REVISTA PRESEI

"LIBERTATEA", New York

Director: Nicolae Nitã

Anul 3, Nr. 32, Martie 1985

CARPATII, Anul XXVII, Nr. 46, Oct.-Dec. 1984. Revista de cultura si actiune romaneasca in exil. Redactor: Traian Popescu.
   Adresa de corespondenta: Calle Conde de Penalver, 82, 4, Madred -6, Spania.
   Semneaza: Radu Budisteanu, "El, chinuitul"; Faust Bradescu, "Eterna nereusita a unirii exilului"; Nicolae Rosca, "Ucigasi de azi si de ieri" [o paralela intre asainatre preotului polonez Popieluszko si asasinarea Capitanului Corneliu Zelea Codreanu, 47 de ani in urma]; N.S. Govora, "Putina istorie"; Filon Verca, continua "Parasutarea in Romania ocupata"; N.S. Govora, "Rabdarea capitanului de rezeva Emilian"; Filon Verca, "Amanti celebri"; N.S. Govora, "Un om sgâltâit de ambitii domnul dr. Iancu Ratiu" [consideratii sobre pe marginea "congresului mondial dela Geneva" initiat de I. Ratiu]; Emil Popa, "In ceasul al saselea"; Traian Popescu, "O vizita in Canada"; Vinicius Florea, "Ecouri rsr-iste -cele zece trepte intru obtinerea unui pasaport".
   Din articoulul semnat de D-l Faust Bradescu cu titlul "Eterna nereusita a unirii exilului", extragem:

   "Atata timp cat vom continua sub semul neseriozitatii si al ambitiilor personale, adevarata organizare a exilului nu se va putea crstaliza.
   Niciuna din persoanele cu pretentii de "sefie" nu va fi capabila sa stranga in jurul sau o majoritate nationala reprezentativa care sa-i asigure intaietatea. Se vor sfasia la infinit sub semnul urei fata de ceilalti si al dispretului Romanilor din diaspora, care asteapta dela ei INTELEPCIUNE si CALAUZIRE dezinteresata.
   EXILUL ARE NEVOIE de intelegere si respect reciproc, pentruca scopul urmarit depaseste reivalitatile politice, animozitatile traditionale sau ambitiile deplorabile.
   EXILUL ASTEAPTA o regrupare a fortelor romanesti din afara hotarelor pe baza de patriotism, capacitate de lupta si de sacrificiu, vointa de realizare.
   EXILUL CERE o intelegere generala fara reprosuri, fara impunere de renuntari inacceptabile, fara excluderi daunatoare scopului urmarit."

D-l Faust Bradescu, la finele articolului sau, conchide:

   "Apropierea suflarii romanesti nu poate avea loc in jurul unui singur individ. Suntem cu totii prea individualisti, pentru a ne strange fara murmur la o ridicare de spranceana sau la apelul exclusivist al unui tribun pretentios, de ultima ora... Intelegerea are cerintele ei imperiale:
   -O ideie comuna, care nu poate fi contestata de niciun om, de nicio formatie politica, de niciun grup constient de responsabilitatea ce apasa pe umerii exilului.
   -O modestie sincera din partea tuturor pretendentilor care sa-i impiedice de a se considera singurii capabili si chemati sa "structureze" exilul.
   -O mentalitate unificatoare, sa elimine total vechile resentimente si excluderi reciproce care-au mentinul exilul intr'un continuu "cos de crabi".
   Dar inainte de toate, trebue sa se ia in consideratie NEREUSITELE CATEGORICE ale multiplelor incercari de UNIFICARE care-au zguduit viata romaneasca din exil. E nevoie de un fel de "tabula rasa" a trecutului, pe limpezirea caruia sa se poata construi o UNITATE DE GANDIRE SI DE ACTIUNE.
   Numai astfel vom iesi din impasul in care ne gasim, reorganizarea exilului se va realiza, iar misiunea noastra de Romani liberi nu va ramane o mizerabila incercare fara sens si fara viitor."

CURIERUL, Anu V, Nr. 17, Ianuarie-Martie 1985. Director: Gabriel Balanescu. redactia si Administratia: P.O. Box 95, Santa Clara, California, 95052.
   Numar deosebit de valoros, cu numeroase colaborari. Articole stralucite, pline de continut. Semneaza: Ana Maria Marin, "Daruri nepretuite", Radu Budisteanu, "Puntea de aur", in care, printre altele, se spune:

   "Diviziunea dintre Romanii din Exil nu numai ca se mentine, dar se adanceste. Anul acesta [N.N. -1984] a aparut o noua grupare afisand globalitatea, desi mai exista alta, tinzand spre aceeasi finalitate, cu pre-existente asociatii si grupari...

Noi, Romanii, dovedim a fi nu numai idividualisti, dar anihilati intre noi, fara ponderi, fara masura, fara spiritul responsabilitatii nationale. N'avem memoria mortilor. Avem moartea memoriei".

   Mai retinem: "Inca ceva despre miscarea legionara...", de Prof. Stan M. Popescu; "Rusia si timpurile ce traim (II) -Decaderea rusiei (1)", de Dr. Ion Dumitru Dan; "Sovieticii traiseaza din nou" de Filon Verca; "Rezistenta nationala in Basarabia" de Dr. Alex. Suga. Deasemenea, remarcam rubrica de stiri, note si comentarii, Panopticum, intocmita de Aron Gramada, din care retinem consideratiile pline de obiectivitate la adresa pseudo-istoriei lui Vlad Georgescu, editata sub auspiciile ARA. Iata ce spune D-l A. Gramada:

   "Nu este si nu poate fi vorba de o Istorie a romanilor, ci numai de un conspect insumand ridicola cifra de 379 pagini. Din acest numar foarte redus de pagini, numai 227 sunt rezervate "Istoriei romanilor dela origini", iar 152 constituiesc o inseilare de date si fapte, un fel de antologie a debitului propagandistic comunist, aranjat cu multe subtilitati politice. Acest capitol pentru care D.V.G. a scris "istoria" este intitulat "Dela Romania Mare la democratia populara (1918-1947)". Chiar din titlu, D.V.G. substitue valorile politice tranzitorii unei valori morale majore, de sine satatatoare. Pentruca una este Romania mare, ocupand planul esential in care se desfasoara valorile specifice nationale, morale si spirituale, si cu totul altceva represinta experienta formelor politice, mereu trecatoare. Ca sa scrii intr'un numar atat de restrans de pagini, oricat ai prezenta de sintetic "istoria dea origini", este o cutezanta, daca nu chiar o iresponsabilitate".

Apoi continua:

"Ce pot corecta "opiniile" istoricului Vlad Georgescu, catapultat in mijlocul lumii libere de un institut comunist? Care poate fi autoritatea morala a unui om care si-a mobilat bazarul intelectual cu... "cea mai a-vansata stiinta a tuturor timpurilor: "marxismul".

   D-l Aron Gramada mai spune:

"Dl. Vlad Georgescu nu scapa nici un prilej sa denigreze pe cei ce au ridicat -primii!- baricadele luptei impotriva bolsevizarii Romaniei. De atunci, din 1919 si pana astazi, toate tribulatiile oamenilor politici romani, au pendulat intre scopurile lor ascunse si garantiile Marilor Puteri, pe care Miscarea legionara le-a denuntat la timpul respectiv ca fiind nu numai ineficiente, dar periculoase ordinei noastre nationale si crestine. Ce face d.V. G., printre altele in cartea sa? Incearca sa scormone originile intemeietorului M.L. si afirma ca... "in parte sunt neromanesti". "Istoricul" nu cunoaste si n'a auzit macar de tragedia celor ce-si schimbau numele cu rezonanta prea romaneasca [Codreanu], in cele ale stapanilor trecatori, ca sa poata scapa de parjole ei si familiile lor. Dl. Vlad Georgescu, ale carui pagini de "istorie contemporana" le garniseste numai cu afirmtii si date incontrolabile, deci false, afirma ca Miscarea legionara era nationalista (VAI! CE PACAT GRAV!), "antisemita si antioccidentala". Dar nu spune si anticomunista!"

Spre final, autorul conchide:

   "Acest "tovaras" dupa ce a absolvit Institutele marxiste din cadrul partidului comunist roman, da lectii de nationalism in lumea libera, dela tribuna unui post de radio american si de pe scaunul de director al sectiei romane al acestei institutii".

BULETINUL CASA ROMANA, Anul VII, Nr. 3-4, Sept.-Dec. 1984. Redactor: Ilie Smultea. Apare trimestrial. Adresa de corespondenta: 124 Montecita, Oakland, CA. 94610.
   Spicuim din sumarul bogat al publicatiei: "Mihai Eminescu si epoca sa" -memoriei profesorului d. Popvici- de Ovidiu Vuia:

   "Eminescu face sa sune in versul sau in primul rand cantul indulcit cu dor de moarte al cornului mioritic ceace i-a conferit si îi confera calitatea de a fi primul mare poet modern al Romanilor, din el se recunosc nascuti, Ion Barbu hermeticul, alaturi de simbolistii Anghel, Minulescu, Bacovia, autohtonistii Nichifor Crainic, Blaga, Vasile Voiculescu, Radu Gyr, fauritorii poezieie patriotice Oct. Goga si Aron Cotrus, cat si toti ceilalti dintre care mai trebue amintit cel putin Al. Vlahuta".

Remarcam deasemenea: "Amintiri despre Eminescu" de Teodor V. Stefanelli, "Incheiere" de L. Blaga.

SOLIA, revista publicat de Episcopia Ortodoxa Romana din America, Vol. XLX, nr. 3, Martie 1985. Adresa de corespondenta: 11341 Woodward ave., Detroit, MI. 48202.
   De remarcat: "Jesus in The Night" de Radu Gyr [in original "Isus in celula"], tradusa din limba romana si cu o scurta prezentare de Maica Alexandra; "Taking advantage of a disaster -The "Transylvanian problem" de Al. T. Nemoianu; "Constantin Brancusi -March 1876-March 1957" de Traian Lascu, o scurta notita biorafica despre marele sculptor roman, la implinirea a 28 de ani dela disparitia sa. Sub titlul "Vizita canonica la Toronto", revista prezinta calatoria canonica a P.S.S. Episcopul Nathaniel in zilele de 9 si 10 Februarie 1985 la Bis. Sf. Gheorghe din Toronto, Canada, prilejuita de instalarea Pr. Mihai Handrabur ca preot al acestei sfinte si de Dumnezeu pazite Biserici.
   Din numarul 2, Februarie '85, al revistei SOLIA, mentionam: "The song of the chalice" de Nichifor Crainic, in traducerea Maicii Alexandra.

LUPTA, Nr. 31, 15 Feb. Nr. Nr. 32, 1 Martie 1985. Director: Mihai Korne. Red. 181 Fifth Street, Providence, R.I. 02906.

CONTRIBUTIUNI LA GRAMATICA ROMANA: ORTOGRAFIE, ORTOEPIE, PUNCTUATIE, de N. Th. Radvan.
   Brosura poate fi comandata la adresa: Prof. Radvan Neculai Heim, "Alpenruhe", 3792 Saanen B.O. , Helvetia.

VATRA, Iulie-Decembrie 1984, nr. 170. Director: P. Valimareanu: 7800 Freiburg, Munchofstrasse 12, Germania.

Atitudinea constant negativista a lui P. Valimareanu, insotita de atacuri murdare la adresa Miscarii Legionare, a Comandantului Horia Sima si a presei legionare din exil, se continua cu vehementa si iresponsabilitate si in acest numar...

CUVANTUL ROMANESC, Anul 10, Nr. 106, Februarie 1985. Director: G. Balasu. P.O.Box 4217, Station D., Hamilton Ontario, L8V 4L6, Canada.
   In acest numar gasim o scurta informare privind Consiliul national roman si Unirea Transilvaniei, adunarea dela Paris din 1 Decembrie 1984, semnata "Corespondent" in care se trage un nemaipomenit perdaf respectiviei organizatii, relevandu-se in mod cinic dorinta acestui comitet intru unirea Romanilor din exil.
   De notat ca sunt persoane care au participat cu invitatie la adunarea respectiva, dar nu au aflat decat din publicatia dlui P. Valimareanu ca ea s'a facut sub tutela Consiliului national. Deci, cum se vede, Consiliul dlui Ionitoiu incepe sa-si insuseasca metodele dlui I. Ratiu.
   In ce priveste dorinta lor de unire trebue inteleasa mai mult ca o figura de stil, odata ce adunarea lor s'a facut la concurenta cu cea a Romanilor liberi, tot dela Paris, tinuta cu o zi mai inainte, deci o actiune tipica de dezbinare.
   De unde se vede cat de "obiectiv" îsi informeaza cunoscutul ziar Cuvantul romanesc, cititorii...

N.N.

P O E S I I

Nu-mi cunoasteti cantecele !...

La casuta-mi aciuita sub o coasta fumurie
N'a stat mimeni, doar o clipa, -la casuta mea pustie.
Pe la pragul ros de vanturi niciun singur trecator
N'a trecut, sa-mi batã
'n poartã si sã-mi zica din pridvor:
- "Mã gândeam, cu drag, la tine... Au trecut cu-amarul anii!...
Cum o duci?... Ce vremuri grele!.. Mi-am vândut si eu plavanii!"

Obosit si dus pe ganduri, larg deschid greoaia usã,
Si in noaptea plumburie, ca un giulgiu de cenusã,
Pipaind cu ochii zarea, ma opresc in prag si cânt:
-Semeni frânti, nãieri de-o clipa intre cer si 'ntre pamânt,
Va astept de-atata vreme, ca in noptile cu luna,
Cand tacerea peste cranguri tot mai spornica s'aduna,
Sa traiti cu mine cantul de pe stele depãnat:
Murmurate rugi de clopot intr'un dom de mult uitat.
Semeni frânti sub zari de neguri, cum v'as da 'n potirul gurii
Sufletul, ca de pe fete sa va iasa somnul urii;
Cum as vrea ca 'ntinse brate peste voi sa se petreaca, -
Sa ne strangem: nod de vrejuri, pe cand plansul ne ineaca.
O, drumeti, veniti in brate-mi, sa va mângâi blând pe plete,
Sa simtiti cum lemnul crucii vã alunecã din spete!

Dar niciunul nu s'arata peste coasta fumurie,
Ca sa stea, doara o clipa, la casuta mea pustie.
Niciun ins chemat de cantu-mi, alergand purtat de dor,
N'a trecut sa-mi bata 'n poarta si sa-mi zica din pridvor;
-"O, straine, meiz de faguri, cata vreme te-am cãtat,
Cate drumuri neumblate pentru tine le-am umblat,
Am ajuns acum la tine, garbovit si plin de crete, -
Canta, barde, canta iara: sa ma scutur din tristete!".
Cu privirea umezita, in nadejdea asteptarii,
In zadar intins-am brate spre albirile cararii.
Si-am simtit, atunci, nadejdea cum in bocet se destrama;
Iar privirea, stinsa ruga, s'a sfarmat din pisc de zari,
Ghemuindu-se cârpitã, în cãus de resemnãri.

A, da, 'mi stiti obrazul: spectru agatand privierea 'n gol;
Mersul: plumb ce se ineaca intr'o garla de namol;
Degetele incovoiate: salcii prinse 'n scrum de glie,
Rumegand singuratatea tot mai grea si mai pustie.
O, îmi stiti trudita fata, naruita de veghere;
Pasii dibuind prin neguri si lipsiti de mangaiere.

Da, voi stiti ca trupu-mi este ars, in hâd tipar de lut,-
Hohotiti. Iar, -fruct de paria-, eu va iert si va sarut.

De mi-ati sti comara adunata de prin stele
Cantecele, rna alina doar cu dorurile mele.
Ce tresar, aripi de boare, si plutesc spre cuib de geana
Sa rodeasca sparta roua sub pleoapele de stana.
Nu-mi cunoasteti cantul, care-i adapat in mangaiere.
Ce se 'mbie catre inimi, ca un fagure de miere.
Nu-mi cunoasteti cantul: stele care beau din spuma marii
Ca sa-si fluture naframa peste genele visarii
Si de-aceea 'n nopti cand luna, adormita 'n cuib de stele,
Leaga brau de nostalgie peste gandurile mele,
Ma opresc si plang in preajma ruginitului zavor,
Si, in drum, poate doar plansul va opri vre-un trecator.

                                                     Mircea Ovidiu SAVU

Sunt lutul...

Sunt lutul in care scantie lumina,
Sunt creanga, sunt frunza ce-o manca rugina.
Stejarul batran, stapanul padurii,
In care nu prinde taisul securii.

Ma lupt salbatic cu mii de furtuni,
Sa-mi apar tara mea din strabuni.
Cred in Domnul si ogorul din lan,
Scapa-ne, Doamne, de crudul dusman.

Prefa-ma in fulger si viscol de soare,
S'alung paganii de pe-a noastre ogoare.
Viermii cei rosii ce sangele-mi sug,
Santanicii sbiri, ce ard fratii pe rug.

Da-le fiarelor trupu-mi sa-l mânce,
Si-aseaza-mi dorul sub brazi sa se culce
Fa ca lumina sã'nfloreascã'n tãrânã,
Sã'nvingem iadul cu Tine de mânã.

                               Dumitru Paulescu