"LIBERTATEA", New York

Director: Nicolae Nitã

Anul IV, Nr. 39/40 Oct-Nov 1985

      In luna Februarie 1938, dupa instaurarea dictaturii regale, N. Iorga -pe atunci ministru secretar de Stat in primul guvern al dictaturii regale prezidat de patriarhul Miron Cristea- cu o ura neimpacata impotriva lui Corneliu Codreanu datorita marei sale popularitati, a inceput o virulenta campanie impotriva acestuia si a Miscarii Legionare in paginile ziarului "Neamul Romanesc", la adapostul postului sãu ministerial si in virtutea faptului ca ziarele legionare nu puteau raspunde fiind interzise; obligat sa raspunda, la 26 Februarie 1938 C. Z. Codreanu îi trimite o scrisoare lui N. Iorga, prin care îi cere sa nu mai atace Miscarea Legionara, aratându-l pe drept un "incorect" care "si-a batut joc pe nedrept de sufletele noastre [N.N. -legionare]."
      Imediat, Iorga l-a informat pe regele Carol despre continutul scrisorii, cerând pedepsirea lui Codreanu. Guvernul a fost, deasemenea, sesizat si invitt sa ia atitudine, cunoscându-i-se dorinta de a sfãrâma Miscarea Legionara. Pretextul era bine ticluit. In sedinta Consiliului de Ministri, din 28 Martie 1938, Armand Calinescu, prim-ministru, propune "arestarea lui Codreanu pe tema ultragierii lui Iorga. Eventual arestarea celor ce s'ar solidariza".
      Astfel, in baza articolului 253 din Codul penal, prim-procurorul Tribunalului militar al Corpului 2 Armata a deschis actiune publica impotriva lui C. Z. Codreanu, cu cererea expresã a regelui si primului mnistru A. Calinescu, ca acesta sa fie neaparat condamnat si inchis, pentru ca astfel sa poate fi suprimat in linste. Dosarul a fost trimis Cabinetului 5 Instructie.
     La adapostul acestei faradelegi, Iorga jubila. Insa, tara intreaga era de partea lui Codreanu si a Miscarii Legionare, si tot mai multe voci se pronuntau impotriva infamei si odioasei inscenari.
     Cu toate acestea, sperând sa stavileasca protestele, guvernul camarilei regale ordona arestarea legionarilor, descinderi in casele si sediile legionare, precum si confiscarea acestora.
      "S'a intamplat sa-i spun ca poporul englez este satisfacut de suprimarea Garzii de Fier. El [Armand Calinescu-N.N.], a zâmbit, apoi a inceput sa-mi spuna cum a fost indeplinita.
      "In noaptea arestarii [legionarilor-N.N.], am luat masa de seara in oras, cum obisnuiam sa fac intotdeauna. Si aceasta, pentru a evita orice suspiciune.Se vorbea prea mult in Bucuresti, iar orasul era plin de membri ai miscarii Garda de Fier. Târziu în acea searã, m'am intors acasa linistit ca si cand nimic important nu avea sa se intample. Prefectul Politiei mi-a adus lista cu toti suspectii - si cei mai multi dintre ei erau in pozitii de seama. Regele vazuse deja lista si aveam aprobarea Sa pentru arestari. Deci, am dat ordin cã fiecare suspect trebue arestat in acea noapte, cand toti erau acasa, pe neasteptate si fara probleme. Si, aproape toti au fost arestati in casele lor. Pana dimineata au fost arestati peste o mie [in Bucuresti-N.N. ] si practic, niciunul nu a scapat".
      Si-a spus istorioara cu un asa calm crud, ca nu m'am putut abtine de a admira omul, despre care stiam ca a fost singurul care a avut curajul sa sfideze Garda de Fier, ai carei membri jurasera sa-l omoare".
      [DEREK PATMORE- Invitation to Roumania, pag. 16, capitolul "The approach to Bucharest", Iulie 1939].

   In acelasi timp, societatile de stat si particulare au fost obligate sa concedieze pe salariatii incadrati in Miscarea Legionara, ca si pe aceia care simpatizau cu ea.
      Aceste dispozitii de lichidare a Miscarii Legionare, au fost date in noaptea de 16 spre 17 Aprilie 1938, intr'o atmosfera de mare tensiune. Nu numai in Bucuresti, ci in toata tara au fost operate masive arestari ale legionarilor; arestatii au fost internati in lagarele dela Tismana, Dragomirna, Miercurea Ciuc, Vaslui si altele de pe intreg cuprinsul tarii. Tot in noaptea de 16 spre 17 Aprilie a fost arestat si C.Z. Codreanu, care se afla in locuinta unui prieten de-al sãu.
      Conform ordinelor, a fost dus la Consiliul de Razboi al Corpului 2 Armata, unde i s'a luat un interogatoriu si dupa aceea, escortat de jandarmi, a fost transportat la Predeal si tinut aici in strict secret pana la inceperea procesului.
      Aflat intr'o scurta vacanta, Iorga a fost solicitat de catre comisarul regal Hotineanu sa dea o declaratie privind pozitia sa fata de Miscarea Legionara, la dorinta regelui Carol al II-lea, a metresei sale Elena Lupescu, a lui Armand Calinescu, infamul act urmãrind cu totii sa fie acoperit de gloria prof. N. Iorga. Acesta, conform intelegerii, a dat imediat declaratia solicitata, însotind-o si de o scrisoare explicativa. O declaratie similara a fost inaintata si Tribunalului militar al Corpului 2 Armata.
      In ziua de 19 Aprilie, ora 9 dimineata, la Sectia I-a a Tribunalului militar al Corpului 2 Armatã a inceput procesul impotriva lui C. Codreanu, urmarind ca el sa fie procesul intregii Miscari Legionare. La ora 10, acesta a fost adus in salã, sub escortã.
      Nicolae Iorga -nedorind sa dea ochii cu C. Z. Codreanu si rusinat de ochii opiniei publice datorita infamei sale actiuni- nu s'a prezentat la proces.
      Dupa trei zile, la ora 18.30, tribunalul a intrat in simulacrul de "deliberare". S'au servit cafele si prajituri. Dupa cincizeci de minute, completul de judecata a pronuntat sentinta ordonata din timp de regele Carol al II-lea: "6 luni inchisoare, 2.000 lei amenda si 500 lei despagubiri de judecata".
      Cu aceasta, simulacrul de proces pãrea incheiat. Nevinovat, Corneliu Codreanu trebuia inchis si exterminat odata cu toata Miscarea Legionara. Dar, nu a fost tot; rãzgândindu-se, regele ordonã o nouã condamnare, mai mare. La 27 Mai 1938, Codreanu a mai primit o sentinta: "10 ani de muncã silnicã, 6 luni degradare civica, 5.000 lei amendã si 2.000 lei cheltuieli de judecata".
      Acte criminale se desfasoara in toata tara impotriva legionarilor. Dorinta fortelor oculte, este dusa la indeplinire cu sârguintã. Multi legionari sunt ucisi; prin teroare, odiosul rege Carol al II-lea îsi consolideaza dictatura personala. La adapostul ei, elementele camarilei freamatã de bucurie.
      Odata condamnat, C.Z. Codreanu este intemnitat la inchisoarea Jilava.
      Luna Noembrie a anului fatidic 1938. Codreanu se gaseste la închisoarea Ramnicul Sarat. Tot la aceiasi închisoare se afla depuse grupul Nicadorilor si Decemvirilor, in total 13 legionari de frunte.

DECLARATIILE PLUTONIERULUI SÂRBU

      "... In zorii zilei am pornit spre Ramnicul Sarat. Ajunsi la inchisoare, am fost bagati toti jandarmii intr'o celula, unde maiorii Dinulescu si Macoveanu ne-au dat instructii asupra modului cum avem sa executam pe legionari.
Punand in genuchi pe soferul masinii, i-a aruncat un streang dupa gat pela spate, aratand cat de usor se poate executa astfel. Totul a fost gata in cateva minute. Jandarmii au iesit apoi unul cate unul afara, in curtea inchisorii si fiecaruia i s'a dat in seama un legionar. Mie mi-a dat unul mai voinic, mai inalt. Am aflat mai tarziu ca acesta era Capitanul, Corneliu Codreanu.
      I-am dus apoi in masini. Aici, legionarul era legat cu mainile de banca la spate, iar picioarele de partea de jos a bancii din fata, in asa fel ca sa nu se poata misca nici intr'o parte, nici in alta. Asa au fost legati 10 legionari intr'o masina si 4 in alta.
      Eu am fost in prima masina, in cea cu 10 legionari, in spatele Capitanului si fiecare jandarm era asezat in spatele legionarului ce-i fusese incredintat. In maini aveam streangurile.
     Am pornit. In masina mea era maiorul Dinulescu, iar in cealalta maiorul Macoveanu. Era o tacere de mormant caci n'aveam voe sa vorbim intre noi si nici legionarii intre ei.
      Ajunsi in dreptul padurii Tancabesti, maiorul Dinulescu, care stabilise cu noi, printr'un cod de semnale, momentul executiei, a aprins la un moment dat lanterna, stingand-o si aprinzand-o de trei ori. Era momentul executiei, dar nu stiu dece nu am executat nici unul. Atunci maiorul Dinulescu a oprit masina, s'a dat jos si s'a dus la masina din spate. Aici, maiorul Macoveanu fusese mai autoritar. Legionarii erau executati.
      Capitanul si-a intors putin capul catre mine si mi-a soptit:
      -Camarade, da-mi voe sa le vorbesc camarazilor mei!
      Dar in aceeasi clipa, mai inainte ca el sa fi terminat rugamintea, maiorul Dinulescu a pus piciorul pe scara masinii si pasind inauntru ce revolverul in mana a rostit printre dinti:     

"Executarea!"
    La aceasta, jandarmii au aruncat streangurile... A fost un muget si un horcãit, intrerupt din adancul fiintei lor, apoi o liniste de mormant. Cu perdelele trase, masinile si-au continuat drumul pana la Jilava...
      Cand am ajuns, era orele 7 dimineata. Aici ne asteptau: colonelul Zeciu, Dan Pascu, comandantul inchisorii, colonelul Gherovici, medicul legist Lt. Col. Ionescu si altii.
      Groapa era facuta. Trasi din masina, legionarii au fost asezati cu fata in jos si impuscati in spate, pentru a simula astfel impuscarea pe la spate in timpul evadarii de sub escorta. Apoi au fost aruncati in groapa comuna"...
      [Buna Vestire, 9/11/1940].

      Pentru a se ascunde criminala faptã, peste trupurile nevinovate ale celor 14 legionari s'au turnat mai multe canistre de vitriol. Apoi, peste groapã, a fost asezatã o placã grea de beton...
       Dar, turma deposedatã de pãstor, contrar prezumtiei lui N. Iorga, nu s'a împrãstiat. Drumul ei de jertfe era abia la inceput...
      Capitanul Corneliu Codreanu si cu el intreaga Miscare Legionara, nu a putut fi învins. Jertfa si martirajul lui, stau ca o temelie de granit la baza Legiunii, vie, activã si de neînvins.

Nicolae Nitã