"LIBERTATEA", New York

Director: Nicolae Nitã

Anul 6, Nr. 53-54, Ian.-Feb. 1987

  Din motive practice, comemorarea a avut loc pe data de Sambata, 10 Ianuarie '87.

  In ziua precedenta, cerul s'a înnourat iar ploaia, spre seara, s'a întetit odata cu lasarea unei cete foarte dense. Dar ce 'nsemna: fie ploaie ori viscol, eram cu totii hotãrîti sã ignorãm furiile lui Ianuarie.

  Peste noapte însã s'a pornit un vânt puternic; pânã dimineata, ceturile si norii s'au risipit.

  Nici departarile de parcurs ale multora, nici varsta înaintatã a altora nu au impiedicat intalnirea nationalistilor romani, in adanca lor recunostinta fata de semnificatiile sacrificiului suprem si voluntar de-acum 50 ani a lui Mota si Marin, cu implicatii atat de binefacatoare pentru legitimitatea efortului nationalist roman de dupa marea intregire si prin tragicele persecutii si denigrari care au urmat.

  Odata ajunsi la locul comemorarii, irezistibil ochii s'au indreptat spre impresionantul monument, profilat spre nord pe lantul muntilor Guadarrama.

  Terenul accidentat pe tot parcursul, dela Madrid, ne-a facut sa ne gandim la dificultatile exceptionale intampinate de luptatorii inaintand atunci, iarna,  in incercarea lor de a smulge capitala din mainele anticristilor.

  Dupa sosirea invitatilor, a prietenilor, fosti combatanti spanioli, a camarazilor si simpatizantilor cauzei nationale, a inceput ceremonialul comemorarii cu depunerea coroanelor si jerbelor de flori, la crucea de piatra care marcheaza locul caderii, a trecerii din viata aceasta pamanteasca.

  Din acel moment destinul miscarii nationaliste a primit botezul intelesurilor universale, pe langa cele strict nationale. Un preot roman si unul spaniol au inaltat cuvintele de ruga si multumire, Atotputernicului.

  Privind peste capetele celor prezenti, vedeai parca pe purtatorii de torte din trecutul datoriilor implinite catre misterul sacrificiilor care se vor mai cere, pentruca, insfarsit, obrazul, fiinta natiunilor asuprite sa fie recunoscute si respectate in tabloul universal al natiunilor.

  Discusurile scurte, comemorative care au urmat, au reliefat intelesurile sacrificiilor de atunci pentru necesitatile grave si globale de astazi.

  Monumentul Mota-Marin s'a inaltat demult la inaltimi de simbol, simbol unificator, peste decenii si peste meridiane geografice; o punte intre generatii; o speranta catre viitorul acoperit acum de neguri grele.

  S'a respirat acolo aerul rar al indignarii fata de nerusinatul asalt, care are loc acum pe scara mondiala, împotriva identitãtii natiunilor.

  S'a respirat acolo aerul rar al împãcãrii din împlinirea datoriei.

-Mota!

-Marin!

-Prezenti!

  Valentin A. CANTOR

  La Prohodul mucenicilor Crucii si ai nationalismului, Ion Mota si Vasile Marin, cazuti in Spania pentru apararea Crucii lui Christors si inmormantati la Bucuresti in Mousoleul dela Casa Verde [profanat dupa preluarea puterii de comunisti], au slujit I. P. Sf. Mitropolit al Ardealului, Nicolae, P. Sf. Episcop Vartolomeu al Ramnicului si P.S.S.  Veniamin, vicarul arhiepiscopiei Bucurestilor, incojurati de un sobor de peste 200 de preoti.

  Cu prilejul implinirii a 50 de ani dela jertfa legionarilor I. Mota si V. Marin, publicam cutremuratoarea rugaciune de adanca simtire, de larga cuprindere si inalta mangaiere pe care a rostit-o I.P. Sfintitul Mitropolit al Ardealului Nicolae Balan la catafalcul celor doi eroi cazuti la 13 Ianuarie 1937:

  "Doamne. Dumnezeul nostru, care cu intelepciunea Ta cea negraita ai zidit pe om si ai asezat hotare vietii lui, ascunse numai intru stiinta Ta catre Tine, Stapane, ne ridicam mainile si inimile cand se desparte om de om si se desfac legaturi scumpe, pe care Tu le-ai randuit si le-ai benecuvantat pe acest pamant trecator,  ca sa se gaseasca iarasi in viata cea fara de sfarsit.

  Unde jertfa omului e mai mare si mai curata, acolo esti si Tu, Atottiitorule, mai aproape. La picioarele Crucii si inaintea jertfei isbavitoare a Unuia nascut Fiului Tau si Mantuitorului nostru, covarsiti de milostivirea Ta, ne amutesc cuvintele pe buze dar ni se pleaca genunchii si inimile in smerita inchinare catre Tine, iubitorule de oameni.

  Tu ai hotarît sa chemi pe calea jertfei, intru odihna care este la Tine, pe robii Tai, iubitii nostri fii si frati Ion Mota si Vasile Marin - si  langa sicriul care poarta ceeace a fost trecator in fiinta lor, gandurile si simtamintele noastre se preschimba in cucernica rugaciune pe care o inaltam catre Tine, Parinte al îndurarilor.

  Nu sa plangem am venit aici, caci smerenia cugetului nostru in fata bunevoii Tale de a primi jertfa alesilor Tai, nu ne ingadue sa insotim cu plangere sfarsitul vietii lor. Ci am venit sa-ti multumim, parinte, ca ni i-ai daruit asa de mari si curati cu sufletul, ca sa se invredniceasca a primi duhul credintii pana la moarte,duhul jertfirii de sine, care este scara cea mai aleasa, data noua oamenilor, de inaltare catre Tine.

  In rascrucea patimilor prin care a trecut poporul romanesc in lunga sa istorie, Tu, Carmuitorul soartei lui, ai intarit inimile parintilor nostri intru rabdare de mucenici, Tu, ca rasplata ne-ai trimis slobozenia din legaturile robiei de veacuri -si tot Tu ai asezat tara fagaduintei, pe care ne-ai harazit-o intru bunatatea Ta, pe temeliile jertfei fara de seaãan a celor mai buni si mai viteji fii ai neamului nostru. Si daca in bucuria ametitoare a biruintii dobandite am uitat poruncile Tale si ne-am plecat urechile spre ispitele amagitoare ale pacatelor care scoboara si duc la pierzare neamurile, iarta-ne, Doamne, ratacirea si daruieste-ne taria intoarcerii din nou pe caile Tale!

  Slavindu-Te pe Tine, parinte, ca ne-ai trimis lumina pilduitoarei jertfelnicii a alesilor Tai Ion si Vasile, ca sa iesim din intunericul nepasarii, al indoielii si a oricarei micimi de suflet in  urmarirea destinului nostru. In judecatile Tale, nepatrunse de mintea omeneasca, i-ai dus departe de noi, totusi in tara aceleiasi frãtii de sange la lupta grea purtata pentru Crucea si Imparatia Ta, ca astfel jetfa lor sa straluceasca cu atat mai limpede, inaintea ochilor nostri, in toata frumusetea ei, desbracata de orice interes legat de pamant.

  Slavindu-Te pe Tine, Christoase Dumnezeule, ca ai invrednicit poporul nostru, ca din mijlocul lui sa alegi ostasi credinciosi pentru lucrul Tau, care de dincolo de moarte ne trimit solia si marturisirea credintei lor, cum numai de pe buzele marilor Tai mucenici din veacurile dela 'neput a rasunat in lume: Eu asa am înteles datoria vietii mele. Am iubit pe Hristos si am mers fericit la moarte pentru El!" [Din Testamentul lui Mota].

  Binecuvantata sa fie vatra familiara si iubitorii parinti care au crescut aceste odrasle scumpe in gradina neamului nostru; ei nu-si vor vedea fii in jurul lor aici pe pamant, dar cu atat mi mult se vor ridica cu gandul la cer,unde s'au inaltat sufletele lor. Tu, Izbavitorule, care stergi lacimile celor indurerati, ocroteste cu mangaierile Tale sotiile credincioase ale celor chemati la Tine si inger pazitor trimite copilasilor lor.

  Tu, Mantuitorule, care ne-ai rascumparat cu scump sangele Tau  varsat pe Cruce si nu lasi nici o jertfa neprihanita fara binecuvantarea Ta, fã sã rodeasca jertfa placutilor robilor Tai Ion si Vasile, pe pamantul tarii noastre, pe care au iubit-o din toata inima lor, roadele virtutilor care inalta neamurile si le fac biruitoare impotriva puterilor intunericului. Revarsa in sufletele fiilor poporului romanesc duhul credintei care mutã muntii, duhul iubirii care toate le rabda si niciodata nu piere, duhul nadejdii care leaga inimile de telurile cele mai presus de fire ale vietii ce se infrateste cu jertfa... Pogoara in inimile tinerimii noastre duhul ascultarii de voia Ta cea sfanta, duhul rugaciunii si al muncii, duhul jetfelniciei care s'a salasuit in alestii Tai Ion si Vasile.

  Biserica Ta, cladita pe jertfa Ta pe Cruce, prin noi smeritii slujitorii ei, insoteste cu binecuvantarile ei sufletele robilor Tai Ion si Vasile pe drumul vesniciei si daca oameni fiind, trup purtand si in lume vietuind, au cazut in neascultarea poruncilor Tale, Tu usureaza-le , iarta-le, lasa-le toate greselile cele de voe si fara de voe, cele cu stiinta si cu nestiinta, iar sufletele lor, ca pe ale slugilor Tale celor bune si credincioase, primeste-le intru bucuria Ta, stapane in corturile dreptilor, le aseaza si le odihneste pe ele. Caci ei au implinit cavantul ce ni l-ai dat prin ingerul Bisericii Tale: "Fii credincios pana la moarte, si-ti voi da tie cununa vietii. "[Apocalips 2,10].

  Binecuvantate sa fie numele lor in cartea vesniciei Tale si neuitata sa ramana amintirea lor in neamul nostru, din veac in veac!

  Tu ne-ai dat nãdejdea vietii celei vesnice, întru care în legãturã cu Tine, primim cu supunere ceea ce ne dai si cu smerenie dãm ceeace ne iei, cãci Tu esti Dumnezeul nostru si Tie  se cuvine toatã cinstea, slava si închinãciunea, Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh, Amin!"

    Chintesenta jertfei eroilor legionari Ionel Mota si Vasile Marin, cãzuti la 13 Ianuarie 1937 în transeele de aparare a Majadahondei, pe câmpiile însângerate ale Spaniei invadate de bolsevici, reprezintã postulatul suprem al scolii spirituale legionare, cuminecaturã pentru generatiile de azi si cele de mâine.

  MOTA si MARIN au iubit pe Christos, iar actul lor suprem în apãrarea Sancturului Crestinãtãtii se înaltã ca o catapeteasmã peste veac.

  Crescuti în scoala asprã a Legiunii, sub pavãza Arhanghelului Mihail, vizionari ai destinului national, ei sunt precursorii luptei împotriva comunismului cotropitor si barbar în care poporul român este angajat de peste 40 de ani.

  Cruciati ai Neamului Românesc, cei doi martiri nu sunt numai o glorie româneascã, ci, existenta si sacrificiul lor a cãpãtat dimensiuni universale.

  Pe locul unde cei doi fii ai Carpatilor si-au vãrsat sângele în apãrarea Crucii lui Christos, în perspectiva muntilor Guadarrama dela Majadahonda, se gãseste astãzi un impresionant Monument de granit -temelie la baza Europei anti-comuniste-, simbol de vitejie si eroism, loc de pelerinaj pentru nationalistii din lumea întreagã.

  Anul acesta, la 13 Ianuarie 1987, s'au împlinit 50 de ani dela mãreata jertfa. Privind înapoi, ne vin în minte cuvintele lui Ionel MOTA:"E ADMIRABIL SÃ TRÃESTI PETRU A SERVI UN IDEAL; INSÃ E SUBLIM SÃ MORI IN SLUJBA ACESTUI IDEAL".

MOTA - MARIN - PREZENT!