Unde jertfa omului e mai mare si mai curata, acolo esti si Tu, Atottiitorule, mai aproape. La picioarele Crucii si inaintea jertfei isbavitoare a Unuia nascut Fiului Tau si Mantuitorului nostru, covarsiti de milostivirea Ta, ne amutesc cuvintele pe buze dar ni se pleaca genunchii si inimile in smerita inchinare catre Tine, iubitorule de oameni.

  Tu ai hotarît sa chemi pe calea jertfei, intru odihna care este la Tine, pe robii Tai, iubitii nostri fii si frati Ion Mota si Vasile Marin - si  langa sicriul care poarta ceeace a fost trecator in fiinta lor, gandurile si simtamintele noastre se preschimba in cucernica rugaciune pe care o inaltam catre Tine, Parinte al îndurarilor.

  Nu sa plangem am venit aici, caci smerenia cugetului nostru in fata bunevoii Tale de a primi jertfa alesilor Tai, nu ne ingadue sa insotim cu plangere sfarsitul vietii lor. Ci am venit sa-ti multumim, parinte, ca ni i-ai daruit asa de mari si curati cu sufletul, ca sa se invredniceasca a primi duhul credintii pana la moarte,duhul jertfirii de sine, care este scara cea mai aleasa, data noua oamenilor, de inaltare catre Tine.

  In rascrucea patimilor prin care a trecut poporul romanesc in lunga sa istorie, Tu, Carmuitorul soartei lui, ai intarit inimile parintilor nostri intru rabdare de mucenici, Tu, ca rasplata ne-ai trimis slobozenia din legaturile robiei de veacuri -si tot Tu ai asezat tara fagaduintei, pe care ne-ai harazit-o intru bunatatea Ta, pe temeliile jertfei fara de seaãan a celor mai buni si mai viteji fii ai neamului nostru. Si daca in bucuria ametitoare a biruintii dobandite am uitat poruncile Tale si ne-am plecat urechile spre ispitele amagitoare ale pacatelor care scoboara si duc la pierzare neamurile, iarta-ne, Doamne, ratacirea si daruieste-ne taria intoarcerii din nou pe caile Tale!

  Slavindu-Te pe Tine, parinte, ca ne-ai trimis lumina pilduitoarei jertfelnicii a alesilor Tai Ion si Vasile, ca sa iesim din intunericul nepasarii, al indoielii si a oricarei micimi de suflet in  urmarirea destinului nostru. In judecatile Tale, nepatrunse de mintea omeneasca, i-ai dus departe de noi, totusi in tara aceleiasi frãtii de sange la lupta grea purtata pentru Crucea si Imparatia Ta, ca astfel jetfa lor sa straluceasca cu atat mai limpede, inaintea ochilor nostri, in toata frumusetea ei, desbracata de orice interes legat de pamant.

  Slavindu-Te pe Tine, Christoase Dumnezeule, ca ai invrednicit poporul nostru, ca din mijlocul lui sa alegi ostasi credinciosi pentru lucrul Tau, care de dincolo de moarte ne trimit solia si marturisirea credintei lor, cum numai de pe buzele marilor Tai mucenici din veacurile dela 'neput a rasunat in lume: Eu asa am înteles datoria vietii mele. Am iubit pe Hristos si am mers fericit la moarte pentru El!" [Din Testamentul lui Mota].

  Binecuvantata sa fie vatra familiara si iubitorii parinti care au crescut aceste odrasle scumpe in gradina neamului nostru; ei nu-si vor vedea fii in jurul lor aici pe pamant, dar cu atat mi mult se vor ridica cu gandul la cer,unde s'au inaltat sufletele lor. Tu, Izbavitorule, care stergi lacimile celor indurerati, ocroteste cu mangaierile Tale sotiile credincioase ale celor chemati la Tine si inger pazitor trimite copilasilor lor.

  Tu, Mantuitorule, care ne-ai rascumparat cu scump sangele Tau  varsat pe Cruce si nu lasi nici o jertfa neprihanita fara binecuvantarea Ta, fã sã rodeasca jertfa placutilor robilor Tai Ion si Vasile, pe pamantul tarii noastre, pe care au iubit-o din toata inima lor, roadele virtutilor care inalta neamurile si le fac biruitoare impotriva puterilor intunericului. Revarsa in sufletele fiilor poporului romanesc duhul credintei care mutã muntii, duhul iubirii care toate le rabda si niciodata nu piere, duhul nadejdii care leaga inimile de telurile cele mai presus de fire ale vietii ce se infrateste cu jertfa... Pogoara in inimile tinerimii noastre duhul ascultarii de voia Ta cea sfanta, duhul rugaciunii si al muncii, duhul jetfelniciei care s'a salasuit in alestii Tai Ion si Vasile.

  Biserica Ta, cladita pe jertfa Ta pe Cruce, prin noi smeritii slujitorii ei, insoteste cu binecuvantarile ei sufletele robilor Tai Ion si Vasile pe drumul vesniciei si daca oameni fiind, trup purtand si in lume vietuind, au cazut in neascultarea poruncilor Tale, Tu usureaza-le , iarta-le, lasa-le toate greselile cele de voe si fara de voe, cele cu stiinta si cu nestiinta, iar sufletele lor, ca pe ale slugilor Tale celor bune si credincioase, primeste-le intru bucuria Ta, stapane in corturile dreptilor, le aseaza si le odihneste pe ele. Caci ei au implinit cavantul ce ni l-ai dat prin ingerul Bisericii Tale: "Fii credincios pana la moarte, si-ti voi da tie cununa vietii. "[Apocalips 2,10].

  Binecuvantate sa fie numele lor in cartea vesniciei Tale si neuitata sa ramana amintirea lor in neamul nostru, din veac in veac!

  Tu ne-ai dat nãdejdea vietii celei vesnice, întru care în legãturã cu Tine, primim cu supunere ceea ce ne dai si cu smerenie dãm ceeace ne iei, cãci Tu esti Dumnezeul nostru si Tie  se cuvine toatã cinstea, slava si închinãciunea, Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh, Amin!"