"LIBERTATEA", New York

Director: Nicolae Nitã

Anul 6, Nr. 52, Decembrie 1986

 

  Baba Novac a haiducit la sfârsitul sec. al XVI-lea în Tara Româneascã si în Serbia. Balada mai plaseazã haiducia lui în Bulgaria, precum si în multe alte pãrti ale Peninsulei Balcanice: la Scoplie, la Adriatica si mai ales în Bosnia- în codrii muntelui Romania, din regiunea Stari Vlah. Ambele aceste denumiri geografice poarta amprenta valaha-romaneasca. Confuzia in vechile balade intre Romania de acolo si Romania-Tara Romaneasca mi se pare evidenta. Balada romaneasca [culeasa de V. Alecsandri] îl situeaza în “codrii Catrinului, în padurea Pinului”.

  De fapt el provine din rasaritul Serbiei, deci tot din dreapta Dunarii, si din toate se poate conchide ca ethnic era roman din partile acelea. Inca cu un secol mai inainte regiunea era plina de pastori valahi, condusi de cnezi si primichiuri ai vlahilor, dupa cum aceasta o dovedesc informatiile documentelor otomane descoperite in vremea din urma.

  Totodata regiunile acestea, ca si altele destule de prin Balcani, erau pline de haiduci, dupa cum relateaza calatorii la diverse date ale vremii aceleia. Asfel, cavalerul burgund Bertrand de la Broquiere semnaleaza haiduci in muntii Balcani, ceea ce inseamna aproape si de zona de care aci ne ocupan, la 1433. De Hayes, bunaoara, noteaza la 1621, ca haiducii romai veniti din nordul Dunarii, din Tara Romaneasca si Transilvania, desfasurau actiuni pana  in partile orasului Nis; ceea ce inseamna in rasaritul Serbiei de azi, tocmai in regiunea de obarsie a lui Baba Novac. Deci, relativ indata dupa instaurarea stapanirii otomane, haiducia antiotomana se manifesta ca forma de rezistenta cu multa intensitate.  In vremea lui Baba Novac, adica si a lui Mihai Viteazul, haiducia e deja indatinata, are traditie si experienta. “Haiducii si vlahii merg imbracati numai in jdersi… nu duc lipsa de bani”, se spune intr’un document din acea vreme citat de istoricul A.S. Xenopol.

  Aceasta era ambianta si atmosfera vremii in care actiona haiducul Baba Novac. Potrivit unor informatii, el ar fi fost originar de pe insula Poreci din Dunare [acum acoperita de ape], in timp ce din alte informatii ar reiesi ca era din partea unde familia lui de mici nobili ar fi avut niste puncte intarite; in orice caz e din rasaritul Serbiei. Acest fapt de ordin geografic explica in buna masura de ce este Baba Novac cunoscut celor trei popoare ale caror granite ethnice se ating tocmai in aceasta zona: popoarele roman, sarb si bulgar. Avea un frate, Rodivoi, si un fiu pe nume Gruie, care a haiducit impreuna cu el. Haiduc foarte popular si mult vestit, lui Novac i s’au atribuit si fapte pe care el nu le-a putut savarsi si deasemeni a fost uneori plasat in situatii istorice care nu tin de perioada in care a trait. Din aceasta insa a rezultat o descriere a lui ca prototip de haiduc inzestrat cu toate insusirile haiducului ideal, sub toate raporturile.

  Iata profilul Baba Novac, cum se desprinde din datele traditiei si ale folclouului.

  El este un viteaz,o capetenie de haiduci de teama caruia tremurau atat turcii, cat si toti cei care se stiau cu constiinta incarcata; era “imparatul codrilor” de care se temea insusi sultanul. Purta opinci haiducesti, manca la nevoie pamant si bea apa de pe frunze. Nu primea in ceata sa haiduceasca decat numai oameni capabili sa faca fata oricarei situatii. Pe acestia îi punea sa jure langa un copac cu crucea încrestata pe tulpina, ca vor urmari razbunare impotriva turcilor.

  Cetasii lui Novac isi ziceau “becheri”. Termen ce ramane in uz pana tarziu. Printre ei se gasea unul pe nume Luca, cunoscator al plantelor medicinale cu care lecuia ranile haiducilor. Novac obisnuia sa se deghizeze in turc, se pricepea sa ocupe locuri de panda in defileuri si la cotituri de ape. Soma pe dusman inainte de a trage in acesta; adica îi era streina lasitatea. Haiducilor raniti in lupte le dadea cea mai mare parte din prada. Pe sine se socotea rzbunator si scutier al celor saraci si slabi.

  Potrivit cantecului popular, Baba Novac pleaca in haiducie pentru dublul motiv de a se fi vazut crunt exploatat si din dorinta de a se razbuna impotriva otomanilor.

  In eposul sarbesc el e foarte cunoscut sub numele de Starina Novac. Acest “Starina” e traducere a lui Baba, inseamna acelasi lucru. E aproape un ciclu intreg de variante pe tema haiduciei lui. Cum e de altfel si in folclorul romanesc un intreg ciclu al “Novacestilor” din care mult a publicat inca At. M. Marienescu. Meritã sa-i citam aci legatura ce o face el cu romanii din dreapta Dunarii: “Dar si in Bulgaria au fost multi romani si azi [1879] sunt; zic, considerand acestea, pe Novacesti si eu îi declar romani, or sunt de dincoace ori de dincolo de Dunare”. Si balada sarbeasca il situeaza pe “Starina Novac” la Dunare, insa, dupa cum spuneam, cu predilectie in muntele zis Romania. Legaturile lui cu dreapta Dunarii, fapt obisnuit pentru el, erau astfel exprimate in balada romaneasca: “ Fost'a, cicã, un Novac: un Novac Baba-Novac, un viteaz de ai lui Mihai, ce sãrea pe sapte cai, de striga Craiova –vai!”

  Desigur, Baba Novac era un haiduc a carui faima a ajuns foarte departe cu mult inainte de a se alatura el lui Mihai Viteazul si a deveni binecunoscutul cãpitan în oastea domnitorului român. Cãci acesta e colaboratorul lui Mihai Viteazul, de care vorbim. Si faptele lui istorice sunt consemnate si stiute.

  Stim ca avand sub comanda sa o oaste haiduceasca de vreo 2.000 de sarbi si romani [doar provenea dintr’o astfel de regiune, amestecata]  Baba Novac din porunca lui Mihai Viteazul trece in 1595 peste Dunare, cucereste Plevna si o arde, ca o localitate turceasca ce de acum era; apoi patrude pana la Sofia. In trecatorile muntilor Balcani el surprinde convoaiele cu hrana pentru ostirea turca a lui Hasan-Pasa, le ia prada si le aduce in Tara Romaneasca. Faptul este consemnat de cronicarul contemporan Ortelis Redivivus, apoi de cronica sarbeasca a lui Teodosie, deasemenea ni-l relateaza insusi Mihai Viteazul, spunand ca atunci cand sultanul urma sa vina la Sofia, el [Mihai] a trimis pe Baba Novac care “a mers cu haiducii lui de a trecut Dunãrea si a înaintat pânã în munti [Balcanistara Planian] ca sã astepte pe Hasan-Pasa la locul ce-i poruncisãm. Si, voind acel pasã sã treacã prin muntii aceia, atunci Baba Novac cãzu asupra lui, pe care l’a bãtut si l’a pus pe fugã, tãind în bucãti pe multi dintre dânsii, luând cãrutele si caii, armele si toatã comoara ce aveau. Care apoi se întoarse cu acea biruintã în Tara Româneascã, îndurând Hasan Pasa acea biruintã de la Baba Novac”. [Citat dupã N. Iorga].

  In anul urmator, 1596, cetele celor 2.000 de haiduci, de data aceasta conduse de dalmatinul Deli Marcu, tovaras al lui Baba Novac, fac o alta incursiune in dreapta Dunarii, cuceresc Cladova, omoara o multime de turci si se retrag in Transilvania.

  Reiese asadar ca actiunile lui Baba Novac ar fi mai frecvente si concentrate din punct de vedere geografic in zona dintre Dunare si muntii Balcani, in partea nord-vestului de astazi al Bulgariei si nord-estul Serbiei, devreme ce in cantecul popular mentioneaza ca el bea vinul de Craina [Negotinului].

  El a luat parte apoi la campaniile lui Mihai Viteazul, indeosebi la cele din Transilvania. Prin vitejia lui, datorita mai cu seama fortelor de care dispunea [avea acum in subordine 4.000 de haiduci si astepta sa-i vina alte 4.000 de combatanti], Baba Novac a stârnit ura de moarte si dusmania nobililor unguri. Acestia au facut tot posibilul si l’au prins la Cluj. Neînfricatul haiduc a avut parte de o moarte cu adevarat haiduceasca.

  Anume, in ziua de 5 Februarie a anului 1601, fiind “legat in lant de fier”, el a fost mai intai jupuit, apoi fript de viu si in cele din urma cadavrul i-a fost infipt in teapa, in piata publica din Cluj. Ca si tragerea pe roata mai tarziu a lui Horia, procedeul acesta sadic, as spune, e caracteristic nobilimii stapanitoare unguresti. Trebuie uitat? Stim, un ungur n’a patit vreodata asa ceva din partea romanilor. Nici un “genocid” n’a fost pana in ziua de azi.

  Asa s’a incheiat aceasta viata de haiduc integru, care nu a savarsit numai fapte haiducesti caracteristice, ci, mai mult decat altii, a stiut sa trasforme haiducia indatinata in razboi aniotoman, savarsind fapte mari in slujba poporului roman. El, sud-dunareanul.

  Nu incheiem aceasta scurta prezentare a haiducului Baba Novac fara a ne referi si la o aparitie a lui in legatura cu jocul calusarilor, un alt indiciu ca el provenea dintr’o lume romaneasca din dreapta Dunarii. Anume, s’a consemnat [Dosza Daniel, Korniszllona] ca la serbarea lui Sigismund Bathori, in Octombrie 1599, s’a reprodus o ceata de calusari “sub conducerea voinicului boier muntean, Baba Novac". Interpretul principal a fost un anume Florea. Or, se stie ca ritualul clusarilor se practica in toate tinuturile locuite de romani. In nordul Bulgariei, bunaoara, el se efectua sub numire de calusar, calus sau rusalii. Etnograful bulgar M. Arnautov admite, in treacat, ca mai adesea vlahii se fac calusari; iar in Serbia s’a  pastrat o varianta speciala a jocului de Rusalii sub numire de “ jocul crailor si craitelor”. Decat ca in zilele noastre mi s’a intamplat sa vad dansul calusarilor furat si prezentat ca atractie turistica sub numire de “rusalti” de catre un ansamblu bulgar tot din nordul Bulgariei. Fireste, ei nu spun ca la obarsie acesta este un joc popular romanesc, odinioara joc sacru.

  Ar fi fost de mirare sa nu cunoasca Baba Novac acest aspect important al traditiei, la vremea aceea desigur mult mai viu si mai autentic pastrat.

 

*

*****

   P.S.  –S’a intamplat ca intre timp sa aiba loc in Serbia, in luna Septembrie a.c., un simposion pe tema haiduciei lui Baba Novac, semn ca figura lui istorica atrage atentie prin insemnatatea sa. Un  bun cunoscut din tara care a si publicat din folclorul nostru privind haiducia, inclusiv despre Baba Novac, imi scria plangandu-se: “Ca indezirablil nu pot merge, desi sunt pe program” [cu comunicare]. Au participat in schimb niscaiva alti istorici din r.s.r. , simposionul intrunind vreo 30 de persoane.

Din cate am putut afla deocamdata, cu acest prilej s’a acreditat afirmatia ca Baba Novac, botezat in folclorul sud-slav “Starina Novac”, a fost sarb originar din insula Poreci pe Dunare. Ca era originar din insula Poreci pe Dunare, e destul de sigur; iar ca ar fi “neaparat” sarb, punem la indoiala. Putinilor participanti romani nu le-a trecut prin minte sa puna aceasta “ipoteza”, desi altfel au avut de spus destule lucruri importante.

  Regiunea aceea, adica nord-estul Serbiei, nord-vestul Bulgariei, apoi si Oltenia, fireste, musteau la vremea aceea de elemente ethnice romanesti, dupa cum am aratat in alta parte. Dar, in dezbateri s’a facut caz numai de datele privind "starea sociala grea a populatiei sarbesti de pe malurile Dunarii”. Mai mult, s’a zis ca in trecut “in Romania si Bulgaria haiducul [fiind vorba de Baba Novac] a fost declarat bulgar, respectiv român”. Adica, este absolut exclus sa fie cumva român. S’a facut mentiune de fapte cã Baba Novac cunostea mai multe limbi, enumerandu-se printre acestea greaca si turca, nu insa, dupa câte ne dãm seama, si romana. Originar din regiune populata de multi romani, la vad de circulatie intensa intre Muntenia si regiunile sud-duarene, haiduceste in tinuturi cu populatie romaneasca [lucru dovedit si documentar], se gaseste in oastea si sub comanda lui Mihai Viteazul, fiind totodata si sfetnic al acestui mare domn roman, si totusi parca n’ar fi stiut si romaneste. Noi arãtãm [mai sus] legaturile lui chiar si cu dansul romanesc, ritual al calusarilor. Daca Baba Novac era “numai” sarb, atunci de ce o fi fost el insotit la moarte si executat impreuna cu un preot roman, cum s’a  vazut clar din documentatia oferita la simposion?

  S’a recunoscut, s’a constatat, ca plasarea haiduciei lui Baba Novac in muntele bosniac Romania s’a datorat numai confuziei cu notiunea de Romania sud-slave sunt adesea mitologizante.

  S’a recunoscut faptul cat se poate de trist ca marele haiduc a avut parte de cea mai groaznica moarte, cu suplicii, pricinutita de mânã crestinã si nu de una pãgânã împotriva careia a fost angajat in lupta cu toata darzenia si deci ar fi putut fi socotita “normala” o rafuiala a dusmnaului. Dar, cum sa nu fie cumplitã moartea haiducului cand “mana crestina” era pe deasupra si ungureascã! Cumplitã executia lui Baba Novac dupa impulsul oamenilor din stepa, cumplitã mai tarziu si cea a lui Horia si Closca, administrata de aceleasi impulsuri salbatice. Ne permitem a pune intrebarea: asta, cum se face cã G. Basta a privit supliciul de o orã si jumatate al haiducului de la fereastra unei cladiri invecinate, probabil desfatandu-se in sadismul sau?! S’a notat in documente: “Cand a trebuit sa fie ars Baba Novac, am cumparat un lant de fier cu care a fost legat”. In alta parte notat: “Am cumparat doua grinzi si preotul –una forinta, dinari 20” . De ce le-a trebuit excutantilor unguri intai sa-i jupoaie de vii pe Baba Novac si pe preotul lui, român, apoi sa-i friga la jar si numai dupa aceea, morti, sa-i traga si in teapa? Exista oare o raspundere istorica sau faptele se prescriu dupa “un termen” si noua ne ramane sa citim comod de fapte vitejesti pedepsite de mana crestina? Metoda pagana, turceasca, n’ar fi fost asa de cruda si cumplita.

  Ungurii au profitat de absenta din Cluj a lui Mihai Viteazul si l’au pus cu omorîrea lui Baba Novac in fata unui fapt împlinit; ca in curand dupa aceea el insusi sa cada victima acelorasi intrigi, aceleiasi perfidii.

  Istoricii sarbi prare-se au ramas profund impresionati, de faptul, pentru ei cam putin cunoscut, ca la Cluj existã un monument impunator al celui ce a fost haiducul Baba Novac, de asemeni ca in multe orase romanesti se gasesc strazi cu numele lui. Numai ca, sa vedeti, monumentul acela prezinta [neaparat] “trasaturi sarbesti dinarice”, desi haiducul era de obarsie din Poreci, situat in tinuturi populate de romani, vlasi, si printre acestia s’a miscat el in toata vremea luptei sale haiducesti.

  In treacãt fie zis, participantilor la simposionul tinut într’o localitate din zona Portilor de Fier, nu le-a fost greu a constata cã si astãzi pe acolo se vorbeste [si] româneste.

Sava GÂRLEANU