"LIBERTATEA", New York
Director:
Nicolae Nitã
In publicatia "Universul" din New York
(15 August 1987) a aparut un articol al dlui Miron BUTARIU,
intitulat "Cearta
cu istoria", in care autorul incearca sa dovedeasca "sublima"
actiune a democratilor romani si a regelui Mihai, cu ocazia acelui 23 August
1944, in urma caruia Romania s'a prabusit si intreg neamul a fost inrobit.
Fiecare individ are dreptul sa creada in anumite
principii politice, etice sau spirituale, ce i se par lui mai apropiate simtirilor
ce-l stapanesc. Cand insa esti ziarist cunoscut in lumea romaneasca a exilului
si porti, vrand nevrand, o responsabilitate fata de el, nu e permis sa aduci
in circuitul diasporei valahe argumente ce vin in contradictie cu sentimentele
neamului. Si mai mult, sa aduci in sprijinul unei cauze injositoare opinia unui
englez care nu putea sa vada lucrurile prin interesele si simtamintele
romanesti.
Oricat ne-ar fi fost el de "prieten",
cand a fost vorba de soarta si interesele Angliei si ale Occidentului, a judecat
faptele prin prisma unei alte viziuni decat aceea a neamului nostru. Dl Hugh
SETON-WATON SI-A FACUT DATORIA DE ENGLEZ, a aparat intereresele Statelor apusene,
chit ca apoi sa spuna ca politicienii acestor State "au gresit", "n'au
stiut ce fac", n'au cunoscut ascunzisurile sovietice si n'au crezut ca
"prietenia ruseasca" le va juca o asemenea festa...
Intr'un cuvant, dl Seton-Watson putea sa faca
un fel de "scuzati, va rog" ieftin, care nu-l mai costa nimic, dupa
ce numeroasele acte de tradare ale Angliei si ale celorlalti Aliati adusesera
victoria Apusului, linistea Apusului, prosperitatea Apusului. Toate realizate
pe suferintele si coplesitorul infern din tarile rasaritene, printre care si
nefericita noastra Romanie, la care tinea asa de mult (!!).
Deci, dl Seton-Watson, prin articolul sau isi
facea datoria de Englez. Din nefericire, dl Miron Butariu -prin cele scrise
in Universul- nu si-a facut datoria de Roman. Republicand, aproape in intregime
articolul lui Seton-Watson (publicat in "La Nation Roumaine" din 15
Februarie 1952), dl Butariu si-a luat o raspundere care nu-l onoreaza.
Toate argumentele englezului dovedesc vinovatia,
lipsa de patriotism si inconstienta celor ce au crezut in promisiunile apusene,
tradandu-si tara si neamul pentru a salva o democratie care si-a batut joc de
ei si de soarta neamurilor inclestate in lupta cu bolsevicii.
In articolul cu pricina, proprietate a dlui Butariu
nu este decat "introducerea". Suficienta insa pentru a ne da seama
de mentalitatea care-l stapaneste in legatura atat cu acel trist 23 August,
cat si fata de raspunderea celor care l-au provocat.
*
* *
DI Miron BUTARIU, plaseaza, dela inceput, fraza
cheie care sa stearga -crede Dsa- trecutul democratilor nostri ce-au provocat
tragedia. Si in acelas timp, sa puna la punct pe cei care insista asupra raului
adus neamului de politicienii inconstienti ai acelui moment. Iat-o:
"Desi au trecut mai mult de patru decenii
de la actul
istoric de la
care critica fara niciun rost acest act, in loc
sa-l lase
sa fie judecat de istorici nepartinitori".
Dl BUTARIU bagatelizeaza evenimentul cu o usurinta
care spune mult. Deci, daca au trecut "patru decenii" dela acel "act
istoric" ce ne-a adus plaga bolsevica pentru...
Dumnezeu singur stie cate
alte decenii, datoria noastra de ROMANI LIBERI n'ar fi decat sa uitam, pentruca
micile interese ale catorva ageamii politici de nuanta "DEMO" au nevoie
de liniste si intelegere intre exilati!... Trece cu desinvoltura, ipocritul nostru
coleg din Los Angeles, ca asemenea
ACTE ISTORICE sunt menite sa dainuiasca in vesnicie in istoria neamurilor. Nu
poate fi uitata o asemenea data stropita cu prea mult sange romanesc, incarcata
de tradare si rusine, aducatoare a flagelului marxist care ruineaza fara incetare
strafundul sufletului romanesc.
Chiar daca in clipa de fata dl Butariu si toti
cei care gandesc ca Dsa, vad lcrurile printr'o prisma trandafirie si triumfalista,
faptul nu este o scuza pentru trecut. Cand privim mai de-aproape pe cei care
propun "unitatea exilului", constatam ca fac parte dintre cei care
au luat parte la "actul istoric" infamant, sau sunt urmasii directi
ai acelora care l-au provocat din interese meschine sau lipsa de viziune politica.
Ne putem deci usor inchipui ce ar astepta exilul intrat pe mana unor astfel
de elemente..."valoroase"!
Dl BUTARIU afirma apoi ca "mai sunt unii
care critica fara niciun rost". CE? O mica intamplare istorica, fara nici
o valoare nationala sau umana (se pare), uitata de o eternitate de catre Cancelariile
Statelor "civilizate"....
Ia sa privim lucrurile si altfel, sa zicem: romaneste.
"Mai sunt unii care critica", domnule
Butariu?... Mai sunt oameni care n'au uitat?... Mai sunt fiinte care va tin
piept?... Mai sunt Romani care vor sa puna la stalpul infamiei pe nesocotitii
din trecut?..
Ei bine, MARIRE DOMNULUI!... Cu atat mai bine!
Aceasta inseamna ca mandria nationala, curajul si demnitatea nu s'au stins in
neamul romanesc odata cu aparitia deocheatilor dela 23 August sau odraslele
lor spirituale ce misuna peste tot, gata de noi tradari si ploconeli in fata
mai marilor zilei...
Criticile aspre ce se aud din ce in ce mai numeroase
nu sunt fara rost, asa cum sustine dl Butariu. CUM POATE FI FARA ROST TOT CE
Iar cat priveste sfatul "intelept" de
a lasa acel 23 August "sa fie judecat de istorici nepartinitori",
dl Butariu se intrece cu gluma. CINE sa judece? CAND? SI CE?
Tradarea istorica?... Ordinul de incetare a luptei
fara existenta unui armistitiu in forma legala?... Naivitatea unor sefi politici,
combinele altora si imbecilitatea celor mai multi?...
Toate acestea sunt cunoscute, catalogate, trecute
deja in SINOPTICUL JOSNICIILOR ISTORICE. Nu este nici macar vorba de o "cearta
in istorie", care-ar putea lasa impresia ca exista o indoiala. Cine se
mai indoieste o zi de ce s'a petrecut atunci este, ori un prostanac, ori un
pervers. In actul incriminat este vorba de o "realitate in istorie",
ce nu poate fi NICI uitata, NICI iertata. Acel 23 August '44 stigmatizeaza un
rege ce nu si-a inteles menirea si o pleiada de politicieni creduli sau direct
interesati.
Azi, traim inca in aceasta realitate, in mijlocul
acelorasi oameni sau a unora de acelas calibru ca cei de odinioara. Si care
pot repeta (in orice clipa, daca circumstantele le convin) gestul care a dus
neamul de râpă. Deasemenea, istorici nepartinitori, o glumă! Vor apare poate
peste o suta sau doua sute de ani. Pe noi, insa, ca Romani, ne prididesc nevoile
przente: salvarea neamului prin prezenta vie a celor ce pot sti ce s'a petrecut
in acea epoca, pentru a nu cadea din nou in lesa celor nevrednici de incredere.
Dar, pentru a da o tarie de neinlaturat celor
spuse, dl Miron Butariu aduce in cumpana articolul unui englez cunoscut, om
de stiinta si "prieten" al Romaniei. Dar vorba batraneasca: "Farate,
frate, dar branza-i pe bani!" Englezul era prieten al romanilor, dar inainte
de toate era... englez. El a privit actul dela 23 August prin prisma neamului
sau. Si a pus accentul pe tot ce interesa momentul istoric al Angliei si al
Aliatilor cu care pregateau soarta lumii.
Asa ca cele scrise de Seton-Watson (dl Butariu
nu si-a dat seama) in loc sa dovedeasca patriotismul democratilor romani, arata
negru pe alb supusenia de necrezut a acestora fata de un sistem politic similar
si care i-a tras pe sfoara, ingropandu-le viitorul neamului si pretentiile lor
de marire. Vom expune mumai esentialul afirmatiilor, revelator prin sine insusi
pentru orice roman cinstit si patriot. Iata ce afirma dl Seton-Watson:
"Urmarea
actului de la 23 August a fost ca intreaga
Europa sud-orientala a fost deschisa armatelor
sovietice.
In acest sens este adevarat ca, gratie actiunei
romanesti,
Uniunea Sovietica trebuia sa domine intreaga regiune...
Insa eu nu socot ca acei conducatori politici
romani,
care au facut actiunea de la 23 August ar putea
fi facuti..
raspunzatori de acest rezultat".
Fiecare sa judece singur cele spuse. Articolul
este clar, net, ireprosabil. Democratii au tradat. au adus pe Sovietici in
DAR IN CE PRIVESTE ROMANIA, cum stam su realitatea...
evenimentului? Ce a adus Romaniei interventia politicienilor romani la 23 August?
Recititi cu atentie textul englezului si va veti lamuri. CINE SUNT RESPONSABLILII?
Criticii de azi sau tradatorii de ieri?
Continua apoi englezul, cu o serie de conditionale,
inutile si absurde, care demostreaza saracia argumentelor cu privire la actul
fatal al prietenilor sai democrati romani, pe care incearca sa-i desvinovateasca:
"Chair daca nu ar fi avut loc actul de la
23 August, sfarsitul razboiului AR FI FOST acelasi". "Armatele germane
AR FI FOST infrante"... Usor de zis in 1952. Dar pentru 1944 cum de poate
afirma cand bomba atomica era aproape gata in santierele germane? Apoi, cu aceeasi
desinvoltura: "Comportarea armatelor rusesti AR FI FOST
mult mai rea". Cum de este atat de sigur de comportamentul rusesc
pe care -in alt paragraf- îi considera niste "gentlemeni"?
Si continua pe aceeasi tema, precizand ca fara
interventia democratilor "Numarul prizonierilor deportati in Rusia AR FI
FOST cu mult mai important...". Sau, si mai cumplit pentru neamul romanesc
"... i-ar fi adus distrugeri infinit mai mari si AR FI RASCOLIT sentimente
mai amare decat au fost". Cata gingasie din partea unui inamic! E de necrezut
ca oameni de cultura -cand nu vad decat interesul lor- sa aduca asemenea argumente
rahitice pentru a dovedi cat de bine au facut inconstientii unui veste cauza
aceluia care-i felicita...
In plus, pentru a-i mangaia un pic pe acesti democrati
romani ce s'au purtat miseleste in momente grele pentru natiune si soldatul
roman, Englezul mai adauga:
"Unii romani vor spune ca armata, alaturi
de aceea a
Reichului,
apara Europa impotriva bolsevismului si ca
autorii loviturii de Stat de la 23 August ar fi
injunghiat
pe la spate acesata armata. Nu este deloc adevarat...
Hitler nu apara Europa impotriva bolsevismului..."
Sigur de el, dl Watson, in afirmari gratuite si
lipsite de argumentarea necesara.
Dar CINE lupta in stepele rusesti contra comunistilor
si CINE alimenta oare pe comunisti in arme si munitii? Intr'un cuvant, cine
erau PRO-BOLSEVICI si cine ANTI-BOLSEVICI?
Dupa acest istoric englez "nepartinitor",
Hitler voia sa impuna lumii intregi "sistemul sau de opresiune si exploatare.
Tot ce se poate. Dar, de cine-si batea joc acest englez spunand aceste cuvinte,
cand democratii romani, prietenii sai, erau deja robii "sistemului de opresiune
si exploatare" NU al Berlinului, CI al Moscovei. Ai aliatilor englezi care,
in afara de sclavie, suferinta si inchisorile mai furasera si doua provincii
(Basarabia si Bucovina) si un tinut (Herta), teritorii garantate mult timp MIE'N
SUTA de simandicosii coreligionari din Occident.
Iar ca sa-i linisteasca pe deplin (asi zice: sa-i
adoarma) in durerea lor legitima de aliati dezamagiti in aspiratiile lor, dl
Watwson le striga ca un stentor: "... trebuie sa blamam cu tarie carenta
politicei britanice si americane". Ce impresionant!
Multumim domnului englez pentru acest act curajos
de palmuire a celor ce, cu adevarat, si-au facut interesele pe spinarea si suferinta
Romanilor. Dar trece cu vederea ca aceasta rabufinire NU MAI ARE NICI CEA MAI
MARUNTA INSEMNATATE in balanta istorica si nu aduce nici o schimbare in statutul
Romaniei de natiune vanduta colosului sovietic. Ii vom blama pe acesti occidentali
pretentiosi care "nu au inteles adevarata natura a bolsevismului rusesc"
(Watson dixit).
Dar ceeace izbeste in crestet pe toti cei ce se
lauda cu actul de la
"In ce priveste pe aceia ce au facut lovitura
de Stat de
la 23 August, ei nu au nevoie sa se desvinovateasca.
Actiunea lor a fost curajoasa si loiala. Ei s'au
aratat
credinciosi fata de prietenii lor occidentali...
"Acei
care in Occident inteleg insemnatatea actului
de la 23
August, sunt recunoscatori Romaniei pentru actiunea
democratilor sai, care au redus intr'o masura
considerabila
suferintele soldatilor si a tarilor Aliatilar..." * *
*
Priviti cu atentie aceste linii. Sunt semnificative
in continut si ingrozitoare in sens profund.
In continut:
-S'a dat o lovitura de Stat (politicienii democrati
plus regele) cand TARA LUPTA DIN RASPUTERI SA-SI APERE GLIA SI ONOAREA,
-Cei care au luat parte la acest act istoric si
infam, au avut o atitudine "loiala". Da! DAR NU FATA DE NEAMUL ROMANESC,
ci de alte neamuri ce se razboiau cu noi.
-Democratii actului s'au aratat "demni"
de mostenirea democratica, Da! DAR NU DE MOSTENIREA STRABUNA, CARE CERE SACRIFICIU
FATA DE NEAM SI PENTRU NEAM.
In sens profund:
-S'au aratat credinciosi fata de prietenii lor
apuseni CAND DEMNITATEA CEREA CREDINTA NUMAI FATA DE GLIA SI NATIUNEA ROMANA.
-In fine, autorii loviturii de la 23 August 1944,
primesc multumiri dela Occidentali, deoarece prin actiunea lor "au redus
intr'o masura considerabila suferintele soldatilor si a tarilor Aliatilor...
"N'AU REDUS INSA SUFERINTA SOLDATILOR ROMANI si N'AU REDUS SUFERINTA ROMANIEI!
Au ajutat in mod stupid pe cei care ne vandusera hoardeoor sovietice inca inainte
de
SI DEMOCRATII NOSTRI SUNT MANDRI DE FAPTA LOR!....
Fiecare sa judece in voie evenimentul si consecintele.
Ce calificativ merita cel ce sustine asemenea
argumente drept patriotice si demne de respect?! Ce calificativ ar merita toti
cei care le-ar accepta de acum inainte, dand un vot de incredere celor care,
dupa ce au pactizat cu dusmanii in clipele decisive ale razboiului sfant, vin
si sa ne ceara sa-i consideram mereu valabili si unici?!...
Dl Miron BUTARIU uita ca ceeace ei sustin ACUM,
altii l-au relevat si l-au combatut TOTDEAUNA. Dar
mai ales ATUNCI CAND acesti democrati mascarici jucau soarta Romaniei pe masa
unor promisiuni fara nicio valoare.
Acel 23 August 1944 ESTE OPERA LOR, dupa cum spune
chiar englezul Seton-Watson. Este opera lor cu toate consecintele tragice, infame
si injostioare care-l intuneca. Si va ramane OPERA LOR si in judecata istoriei.
Pretendentii de azi la gloria factica a lui Multe
pot fi iertate omului, TRADAREA NICIODATA!
Ori, printre cei care in clipa de fata isi dau
aere de mentori ai exilului si purtatori de cuvant ai unei lupte anti-comuniste,
sunt multi care au pactizat, si chiar fraternizat,
A pactiza cu inamicul inseamna tradare. Si cine
a tradat odata este capabil sa repete gestul cu aceeasi ururinta si inconstienta.
Deci, domnule BUTARIU, interventia unor critici
in problema lui 23 August 1944 si contra celor care l-au comis, este gestul
de revolta si de aparare al celor care reprezinta, in acest nefericit exil,
simtamintele marei majoritati a Romanilor ce nu-si pot exprima parerea. Dar
care -prin tacerea lor- nu inseamna ca sunt de acord cu occidentalul Seton-Watson
sau cu danubienii pro-occidentali care ne-au blagoslovit cu acel act istoric
mizerabil.
Acei infumurati care cred ca totul le este permis
deoarece Occidentul le arata o bruma de simpatie, ar fi bine sa coboare la timp
de pe piedestalul pe care si balaganesc in echilibru instabil. Marturii tot
atat de "favorabile" ca cele ale dlui Seton-Watson vor mai apare.
Iar incetineala de reflectie a maselor romanesti are si ea o limita.
Tristul adevar isi va face drum. Se simt deja
unele rabufiri premergatoare. Ce bine le-ar sta si cat de mult le-ar folosi
o MEA CULPA sincera, inainte ca mania celor indusi in eroare sa-si reverse focul
aspura lor!... Faust
BRĂDESCU