"LIBERTATEA", New York
Director: Nicolae Nită
Anul V, Nr.47, Iunie 1986
In ziua de 5 Februarie anul curent, s'a
stins din viata, in Italia, maestrul Nello Manzatti, pe care l-am cunoscut toti
legionarii inchisi in Lagarul din Miercurea Ciucului si Vaslui, intre care strălucea
ca un far de Lumină, profesorul Nae Ionescu.
In primul val de arestari, au fost internati la Ciuc, pana spre sfarsitul lui Iulie 1938, peste
700 de fruntasi ai Miscarii si elitei legionare, din toate categoriile sociale
ale lumii romanesti, in timp ce insusi Corneliu Codreanu, era inchis la Jilava.
In toate inchisorile din Romania, pe langa legionarii bolnavi si
internati sub paza in spitale, multi altii erau torturati, batuti pana la sange,
insultati de temniceri, rabdand de foame, sete, frig, prin beciurile umede si
fara lumina, ale politiilor, posturilor si Legiunilor de jandarmi, tinuti in
bezna celulelor, pe la Tribunale si Parchete.
Din porunca regelui desfrânat si asasin,
se comiteau toate aceste faradelegi, iar luptatorii si prietenii Garzii de Fier,
erau urmariti si arestati, din casele si locuintele lor, rapiti de langa familii
si copii, din servicii, dela lucrul campului, de pe strada, din biserica, din
armata, in orice ora din zi si din noapte si fara nici o vina, sau mandat de
arestare, erau pusi in lanturi si transportati cu dubele, sub paza puternica
in lagarele construite peste noapte, din ordinul blestematei camarile a lui
Carol al II-lea si a lui Armand Calinescu, ginerele bancherului evreu Oskar
Kaufmann si sfetnicul fidel al suveranului aventurier si al amantei sale dela
palat Helena Wolf-Lupescu, intimă prietena cu Ana Pauker.
Astfel intr'o zi,maestrul Nello Manzatti, este arestat in Bucuresti, si
aruncat intre zidurile de sarma ghimpata dela Ciuc. Dar artistul, tanar desi plin
de avant si idealism romnaesc, nu s'a intristat, caci aici ca prin miracol, s'a
intalnit intre zabrele cu multi din prietenii si admiratorii sai, cu stalucite
personalitati ale neamului nostru, profesori, medici, ingineri, avocati,
scriitori, preoti, militari, muncitori si taranai. Tot in aceasta Academie
Legionara, cum s'a numit intre timp, a avut bucuria sa se revada,
îmbrătisându-se ca doi frati, cu poetul si ilustrul profesor Radu Gyr, care
s'a stins nu demult, dupa ani de suferinti martirice
sub regimul de schingiuiri barbare si teroare comunista din tara.
Din intalnirea acestor doi luceferi ai cantecului
legionar, ai imnurilor
si marsurilor de lupta, ne-am trezit intr'o zi pe înserate, cântând sute de
legionari
"In zbor trec peste mine anii,
Departe'ntre straini mă frăng.
Imi plâng de milă maghiranii
Si romanitele mă plâng..."
-prima strofa din neuitatul
"Vant de seara", pe care il fredonăm si noi astazi destaratii, departe
de pamantuol nostru stramosesc, cu inima arsa de tragedia Patriei, pe meleagurile
"strainei strainatati".
Cel care a învesnicit in notele si
portativele muzicii romanesti, versurile inaripate de stralucite imagini, ale
poetului Radu Gyr din: Sfanta Tinerete Legionara, Imnul Mota-Marin, rascolitorul
Imn al Muncitorilor, Imul Biruintei, Vant de seara, etc. si pe care le-a cantat,
in diferite randuri intreaga noastra Tara, cu mana înăltată spre Ceruri, mereu
va fi prezent în freamătul marilor nazuinti ale neamului romanesc.
In pribegie, Nello Manzatti, a colaborat la publicatiile romanesti, cu
articole muzicale, culturale si literare. Cantaretul, compozitorul si literatul,
Nello Manzatti, a fost membru sprijintior al Bibliotecii Romane SATUL
din Brasilia si a pastrat cu multa dragoste si entusiasm, legatura
permanenta cu aceasta tanara institutie culturala romaneasca de peste hotare si
dela care pastram cu drag, o serie de scrisori pline de suflet si din cartile si
publicatiile, ce ni le-a trimis in dar.
Mi-aduc aminte, dupa ce am reusit sa infiintez Cursul de limba si
literatura romana dela Universitatea din Brasilia, in 1968, inaugurat de
Rectorul Caius Benjamin Dias, intr'o buna zi, a intrat in sala de curs plina de
studenti si profesori, dela Institutul Central de Litere, un tanar brazilian,
care studia de catva timp la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti si
vorbea binisor romaneste. Printre altele, m'a rugat sa-i permit, fiind ora de
limba romana, sa ne cante un cantec romanesc. Bine inteles ca i-am permis si am
avizat auditorul. Tanarul, cu vocea lui minunata, ne-a delectat pe toti, cu
urmatoarea romanta a maestrului nostru "Frumoasa mea cu ochii verzi".
Dupa caderea tarii noastre in robia Kremlinului
si a tovarasilor, maestrul, a pornit pe calea pribegiei, iar nelinistea pentru soarta
Romaniei, l-a purtat dintr'o tara in alta, prin
Argentina, Germania, Franta, pana cand i s'a ruinat sanatatea si s'a
stins sub cerul Italiei, la Milano.
In numarul 51 din revista " CARPATII" anul curent, Domnul
Traian Popescu, comunicand romanilor destarati trista veste a incetarii din
viata a lui Nello Manzatti, conclude randurile sale cu aceste cuvinte:
"In istoria muzicii romanesti, din epoca 1925 -1944,
Nello Manzatti, va ramane bardul epopeei legionare, caci melodiile lui au alinat
sperantele, au inflacarat elanurile si au mangaiat ultima clipire, a vietii in
lupta de faurire a Romaniei "stralucitoare ca un soare", careia
tineretul legionar si-a oferit generos tineretea si fiinta in Cruciada anti-bolsevica".
In lucrarea sa "Frumoasa cu ochii
verzi", cu ilustratii de Emilio de Silva, aparuta in Editura "Carpatii"
din