.V. Emiian; N.S. Govora, Relatiile Romano-Ruse, capitolul XVI; Interviul Comandantului Miscarii Legionare H. Sima, acordat directorului revistei "Totalitè", Georges Gondinet; N.S. Govora, Un raspuns capitanului de rezerva Emilian; Ion Tolescu, Despre unirea romaneasca. Deasemenea, capitolul cinci din memoriile d-lui Filon Verca cu titlu "Parasutarea in Romania ocupata", cuprinzand secvente din epopeea de lupta a grupurilor legionare parasutate in Romania inca din ultimele luni ale anului 1944.
   SOLIA, revista publicata de Episcopia Ortodoxxa Romana din America, volumul XLIX, Nr. 11 Nov. 1984;     SOLIA, Nr. 12, Dec. 1984. De remarct din ultimul numar: November17, 1894, An Historic Occasion, semnat de Viginia Martin, articol referitor referitor la solemnitatile care au avut oc cu prilejul alegerii I.P.S.S. Nathaniel Popp, Episcop al Romanilor din America cu sediul la Vatra, in locul ramas vacant dupa retragerea I.P.S.S. Valerian Trifa, acum cu domiciliul in Portugalia. In acelasi context, merita semnalat si articolul intitulat "Intronarea Episcopului Nathaniel".
Adresa de corespondenta: 11341 Woodward Ave. Detroit, MI. 48202.
   CUVANTUL ROMANESC, Anul 9, Nr. 103, Noembrie 1984. Director: G. Balasu.
De semnalat: Ramnicul Sarat, Noaptea de 29 Noembrie 1938, semnat de R. Budisteanu; Radu Enescu... et j'envelopperai de ténèbres la terre en plein jour. La Pensée Universelle. 1981, de Ovidiu Vuia; Sergiu Grossu, Evanghelia exilului.
   CUVANTUL ROMANESC, Dec. 1984.
   Remarcam din cuprinsul acestui numar: Nasterea Mantuitorului, de Ion Protopopescu; Pe urmele magilor, de Sergiu Grossu; Transilvana, de Traian Golea; sub titlul "Nello Manzatti - la 80 de ani dela nastere", Marcel Nicolau omagiaza activitatea plina de rod a marelui si ilustrului compozitor roman, trecand succint in revista activitatea sa prodigioasa de-a lungul anilor. Ne asociem si noi urarilor de sanatate si viata lunga adresate maestrului N. Manzatti, cu ocazia implinirii a 80 de ani de viata. La mai mult!
   Din pacate, ziarul continua sa ofere spatiu pentu laudele adresate lui V. Georgescu in urma publicarii unei Pseudo-Istorii a romanilor, in care falsul si compilarea se imbina cu nonsalanta [Vezi Libertatea Nr. 27, Oct., Nr. 28-29, Dec. 1984.Aceasta atitudine in nici un caz nu poate fi de folos romanilor din diasporã...
   Adresa de corespondenta: P.O. Box 4217, Station D, Hamilton, Ontoario L8V 4L6, Canada.
   PRESA LIBERA ROMANA, Nov., Decembrie 1984.
   Adresa: 54-62 Regent Street, London, WiR, 5PJ, Anglia.
   AMERICAN ROMANIAN REVIEW, Nr. 5-6, Sept.-Oct.-Nov.-Dec. 1984. Director: Theodore Andrica. Adresa: 17313 Puritas Ave., Cleveland Ohio, 44135.
   Apare la fiecare doua luni in lb engleza.
   INFORMATION BULLENTIN, Vol. 2, Nr. 2. Buletinul apare sub ingrijirea D-lui Traina Lascu.
   Adresa de corespondenta: Romanian-Amercan Heritage Center, 2540 Grey Tower Road, Jakson, MI. 49201.
  BULENTIN DE INFORMATII al Asociatiei Romanilor din Australia [ARA]. Anul 30, Septembrie-Octombrie 1984.
   Adresa: Box 374 G.P.O., Sydney, Australia.

PRESA "DEPLASATÃ"

Convergente romanesti, Redactor: C. Michael-Titus, Londra, Anglia.
   Din bãtrâna Londrã acoperitã de ceatã, un neofit "redactor", C. Michael-Titus, fost pânã nu de mult apropiat al d-lui Ratiu si colaborator la foaia acestuia, ne-a trimis de putin timp nr. 2 al "revistei" care, -ne spune acesta- nu face nici un fel de politica.
   La prima ocheadã pe care am tras-o asupra copertei -ce e drept-marturisim ca n'am vazut nici poza regelui, nici pe cea a d-lui Ratiu, sau macar cea a lui Paul Goma. Nu! Nimic din toate astea! Totul frumos, ordonat, impzant, "antâia" cum ar spune spiritualul Gâgã.
   Dar, am facut imprudenta de a rãsfoi si continutul ei. Din primele pagini, n'am prea inteles mai nimic din cele ce erau spuse acolo; insa, mai la vale, pe masura ce ne-am adancit in cuprins, ni s'au derulat pe retina pagini întregi scrise de pseudo-literatii dela Bucuresti, care sub semnul "culturalismului" afisat de C.M.Titus, s'au grabit sa-l "ajute". Ce sã-i faci, "ordin de partid, mãi tovarasi!"
   Printre ei se numara Dan Tarchila, V. Dragos, Florin Mihailescu, Dan Zanea, M. Ungureanu, toti apologeti de baza ai cuplului Ceausescu si ai comunismului in Romania, comunism care isi continua rolul sau tiranic si distructiv. Politica foii mai sus amintite, este destul de transparenta: ea merge neindoielnic pe linia propagandei de partid, iar cei din exil e bine sa afle, pentru a sti cu cine au de-a face.
   Actiunea romaneasca, Anul XIII, Nr. 36, Ian.-Dec. 1984. Dir. Nicolae Carja.
   Odatã cu citirea numãrului mai sus amintit, sinalagmaticia directorului ziarului, N. Cârjã, fata de pozitia castigata intr'o biserica apartinand de Episcopia Misionara Romana condusa de patriarhia comunista dela Bucuresti, iese in mod ostentativ la suprafata.
   Nici mai mult, nici mai putin, intr'un aticol dela finele ziarului intitulat "Se impune unificarea celor doua Episcopii din America!", este reluata teza enuntata cu cateva luni in urma de catre fituica ordinara "Dreptatea", prin D. Milhovan [de care ne-am ocupat ultima data in nr. 25, Sept. al revistei noastre], in care cerea unificarea celor doua Episcopii din America, in binele... enoriasilor lor [a se citi comunistilor]. Si exact la fel ca mefiticul Milhovan, cel apãrut cu numele amintit mai sus in "Actiunea romaneaca", nr. 36, învinuieste Episcopia Ortodoxa Romana din America, pastorita pana in luna Iulie timp de peste trei decenii, de I.P.S.S. Valerian Trifa iar acum de I.P.S.S. Nathaneil Popp, arãntând-o ca fiind pusa in... "slujba imperialismului sovietic dela Moscova". Aceastã rãtãcire hãbãucã, flancatã de articole în care sunt proslãviti agenti ai Patriarhiei comuniste dela Bucuresti, sau fituici editate de ei, demonstreaza cu cetitudine noua orientare pe care o adoptã N. Carja, directorul ziarului.
   Pe linia acestui compromis, se incearca si atragerea Miscarii Legionare, intrucât in cuprinsul ziarului apar numele unor bineunoscuti legionari, cum a fi: poetii D. Paulescu si Al. Silistreanu din Brazilia, Gh. Costea, Spania, etc., dar care -pe buna dreptate -n'aveau de unde sti despre cele ce urmau a fi publicate de ziarul Act. romaneasca, articolele fiind trimise cu 8-9 luni in urma.
   Cu o miselie fara de seamãn, asadar, oniricul editor considera probabil ca a lovit puternic [la sugestia "copitatului" Milhovan], in cei care i-au acordat incredere si l-au considerat pe acelasi drum aspru al luptei anticomuniste.
Aceasta miselnica operatie, [pe placul marionetelor comuniste de la Bucuresti] ne repugnã.
   Ea nu este decat o lovitura de bumerang, care, in curand se va intoarce cu toata puterea impotriva aceluia care a folosit-o.

Unirea romanilor, Nov. 1984, Anul I, Nr. 3.
   Acoperit cu lintoliul fals ce apare pe frontispiciul "ziarului" si care spune: "Publicat pentru comunitatea romana si AROY", foaia cu numele amintit mai sus, iti dovedeste cu prisosinta otioasele-i "comentarii", încã dintru'nceput.
   "Lotca" acestei foi lunatice, înnoata înca de la apartitia ei - cu un an in urma- in mocirla aceluiasi substrat mefitic, din care se pare ca nu poate sa scape, cu toate sfortarile pe care le-a incercat de-a lungul acestei perioade.
   Din cele cateva pagini incropite cu mocãialã, [si bãnuim de ce...] discrepanta ideilor reiese cu ostentatie la suprafata, destainuindu-ti -fara nici un pic de jena- lueticele-i scopuri.
   In fapt, un adevarat mismas tras de mârtoaga neputintei, care la adapostul giulgiului fals de care am amintit la inceput, induce in eroare si propovadueste cu megalomanie bolnavicioasa sfruntate inadvertente.
   Inca din primele randuri ale foii, sub titlul "O speanta", suntem izbiti de stangacia folosirii cuvintelor; pentru autentificare, extragem:
   "In 1945 la Yalta presedintele Statelor Unite ale Ameicii D. Roosevelt cu Stalin si Churchil au hotarat de comun acord instalarea unor regimuri democratice prin alegeri libere in toate tarile prin alegeri libere, in toate tarile foste naziste.
Tarile limitrofe Rusiei, dar ce au inteles rusii din cuvantul democratie, nu era acelasi ucru, cu ce au inteles D. Roosevelt si Churchil.
   Astfel Rusia cu de la sine putere si contrar celor hotarate la Yalta, a impus in tarile vecine regimuri totalitare, care au macinat intelectualitatea romaneasca, lasand natiunea fara conducatori".
   In primul rand, la Yalta nu a fost nicidecum vorba de instalare a unor regimuri democratice in tarile est-europene, ci, acolo s'a decis impartirea Europei in zone de influenta, inlesnindu-se Rusiei sa ocupe si sa impuna sistemul ei politic peste tarile est-europene.
   Nu credem ca "era normal ca tãrile limitrofe Rusiei sã fie lãsate în mâna ei", ci, cã ele aveau dreptul la autodeterminare, sa-si aleaga singure sistemul politic de guvernare; afirmatia pare mai mult decat... necoaptã.
   La fel, nu stim în ce mãsurã [si n'am auzit niciodata acest lucru ], cã "... Rusia... a impus in tarile VECINE regimuri totalitare, care au macinat INTELECTUALITATEA ROMANEASCÃ... [sl. noastre ]. Bietul Caragiale!
   Pe hartie se poate intampla orice, mai ales dintr'un condei înmuiat în smoalã, asa cum pare cã are anonimul nostru care uitã sa semneze la finalul "articolului".
   Din lipsã de spatiu, nu ne vom apuca sã scãmosem tot continutul "ziarului" mai sus mentionat, caci prin erorile ce le contine, isi primeste singur scatoalca.
   Neputinta [ca sã n'o numim altfel] se detaseaza "sui-generis".

N.N.