"LIBERTATEA",
New York
Director: Nicolae Nitã
Anul VI, Nr. 57, Mai 1987
Unitatea se sbate intr'o
agitatie permanenta, sguduita de manifestatii de massa, atentate, terorism,
unde securitatea omului de rand, este mereu pusa in cauza. Magazinele, trenurile,
avioanele, pana si vapoarele au devenit teatre de panda unde teama de a fi agresat,
ramane o preocupare esentiala.
Presa, sociologii, pedagogii, oamenii politici avanseaza inevitabila cauza:
evolutia demografica, care provoaca somajul, apoi desradacinarea, insotita de
nelipsita injustitie sociala, o societate de consum, etc... Sa fie oare produsul
inadaptarii societatii moderne la evolutia timpului?
Solutia, la indemana fiecarui individ, nu s'ar putea gasi decat prin concentrarea
Marilor Puteri, pentru a pune capat acestei stari de prelungire a rasboiului,
prin alte mijloace.
Citind cartea "Desinformatsia", subtitrata "Masuri active ale
strategiei sovietice", a lui Roy Godson, profesor universitar, specialist
in relatiile internationale si probleme de informatie si Richard Shutz, profesor
universitar, specialist in politica internationala, desprind teme, bazate pe
fapte reale, care prezinta un anumit interes. Ei aduc o contributie evidenta,
in a intelege mai bine cauzele acestor framantari.
Dintru inceput, toata argumentatia lor se sprijina pe o constatare fara echivoc,
aceea ca exista o conceptie diferita, intre tarile libere si cele comuniste.
Primii fac distinctie intre starea de rasboi si cea de pace, pe cata vreme ceilalti
sustin ca, intr'o lume compusa din sisteme sociale opuse, rasboiul constituie
o stare normala si ca orice actiune are la baza o stare de conflict.
De aici rasboiul declarat Statelor care practica un sistem opus comunismului.
URSS, in politica sa internationala, practica starea de rasboi de conflict permanent,
atat in relatiile oficiale, cat mai ales, in actiunile ei clandestine.
Cei ce se hranesc cu iluzia ca schimburile comerciale, impinse pana la livrarea
metodelor tehnice avansate Uniunii Sovietice, ar crea un climat de atenuare
a tensiunii internationale, se retina un singur lucru, ca Rusia,, neputand sustine
o competitie a tehnicei in permanenta mobilitate, va recurge la singura arma
ce-i sta la indemana, pentru a se mentine in cursa, a obliga adversarul prin
orice mijloace, pe o pozitie de defensiva.
In acest scop, ea se sprijina in politica ei externa pe anumite idei forta,
care consista in :
I) A prezerva, imbunatati si desvolta mijloacele de Securitate in zonele ei
de influenta. De retinut faptul ca pana acum, nici o tara cazuta sub tutela
sovietica, nu a reusit sa rupa catusele care o tin legata de Moscova, in afara
de infime exceptii.
II) A diviza adversarii occidentali ai ei, prin provocarea de discordii, care
sa destrame aliantele. De aici atacurile indreptate impotriva Pactului Atantic
si in special impotriva tarilor angajate in el. Asa au reusit sa desprinda Franta,
in 1967, slabind astfel stategia militara in centrul Europei.
III) A mentine hegemonia URSS-ului in lumea comunista. Incercarile de eurocomunism
sau de participare a partidelor comuniste occidentale la guvernare au fost franate.
Moscova controleaza si impune tuturor partidelor comuniste vointa ei, prin toate
mijloacele.
IV) A promova internationalismul proletar si miscarile de eliberare nationala,
fie prin control direct, fie ca-i servesc interesele ei proprii.
Moscova sustine toate miscarile subversive: ETA in Spania, IRA in Irlanda, FLNC
in Corsica, FLNS in Noua Caledonie, SWAPO in Namibia, agitatiile din Africa
de Sud si peste tot unde conditiile sunt propice unei stari conflictuale, chiar
atunci cand nu au deloc un caracter comunist.
V) A limita riscurile, neangajandu-se niciodata, decat pe un singur front, si
mai ales atunci cand adversarul este angajat in alta parte. Ne este inca proaspata
in memorie revolutia ungara din 1956, cand Occidentul era angajat in confictul
armat din Suez.
Alegerile din St. Unite, sunt un prilej de predilectie al Uniunii Sovietice
pentru a pergati lovituri, fara riscuri majore.
Strategia sovietica in politica externa, consista in a profita de factorii externi,
la care sa adauge propriile ei forte. Aliatii socio-politici, reprezentanti
de clase, simpatizanti ai miscarilor internationale de massa sau alte forte
active, constituie acesti factori externi. Interventia si tipul ei este determinat
de analiza si estimarea acestor forte.
Lupta ideologica se sprijina pe un imens dispozitiv militar, combinat cu un
potential maxim de spioni si agenti de influenta. Lenin preconiza imbinarea
relatiilor comerciale si diplomatice cu subversiunea si rasboiul politic.
Toate aceasta strategie este conceputa si realizata de un organism de Stat,
bine structurat, care formeaza forta de penetratie si de actiune, reprezentat
de "Biroul Politic al partidului", cu Secretariatul lui. Acestui organism
îi sunt subordonate:
1) -Departamentul International al Informatiei, DII.
2) -Departamentul International, DI.
3) -Serviciul "A", primul Directorat Principal, petnru Securitatea
de Stat, KGB.
1) DII inglobeaza: Atgentia
Tass, Novosti, precum si statiile internationale de radio, asa numitul "Radio
Moscova". Presa de prestigiu: Pravda, carti si reviste: Timpuri noi, precum
si serviciul de informatii a Ambasadelor.
2) DI gireaza partidele comuniste straine, in opozitie, si miscarile revolutionare.
Coordoneaza organizatiile interntionale de massa, ca Congresul Mondial al Pacii,
statiile clandestine de radio si Academiile de Stiinte.
3) Serviciul "A", KGB, care controleaza propaganda secreta, falsurile,
desinformatia, operatiile agentior de influenta, manipularea mass mediei straine,
ajutorul militar, etc...
Toate aceste trei servicii exista in structuri similare in tarile Blocului de
Est, precum si in alte tari guvernate de partide comuniste prosovietice, subordonate
insa organelor sovietice corespunzatoare. Astfel, actiunile de spionaj efectuate
de serviciile romanesti, sunt centralizate in Berlinul de Est, sediul KGB rus.
Procesul Caraman si alte actiuni denuntate de transfugii din Est, sunt confirmari
flagrante.
1) DI, Departamentul International, condus de Boris Ponomarev.
Pentru a intelege importanta miscarilor de massa din lumea libera, administrate,
finantate si coordonate de acest organism, sa vedem structura si rolul lor intr'un
organism operativ.
Congresul Mondial al Pacii, CMP, care actioneaza prin publicatii, congrese si
manifestatii internationale de massa.
Federatia Mondiala a Sindicatelor, FMS, care coordoneaza actiunile sindicatelor
de obedienta comunista, observand in acelas timp unitatea intre sindicatele
comuniste si necomuniste.
Organizatia de Solidarizare cu Popoarele Afro-Asiatice (OSPAA), permite penetrarea
sovietelor in lumea a treia (Tiers monde).
Federatia Mondiala a Tineretului Democratci (FMJD) sprijina campania de pace,
prin congrese si festivaluri mondiale ale tineretuui. cu ocazia festivalului
tineretului mondial, tinut la Bucuresti in anul 1953, echipa Ion Golea, parasutata
in tara, a distribuit participantilor straini manifeste, prin care denunta opresiunea
exercitata de Soviete, prin acolitii ei, asupra poporului roman.
Uniunea International a Studentilor (UIE), urmand acelas scop ca si FMJD.
Institutul International pentru pace (IIP), stans asociat CMP-ului, cu scopul
de a institui un dialog cu oamenii de stiinta din Est si Vest.
Organizatia Internationala a Juristilor (OIJ), avand ca misiune de a sprijini
campaniile in favoarea pacii, drepturilor omului, prin publicatii si conferinte.
Conferinta Crestina pentru Pace (CCP), cu misunea de a stabili o doctrina pe
argumente crestine si teologice, susceptibila a sprijini politica de pace a
Statului URSS.
Federatia Democratica Internationala a Femeilor (FDIF), se afirma prin reuniuni,
seminarii in favoarea temelor de politica externa ale Uniunii Sovietice.
Asociatia Internationala a Juristilor Democrati (AIJD). cu misiunea de a difuza
publicatii si a tine conferinte in favoarea obiectivelor de politica externa
a URSS.
2) DII, Departamentul International al Informatiei.
Intra in atributiile lui, difuzarea propagandei oficiale a Uniunii Sovietice
realizata de organele partidului. Pentru lansarea de noi teme de propaganda,
ziarul Pravda, organ oficial, inplineste acest rol iar agentiile Tass si Novosti,
acela de cuvetura pentru ofiterii de Securitate ai KGB-ului, considerati ca
trimisi ai acestor agentii in strainatate.
Dupa Directorul CIA, bugetul anual al organelor de propaganda exterioara se
ridica, in anul 1978 la suma de 3 miliarde de dolari iar cinci ani mai tarziu
a atins suma de 4 miliarde de dolari.
3) Comitetul pentru Securitate KGB.
Intra in atributiile lui: Securitatea interioara a Statului, contraspionajul,
supravehgerea strainilor, in trecere prin Uniunea Sovietica, operatiile clandestine
in exterior si garantarea inviolabilitatiii frontierelor, cu cei 400.000 de
sodati.
Nu este un secret penrtu nimeni, ca fiecare strain ce intra pe teritoriul sovietic
sau al oricarei tari din Blocul de Est, precum si a tarilor guvernate de comunisti,
este luat in primire dela frontiera si "ghidat" pe tot parcursul "recomandat",
pana la trecerea frontierei in sens invers. Acest procedeu se aplica atat turistilor
individuali cat si grupurilor in voiaj organizat. Autohtonii sunt preveniti
ca, orice cantact cu strainii atrage dupa sine pedepse, prevazute de legile
tarii, care, nu rareori se termina intr'un azil psihiatric sau vreun lagar pe
durata nelimintata.
Paza frontierelor este incredintata celor mai cruzi indivizi care ucid pentru
a incasa o prima de cadavru, orice faptura ce se apropie de frontiera cu gandul
de a gasi libertatea pe care nu o traeste in propria-i patrie.
Cati dintre refugiati nu au incercat acest momente de grea tensiune, cand, la
limita rabdarii, nu mai aveau de ales, decat intre libertate sau moarte?
Rasboiul politic nu este altceva in conceptia Sovietelor, decat aplicarea mijloacelor
tactice clandestine, pentru a sprijini si amiplifica masurile oficiale.
Operatiile clandestine, pregatite de catre agentii de influenta care raspandesc
vesti false, completeaza manevrele de desinformare, scrise sau orale, pana la
falsifacarea de fapte si documente.
Operatiile para militare consista intr'un ansamblu de activitati, in favoarea
grupelor teroriste si miscarilor insurectionare, prin livrarea de arme, formarea
de cadre, asistenta de consilieri sovietici, cubani, bulgari, germani de Est,
etc... Ele apartin serviciului de spionaj.
Centrele de antrenament ale acestor elemente, sunt instalate in zonele de control
sovietic. Astfel gasim in Libia, dupa revista "Valeurs Actuelles",
din 3-9 Februarie 1986, 15 din aceste centre, situate geografic pe tot cuprinsul
teritoriului. Echipele astfel pregatite, actioneaza, de preferinta in Europa,
prin sabotaj, luare de ostateci, deturnare de avioane sau chiar vapoare, pana
la asasinate.
Asemenea centre organizate de catre germanii de Est, exista si in Angloa, unde
sunt antrenati cei din: Armata rosie din Italia (Brigizile rosii), banda Bader
din Germania Federala, IRA, OLP, LANC din Africa de sud si SWAPO din Namibia.
Au fost raportate asemenea centre si in Yemenul de Sud sau in Liban, sub influenta
siriana.
Responsabilitatea acestor activitati incumba Serviciului "A"",
primul Directorat al KGB-ului, care controleaza si operatiile analoage ale Blocului
de Est.
Scopul propagandei oficiale, combinata cu metodele clandestine de actiune politica,
este de a compromite credibilitatea St. Unite si implicit a fortei militare
a Europei Occidentale, grupata in OTAN.
Pentru a parveni la acest obiectiv, iata organigrama:
Se va actiona asupra opiniei publice americane, a tarilor europene si tot restul
lumii, pentru a denunta cauza tuturor conflictelor precum si a crizei internationale,
imputata exclusiv activiatatii politice si militare americane.
A demonstra caracterul negativ, militarist si imperialist al St. Unite, pentru
a le izola de aliatii lor firesti din OTAN, in acelas timp discreditand tarile
care coopereaza cu ele.
A pune in evidenta ca, obiectivele St. Unite sunt in contradictie cu obiectivele
tarilor pe cale de desvoltare.
Ca URSS nu ar nutri decat bune intentii in politica ei externa, si prin urmare
i se creeaza un climat favorabil.
Pentru atingerea acestui scop, se aplica metodele practice, care consista in
:
A denunta agresivitatea St. Unite, calificand pe americani de aventurieri, provocatori
si agresori, care maresc prin acest caracter tensiunea internationala.
A acuza St. Unite de militarism, tinzand la o superioritate militara, provocand
astfel rasboiul rece, opunandu-se la orice negocieri pentru reglarea pacifica
a litigiilor internationale, cum este cazul acordului SALT de limitare a armelor
strategice, mereu pus in cauza.
A crea crize politice, economice si sociale, precum is contradictii permanente
in societatile occidentale.
A acuza St. Unite de manevre subversive, in scopul de a clatina "unitatea"
in lumea comunista, prin interventia lor in afacerile interne ale acestor tari.
Stim foarte bine ceea ce inseamna interzicerea de "imixtiune in treburile
interne ale unui Stat independent". Pe acest interdict s'a esafodat toata
opera de cucerire a institutiilor de Stat si implicit subordonarea lor unui
regim de abuz, de teroare, controlat de moscoviti.
A invita St. Unite la un "realism politic", care s'ar traduce prin
negocieri cu URSS, pentru a se ajunge la o destindere, printr'o atitudine favorabila
"pacii si dezarmarii".
Helsinki, Belgrad, Madrid si acum Geneva, iata dovezi flagrante de "negocieri"
care au culminat cu concesii majore, acordate Moscovei, in detrimetnul tarilor
subjugate care, zadarnic asteapta respectarea angjamentelor luate, printre care,
Drepturile omului ar fi minmul ce s'ar putea cere, eminentilor semnatari ai
acestor sifoane de pergament.
Pentru a forta aceste negocieri, URSS a mobilizat milioane de militanti ai campaniei
mondiale pentru pace, partizani ai "dezarmarii" in timp ce ea profita
de aceasta acalmie, pentru a-si mari ptentialul militar, nefiind deloc viazata
de aceasta "Laudabila intentie".
Sa se lanseze ideea ca in sanul OTAN-ului (altfel spus NATO) nu are fi decat
desbinari si contradictii interne, provocate de interventiile americane in afacerile
interne ale partenerlor lor, completata, simultan cu santajul pe care-l exercita
Uniunea Sovietica impotriva membrilor OTAN-ului, cerandu-le sa se retraga din
el si sa refuze implantarea rachetelor de aparare pe teritoriul lor. In acest
scop, îi avetizeaza ca risca desfasurarea unui conflict armat pe propriul
lor teritoriu, devenit camp de bataie. Acest avertisment este adresat numai
tarilor mai mici ca: Danemarca, Belgia, Norvegia, unde aceasta opinie publica
este mai vulnerabila, terorizata prin toate mijlocele, pana la agresiunea fizica.
Opinia publica germana este santajata in complexul ei de tara vinovata de consecintele
celui de al doilea razboi mondial.
A intari ideea, ca in politica americana ar exista doua tendinte: una de agresivitate
si alta de "realism". Desigur ca guvernarea democrata din epoca Carter,
bazata pe concesii, pe sacrificii, pe altarul "pacii", ar reprezenta
latura realismului politic.
A raspandi iarasi svonul, ca St. Unite si OTAN-ul ar complota in contra Uniuii
Sovietice.
Apoi, culmea indecentei, ca St.Unite si tarile occidentale ar viola Drepturile
omului in propria lor tara.
In adevar, exista o violare a Drepturilor omului, care s'a perpetrat insa la
Helsiniki, unde tarile occidentale au recunoscut imperiul de teroare instaurat
de Uniunea Sovietica in tarile predate ei, fara ca aceste popoare sa fie consultate,
daca ar accepta sa fie vandute, in deplina deposedare de orice drepturi.
Cat despre calcarea acestor Drepturi, de catre Chruchill si Roosevelt, mandatarii
umanitarismului pe tot cuprinsul acestor tari supuse, graesc atatia refugiati
din imparatia mortii cat si vizitatorii straini, care marturisesc sguduiti de
ceeace li s'a dat sa vada cu propriii lor ochi.
Si, pentru a semana vrajba intre tarile care au constituit apararea comuna a
Europei, Uniunea Sovietica incita pe Francezi in contra Germaniei, care nu ar
avea alt gand decat acela de revansa iar pe germani in contra Americanilor,
ca le-ar fi subordonat independenta nationala imperialismului lor. Argumente
care gasesc intotdeauna ferventi partizani, agitati si excitati fie de partidele
comuniste, fie de sucursalele lor: ecologisti, trotzkisti, extremisti de stanga
si atatia altii, iubiutorii de "pace".
Tehnica sovietica in actiunea ei politica clandestina se rezuma la trei tendinte,
bine definite: a convinge, a manipula si a induce in eroare. Pentru a reusi
in aceasta antepriza, Uniunea Sovietica se sprijina pe organizatiile internationale
de massa, dintre care, cea mai importanta ramane Congresul Mondial petnru pace
(CMP), folosit cu multa eficacitate impotriva armelor destructive de origina
nucleara. El a reusit sa mobilizeze pana si organizatiile religioase "instetate
de pace". Desigur, cuvantul pace evocat dupa ororile rasboiului, este dorinta
fierbinte a oricarui om si mai presus a celui mai bun crestin sau servitor al
bisericii, pana a lua armele impotriva "agitatorilor la rasboi", cum
sunt unii preoti iezuiti, manevrati cu multa abilitate. Agentii de influenta
isi gasesc aici terenul de predilectie, al dialecticei versatile, vehiculand
prin procedeele de falsificare si fabricare evenimentele, cauzand confuzii si
pagube imense.
Organele internationale de massa si situeaza intre manevrele oficiale si cele
secrete, care patrund in toate cercurile de cultura si stiinta: aritisti de
teatru,de cinema, profesori, economisti, oameni politici, pentru a strecura
ideea ca Uniunea Sovietica este dispusa la sacrificii pentru a salva pacea.
Inca din 1949, URSS declanseaza o campanie pentru pace, in timp ce ea insasi
punea bazele arsenalului nuclear. Primul Congress mondial pentru pace are loc
la Praga, in Aprilie 1949, unde sunt folosite cu mult ecou, organizatiile de
massa, ca: FMS, FMJD, UIE, FDIF, CCP, etc., afectate acestui plan.
Pentru a nu fi acuzata de a fi un instrument de actiune sovietica, URSS nu a
angajat niciodata cetatenii ei in organele de comanda ale acestor organizatii,
cum ar fi: Presedentia, Secretariatul General sau Comitetul Director, ci numai
simpatizanti ai ei, persoane sigure, prin care sa poata exercita un control
absolut. Astfel gasim pe indianul Romesh Chandra, membru in Comitetul Central
al partidului comunist indian, in functia de Presedinte al CMP. Din cei 23 de
Vice-Presedinti, trei apartin: Uniunii Sovietice, Poloniei si Germaniei de Est;
Trei: Cubei, Vietnamului si Angolei; doi: Federatiei Mondiale a Sindicatelor
(FMS) si Federatiei Democratice Internationae a Femeilor (FDIF); doi: Congresului
National AAfrican (CNA) si OLP-ului iar patru, partidelor comuniste din: St.
Unite, Franta, Argentina si Italia. Restul pentru: Liban, Egipt si Irak.
Membrii Comitetului Director sunt desemnati dupa acelasi criteriu. Din 26 de
membri, 3 sunt functionari ai KGB-ului sovietic, 17 pentru Blocul de Est iar
restul pentru: Yemenul de reprezentante din organizatiile internationale de
massa: CCP, FMJD, organizatiile de solidaritate cu poporul Sud African, UIE
si FDIF.
Cat priveste biroul de lucru al CMP-ului, e este compus din functionari din
organele de securitate ale: Uniunii Sovietice, Poloniei, Bulgariei, Ungariei,
Cehoslovaciei, Germaniei de Est si Cubei.
Aceste organizatii internationale sunt mobilizate dupa imprejurari. Astfel,
CMP, completat cu Consiliul de Pace al St. Unite (USPC) si partidul comunist
al St. Unite (CPUSA) au paralizat lucrarile ONU-ului.
Prin intermediul partidelor comuniste, CMP-ul mentine relatii cu CMP- ul din
130 de tari.
Acest instrument de dimenisiuni covarsitoare, a castigat pentru cauza lui: autoritati
religioase, din Invatamant sau personalitati marcante din cele 130 de State.
Bugetul CMP-ului, dupa estimatiile CIA-ului, se ridica la suma de 3 miliarde
de dolari, finantata exclusiv de Moscova. Coordonarea si functionarea operatiilor
lansate de a CMP sunt efectuate de catre KGB, sub girul Directorului Adjunct
V. Shaposhnkov, fara ca acesta sa ocupe o functie oficiala in CMP.
Pentru campania de propaganda impotriva bombei atomice, care viza St. Unite
si OTON-ul, amenintatori ai "umanitatii progresiste", prin Apelul
dela Stokholm, in 1950, au reusit sa colecteze cinci sute de milioane de semnaturi
iar pentru cel dela Praga, in 1949, sapte sute de milioane.
Aceste organizatii de massa sunt secundate de agentii de influenta care se ascund
sub masca unui functionar al Statului, unui jurnaist, unui intelectual de mare
renume, unui artist sau sindicalist, foarte greu de detectat. Ei favorizeaza
penetrarea optiunilor sovietice in toate straturile sociale.
O alta arma folosita de Uniunea Sovietica cu multa eficacitate, sunt falsurile
si uzul de falsuri, metoda de denaturare a adevarului.
La sfarsitul celui de al doilea rasboi mondial, echipe sovietice circulau printre
refugiatii diferitelor tari sub dominatie comunista, indemnandu-i sa se intoarca
in tarile lor de origine, sa ajute la reconstruirea lor, in schimbul iertarii
tuturor greselilor din trecut. Asa au fost inselate atatea naivitati, care s'au
soldat cu tot atatea crime.
O alta manopera, care consista in a semana suspiciuni printre exilati, sunt
scrisorile anonime, atribuite aternativ cand unui grup politic, cand unor presoane,
in relatii de buna vecinatate, creind discordii, acolo unde exista o baza de
solidaritate nationala. O adevarata campanie de denigrare.
La fel, pleiada de "prelati misionari", care circula peste tot, unde
exilatii au reusit sa injghebeze un mic nucleu de rezistenta anticomunista in
jurul bisericilor.
Ceace apare insa mai grav, este ca acest numar impresionat de intelectuali,
trimisi si ei in "misiuni" sa reinvie "trecutul istorico-cultural
al patriei", infiltrand refugiul in toate organizatiile si comunitatile
lui, atat la noi romanii, cat si la celelalte nationaitati. Sau asa zisele emisiuni
"libere", instalate in inima Europei, unde "transfugii"
marxismului si-au reconstruit "celula", sa transmita pe unde, unui
popor flamand si oprimat, acel cantec de sirena care adoarme, incanta, in drum
spre fatalul naufragiu. O alta forma subversiva si cea mai inumana, este terorismul
teleghidat, vizand opinia publica flotanta, pe care o impinge sa forteze organele
statae la concesii fata de toate revendicarile. El nu cunoaste limite in momentul
cand s'a declansat, fiindca se alimenteaza din propria-i pasiune, pana la paroxism.
Iata un exemplu, care depaseste orice sensibilitate umana. La 18 Noembrie 1985,
numai la cinci zile dela eruptia vulcanului de pe Nevada del Ruiz, teoristii
organizatiei M19 si EPL (armata de eliberare), au luat cu asalt orasul Urrao
din nord-vestul Colombiei, in timp ce armata tarii continua cercetarile in jurul
orasului Armero, pentru a smulge mortii pe eventualii supravietuitori, oras
inghitit de fluviul de namol (lavã). Cinci morti, pentru a ocupa orasul
Urrao, fara aparare, se adauga la cei 25.000 de disparuti, impotmoliti pentru
vesnicie. Nimic sacru, nici macar urmele acestui cataclism care a sapat intr'o
noapte mormantul a zeci de mii de suflete.
Planul stabilit de Moscova nu cunoaste durerea umana, el planeaza peste crameie
de sbuciumata tragedie, cum a fost aceea a copilului de 10 anisori, care implora
salvatorii lui sa-i scape viata. El voia sa traiasca. Pana in ultima clipa,
copilul chema pe mama lui, cu ochii stinsi, sub ampioanele reporterilor de televiziune,
care au transmis in direct lumii intregi dramaticul sfarsit, oferit cu atata
duiosie, isvor de lacrimi mute, multe, pentru cei ce priveau neputinciosi, sguduiti
de aceasta cutremuratoare scena. In acelas timp, in alta parte a mult incecatei
tari, "eliberatorii" ucideau fara mila, alte sufete, destinate holocaustului.
La citirea acestei carti: "Desinformatsia", am fost ispitit de dorinta
de a schita o succinta prezentare a evenimentelor, studiate si aduse la cunostinta
lumii intregi, ca un avertisment, de catre acesti eminenti profesori universitari
americani, cu atata competinta, bazati pe multiple documente, unde ei denunta
manevrele sovietice si elementele de care uzeaza si abuzeaza, pentru a impune
umanitatii o viziune utopica a societatii de maine, prin constrangere si violare
a vointei.
Cititorul grabit, care nu dispune de timpul necesar sau de curajul de a rasfoi
volume intregi, prin acesata prezentare condensata care-i va rapi minimul de
timp, il va pune in situatia de a medita o cipa la geneza acestor tragedii care
se desfasoara sub ochii lui si sa descifreze sensul lor, precum si repercusiunile
nefaste ce nu vor intarzia sa se abata si asupra vietii lui, in mod inexorabil.
Si, sa nu fie surprins, ci sa ia pozitie in transeele existente, sa-si pregateasca
autoaparea cat mai este timp, sa evite aservirea.
Organizatiile internationale reprezinta nu numai o massa formidabila de manevra,
ele reprezinta si o sursa inepuizabila, de unde se vor recruta informatorii
si teroristii, la toate nivelurile economice, stiintifice, militare si politice.
Daca a guverna inseamna a prevedea, Uniunea Sovietica dispune de un atuu major,
care poate fi folosit, fie in reuninuni internationae, pentru a neutraliza sau
chiar anula intentiile adversarului, fie pe teren, pentru a sprijini miscarile
subversive, fie a forta concesii, sub presiunea unei opinii publice prelucrata
pentru acest scop.
Transfugii oficiai ai partiduui comunist, acesti agenti de influenta, in misiunea
lor subterana, prezinta sistemul ca ceva ireversibil. Comunismul este in mars,
predica ei. El este regimul viitorului si orice incercare de contenire a lui
este inutila, chiar fatala, pentru acei vor sa-l intarzie instaurarea inevitabila
in tot globul. Inclestarea cu aceasta inertie gigantica, ce tinde la destramarea
valorilor morale, a omului de bine, va fi fara crutare. Ea despersonalizeaza,
niveland totul intr'o plasma a mediocritatii, care haraneste telului subteran,
din care va tasni la lumina pleiada de ciuperci otravitoare, intr'un ritm apocaliptic.
Congresul Mondial al Pacii, acest monstru cu tentacule multiple, este lansat
in multimea fara aparare, sa-i pregateasca aservirea, pentru Statele chemate
sa o protejeze, fie din inconstiinta sau necunoastere, fie din interese mercantile
îi refuza asistenta. El nu se manifesta in spatiul celui ce l-a plamadit,
pentruca acolo, orice contestatie, orice veleitate, este inabusita in fasa.
El mobilizeaza prin inselaciune, atatea categorii sociale, umanitare, in numele
unor principii de echitate pe care pretinde ca le apara. Astfel gasim angajati
neconditionati: Juristi, acesti protectori ai justitiei sociale. Studenti, acest
tineret plin de elan si generozitate, gata sa se avante pentru o cauza dreapta.
Sindicalisti, care-si apara dreptul lor la munca, in contra abuzurilor, a exploatarii.
Oamenii de stiinta, cercetatori, dispusi la sacrificiu, in serviciul umanitatii.
Femeia "democrata", exploatata in intentiile ei de a apara viitorul
copiilor ei. Teologii, propovaduitorii unei credinte de infratire, intr'un ideal
de bine, sunt confruntati si ei cu o realitate, in cautare de solutii opime,
pentru pacea sufletelor.
Toate aceste intentii de buna oranduire actioneaza in subconstientul lor pentru
ceva sublim, crezand ca protejeaza omul de invrajbire si uneltire diabolica,
in fapt, intsrumentul cel mai perfid de inselaciune si deteriorare crestina
si umana, destinat dezagregarii oricarei comunitati, constituita pe spiritul
de daruire, de dragoste pentru semenul sau.
Toate acest manevre cu potential de actiune considerabil, tind la faramitarea
societatii occidentale, la desechilibararea economica, sociala, la o desorientare
colectiva, cand disperarea cuprinde orice injghebare de aparare Atunci, resemnarea
devine ultimul gest. Ea cuprinde in germen cea mai crunta din infrangeri, ea
paralizeaza pana si instinctul de conservare a speciei umane.
Comunismul va profita de acest fanatism colectiv, pentru a instaura epoca de
aservire totala, intronând ideologia robotilor.
Filon VERCA