STATUL ISRAEL SI ORGANIZATIA SIONISTÃ MONDIALÃ

"LIBERTATEA", New York

Director: Nicolae Nitã

Anul V, Nr.48, Iulie 1986

   Statul Israel creat in 1948, a constituit coroana de lauri pusa pe fruntea Sionismului Mondial, triumful realizarii obiectivelor publicate de catre Theodor Herzl in cartea sa intitulata "Der Judenstaat" la sfarsitul secolului al XIX-lea. Premisele fundarii noului stat au fost asertiunile ca evreii din lume constituie un popor distinct cu o nationalitate distincta si ca atare el trebuia sa aiba un Stat Evreiesc spre a evita persecutia goimilor cu consecinta imediata a realizarii destinului moral si spiritual al "poporului ales".
   Premisele astfel enuntate nu puteau decat sa castige acordul sincer al oricarei fiinte umane decente. Caci, poate cineva ramane insensibil la suferinta produsa de desradacinarea unei natii intregi?
   Dupa cum fiecare stie, o concluzie corecta se bazeaza pe premise adevarate. In mod necesar deci, premisele false vor duce la concluzii incorecte.
   In mod logic, astazi la aproape 40 de ani de la infiintarea noului stat evreiesc, ne-am asteptat ca Israelul sa inglobeze in cadrul granitelor sale "largite" cel putin doua treimi din populatia mondiala evreiasca de, sa zicem, 15 milioane. In realitate Diaspora evreiasca din Lumea Libera prefera confortul lumii goimilor in locul inflatiei si luptei fratricide din Israelul populat aproape in exclusivitate cu "refugiati" evrei din tarile comuniste. Acesti Ashkenazi formeaza patura conductoare privilegiata, suprapua Sefardimilor si evreilor orientali originari din Yemen si Etiopia.
   Situatia este complicata de conflictul religios intern. Cheia explicatiei ne este data de Rabinul Amram Blan in "Jewish Journal" din 19 Aprilie 1974: "Noi in tara Sfanta ne gasim intr'o pozitie nefericita atat materiala cat si spirituala. Material, noi suntem inclusi impotriva vointei noastre intr'un stat nationalist independent etichetat evreiesc, a carui intreaga fundatie si mod de lucru este opus credintei noastre. Profetii ne-au avertizat asupra acestui fenomen doua mii de ani in urma. Statul [Israel -N.N. ] se afla de la constituire in stare de razboi si varsare de sange constanta... Privim inainte cu groaza la viitorul prezis de profetii nostrii pentu acest stat independent. Spiritual, noi suntem sub legile unor evrei lipsiti de credinta..."
   Privind si noi la hoasul de astazi din Israel provocat de izbucnirea conflictului dintre evreii ortodocsi [religiosi] si majoritatea evreiasca ateista, trebuie sa-i dam dreptate rabinului Blau. Dupa ocuparea orasului Sfant Jerusalim -loc de intalnire a trei credinte: crestina, musulmana si iudaica- de catre trupele israeliene, ateistii sionisti s'au grabit sa introduca si acolo otrava depravarii si prostitutiei. Evreii religiosi au dat foc la reclamele cu femiei nude in semn de protest fata de desecrarea orasului Sfant. Ateistii evrei au retaliat imediat dand foc la sinagogi, si pictand svastici pe templele iudaice. Si asta intr'un stat parazitar ce supravietuieste din miliardele de dolari "donati" de America din taxele cetatenilor ei. Dar cum de este posibilca miliarde de dolari sa fie "daruite" sub forma de "ajutor" fara ca nimeni sa nu indrazneasca sa ridice o obiectie in timp ce comparativ, o infima suma de 100 de milioane de dolari destinati luptatorilor anticomunisti din Nicaragua, este blocata de Congres in timp ce presa si televiziunea "libera" se straduiesc sa explice de ce nu trebuiesc trimisi acesti bani in suportul anticomunistilor. Raspunsul ni-l da LEGEA STATUSULUI votata de Knesset la 24 Ianuarie 1952. Conform acestei legi, Statul Israel actioneaza pe de o parte ca un guvern pentru cetatenii sai din Israel, pe de alta parte ca un nucleu al unei structuri globale ce va reprezenta pe evreii din Diaspora. Documentul afirma ca statul Israel este creatia intregului popor evreu si ca Organizatia Sionista Mondiala este insarcinata cu imigratia si cu proectele de integrare si repartizare. In contrast cu anii mandatului Britanic, relatia Guvern israelian-Organizatia Sionista Mondiala, este acum una de egalitate, impreuna formand un guvern Supranational. Bratul "lung" al Israelului il constituie deci Organizatia Sionista Mondiala care prevede caracterul absolut, dictatorial al conducerii organizatiei: "Instructiunile emise de orice autoritate superioara devin lege pentru autoritatile subordonate".
   Orice organizatie sionista este obligata sa accepte ordinele primite de sus odata cu aderarea sa la Organizatia Sionista Mondiala. In acest mod simbioza Israel-Sionism devine Centrul Miscarii Sioniste Mondiale cu influenta directa in toate colturile lumii populate de evrei, in mod special in lumea Vestului Liber.
   Un alt aspect al acestui guvern supranational este relevat de catre "Legea Reintoarcerii" in Israel potrivit careia orice evreu din Diaspora detine o cetatenie latenta in Israel, cetatenie activata odata cu simpla intrare a unui evreu din Diaspora in Israel. Aceasta Lege pune problema dualitatii in cetatenie. Iudeii cauta sa obtina recunoasterea de catre legea internationala a drepturilor de cetatenie in Israel a evreilor din Diaspora in baza asertiunii ca Poporul Evreu din Lume constituie o nationalitate cu cetatenia deja existenta, dar latenta.
   Raspunsul Secretarului de Stat american Phillips Talbot in 20 Aprilie 1964 a fost: "Trebuia sa fie clar ca Departamentul de Stat nu recunoaste conceptul de "Popor Evreu" drept un concept al legii internationale".
   Alt aspest unic al guvernului supranational Israel-organizatia Sionista Mondiala il constituie intentia declarata si planurile de lungi perspective de amestec si influentare a evreilor din Diaspora ce desigur sunt cetateni ai respectivelor tari. "Principiile de bza ale noului program al Guvernului Israelian" votate in 1965-1966 ilustreaza din plin aspectul descris.
   Statul Israel nu a fost creat in scopul unui simplu Stat Conventional. Nu aceasta a fost intentia Sionismului Mondial si nici a mentorului sau Theodor Herz. Scopul Sionismului a fost crearea Statului Israel drept centru de propagare si inglobare a tuturor evreilor din lume.
   David Ben Gurion, fostul presedinte al Israelului, descrie astfel relatia Stat-Miscare Sionista. "Statul Israel nu poate interveni in viata interna a comunitatilor evreiesti de peste hotare...  Organizatia Sionaista este cea capabila de a atinge scopurile Statului Israel dincolo din hotarele sale". Deci un rol de complementaritate si determinism in atingerea scopurilor Sioniste. Aceasta constituie cheia mobilizarii masive a presei si televiziunii, a finantei si fortei umane in aservirea intereselor Israelului.
   Iata doar cateva din activitatile Consiliului Sionist American asa cum au fost ele raportate in 1970 de catre directorul Departamentului de Informatii Sionist:
   -Citirea zilnica a presei, a publicatiilor negrilor, protestantilor si ale Bisericii Catolice, a altor reviste si a diferitelor carti ce apar zilnic.
   -Identificarea atacurilor contra Israelului ori a Miscarii Sioniste si prepararea imediata a protestului si trimiterii lui editorului in cauza.
   -Prepararea pozitiilor sioniste fata de problema refugiatilor arabi ori fata de problema antisemitismului si "recomandarea" acestor pozitii comunitatii evreiesti din zona.
   -Stimularea vizitelor spre Israel, prepararea conferintelor internationale, accentuarea efortului de-a castiga prietenti printre religiile de baza crestine, aranjarea de interviuri ori "mese rotunde" la televiziune cu scopul de-a prezenta un punct de vedere simpatetic fata de Israel influentand astfel pozitia publicului american...
   Lista activitatilor continua la nesfarsit.
   Prezenta a peste sase milioane de evrei in orasele americane, ba chiar si in comunitatile rurale constituie forta necesara de actiune a Organizatiei Sioniste Mondiale. In plan mondial deasemenea nu exista tara mai mult sau mai putin dezvoltata fara o prezenta evreiasca si o conducere sionista.  Principalele cotidiene sunt fie posedate de catre evrei, fie impantate cu editori principali si directori evrei. Controlul opiniei publice este aproape total. La fel in cadrul radio-televiziunii: CBS, RCA, NBC, sunt doar cateva din statiile ce influenteaza zilnic peste 200 de milioane de americani. Nu mai vorbim de casele de filme de la Hollywood ori in general aproape toate teatrele de arta din lume. Bancile si finatele americane: Goldman, Sachs, Kuhn, Loeb &Company etc., lista este prea lunga spre a descrie tentaculele nesfarsite ale puterii economice evreiesti. Si totul este controlat politic de catre Organizatia Sionista Mondiala- "bratul lung" al Israelului ce atinge orice evreu din orice comuntiate evreiasca din lume. Nu statul Israel ci guvernul supranational Israel-Organizatia Sionaista Mondiala formeaza astazi Statul Poporului Evreu din Lume cu Israelul ca centru al lui. Ba mai mult, Israelul nu ar fi fost creat la 18 Mai 1948 si nici nu ar fi supraveituit dupa aceea fara puterea si suportul Organizatiei Sioniste Mondiale ca parte a guvernului supranational amintit.
   Dupa aceasta prezentare generala a fenomenului iudaic actual, in numerele urmatoare vom analiza separat activitatea celor doi parteneri ai guvernului supranational cu scopul de a prezenta cititorilor nostri o imagine mai clara a problemelor generate de acest guvern, precum si o intelegere mai profunda a mecanismului de actioanre a acestui organism bicefal raspnzator pentru succesul deplin al Miscarii Sioniste in avansarea idealului secular al lui Herzl.

CITITI IN NUMARUL VIITOR: Statul bicefal al lumii iudaice - Inlauntrul Israelului.

Lupescu AUREL

Anul V, Nr. 49, August 1986

STATUL BICEFAL AL LUMII IUDAICE
-INLÃUNTRUL ISRAELULUI-

   Reconstructia celui de-al III-lea Templu pe ruinele celui destrus de legiunile romane constituie, dupa credinta iudaica, imperativul premergator "Sfarsitului Zilelor" si al Renasterii finale. Astazi, peste cenusa celui de al II-lea Templu se inalta majestuos Moscheia Sfanta a Islamului, locul ascensiunii spre cer a lui Mahomed. Concluzia premiselor iudaice nu putea fi decat une: Pentru a face posibila reconstuctia Templului, Moscheia trebuie sa dispara. Iar fanaticii organizatiilor teroriste Gush Emunin si Kahane s'au grabit sa prezinte suporterilor finalul filmului: Distrugerea Moscheiei va declansa Jihad-ul -razboiul sfant al arabilor- contra Israelului, conflict ce se va incheia cu lichidarea inamicilor Israelului, expulzarea arabilor din Judeea si Samaria facand posibila reconstructia celui de al III-lea Templu si reintroducerea sacrificiilor rituale in lacasul sfant conform vechilor texte Talmudice. Problema principala cu care a fost confruntat Israelul inca dela nasterea sa din 1948 a fost data de existenta unei minoritati arabe de 42% cu o rata de nasteri cu mult superioara evreilor cu sumbra perspectiva ca intr'o zi iudaicii sa devina ei insisi minoritate in Israel.   Declaratia conducatorului sionist Ben-Gurion devnit liderul Israelului la 15 Mai 1948: "Israelul este tara evreilor si numai a evreilor" a devenit leitmotivul iudeilor de ieri si astazi iar Theodor Herzl, parintele Sionismului definitiva in Jurnalele sale strategia viitoare a Israelului: "Noi trebuie sa expropriem proprietatea privata de pe teritoriile date noua. Noi trebuie sa incercam sa inducem populatia araba saraca sa paraseasca teritoriile noastre procurandu-le de lucru in tarile de tranzit in timp ce la noi acasa le vom refua accesul la munca". Primul pas deci: expropierea pamanturilor detinute de palestinieni. In anul 1950 Legea Absentismului de pe proprietati, declara proprietatea oricarei persoane arabe absente de la rezidenta ei chiar pentru o zi, confiscata. Zeci de mii de palestinieni care s'au refugiat in timpul ostilitatilor in Nazareth au fost declarati absenti iar proprietatile lor trecute in posesia iudeilor.
   Legea Achizitiilor de Pamant din 1953 legaliza confiscarea pamanturilor arabe, compensand pe cei plecati cu o suma derizorie la valoarea din 1950. O alta "metoda" de expropriere eficienta a fost pusa in aplicare de catre Ministrul Apararii ce declara prompt drept "zone de securitate" pamanturile arabe. Odata declarat "zona de securitate", pamantul respectiv nu mai putea fi cultivat de proprietarii arabi de vreme ce accesul arabilor in orice zona de securitate era interzisa.
   Devenind pamant necultivat, guvernul israelian confisca terenul si-l da in schimb in folosinta iudeilor ce aveau dreptul de acces in zonele de securitate. Pana in anul 1965 peste 3 milioane de acri de pamant, mai mult de 60% din pamanturile arabilor israelieni au fost confiscate. Pana in 1959 palestinienii nu aveau drept de lucru pe terenurile agricole. Articolul 3 din Statutul Fondului National Iudaic declara solul drept: "proprietate inalienabila a evreilor... ce va fi lucrat numai de catre evrei".
Astfel palestinienii au fost facuti cetateni de categoria a doua pe pamanturile pe care s'au nascut si au trait de generatii.
   Mai mult, in acord cu Regulamentele Apararii la Starea de urgenta regimul Sionist era investit cu putere nelimitata asupra arabilor localnici.
   Articolele 109 si 110: dreptul de-a intra in casa oricarei persoane la orice ora din zi si din noapte.
   Articoul 119: dreptul de-a distruge o casa suspecta.
   Articolul 120: dreptul de a confisca proprietatea privata.
   Articolul 121: dreptul de-a expulza din tara.
   Strategia parea simpla. In primul rand, proprietarul arab era instiintat ca nu are dreptul de-a mai lucra propriul sau pamant. Dupa scurt timp pamantul era declarat necultivat si confiscat de catre Ministerul Agriculturii conform Regulamentului 125. Odata pamantul confiscat, arabilor li se "sugera" sa paraseasca Israelul. Miilor de palestinieni fortati sa-si paraseasca pamanturile in 1948 li s'au adaugat in exil alte zeci de mii dupa sfarsitul razboiului. In lunile Iunie si Iulie 1968 peste 4.000 de refugiati au fost trecuti peste raul Jordan. In August 1968 peste 400.000 de palestinieni s'au refugiat in Regatul Jordaniei. Metodele de persuasiune variau. Astfel locuitorilor din Bethleem li s'a spus ca daca nu vor pleca in decurs de cateva ore vor fi aruncati in aer impreuna cu casele lor.  Locuitorii au plecat. Altor sateni li s'a spus ca toti cei ce vor ramane in sat peste cateva ore vor fi ucisi. Locuitorii au evacuat in graba satul doar pentru a fi transportati cu autobuzele, ce asteptau la marginea satului ca din intamplare, peste rau pe malul de Est. Imediat ce locuitorii "paraseau voluntar" localitatea, unitatile de soc intrau cu buldozerele stergand satul de pe harta tarii, precum in 1967 s'a intamplat cu Qalqilya, Zeita, Habaleh, Deir Ghosun, Latrum, Beit Yalu si multe alte nenumarate asezari pana in prezent.
   Realitatea contureaza puternic imaginea oferita lumii. Cel putin pe hartie arabii au drept de vot, de-a plati taxe si in general acelaeasi drepturi ca si iudeii din Israel. Insa arabii israelieni nu au dreptul de a servi in armata si nici nu sunt indreptatiti la cetatenie automata precum iudeii conform Legii Reintoarcerii. Desigur, putem sustine ca dupa 1977 situatia econmica a arabilor israelieni este mai buna decat cea a arabilor din tarile vecine. Aceasta insotita de o prolificitate surprinzatoare ridica spectrul cresterii numerice a arabilor in Israel precum si o accelerare a renasterii nationaliste in randul lor ca urmare, intr'un raport secret este propus "Planul Koenig pentru Galileia". Acest plan prvedea ca: Arabii nu vor putea ocupa mai mult de 20% din locurile de munca existente. Sudentii arabi sa fie descurajati de-a mai intra in universitate fiind in schimb indreptati spre profesiuni tehnice, fizice si stiinte naturale in scopul de a le reduce timpul de cochetare cu nationalismul; studentii arabi sa obtina excursii peste hotare, ingreunandu-le in schimb reintoarcerea si posibilitatea de angajare. A urmat pentru prima oara in istoria scurta a Statului Israel, o greva generala a intregii populatii arabe din Israel. Ziua de 30 Martie a fost declarata "Ziua Pamantulu" , si a fost marcata de violenta si sange. Voalul secret al "democratiei" sioniste a dezvaluit pentru o clipa lumii intregi adevarata tragedie dinlauntrul statului Israel. Iar crezul sionismului este enuntat clar dupa cum scrie Robert Friedman, de catre Yona Khoykin, posesoare a unui doctorat in fizica la MIT, venita din Boston in Israel: "Casa in care locuesc nu este departe de cea in care a locuit Abraham. Oricine poste spune, faptul ca evreii au locuit aici 2000 de ani in urma, nu constituie un drept de a locui astazi aici. In fond acesta este un oras arab si nu este moral si etic sa-i evacuezi. Ei bine, valorile vest-europene sut r..t Mesia va veni. va fi un Imperiu Iudaic. Evreii vor fi conducatorii spirituali ai lumii..."
   Khoykin impreuna cu numerosii adepti fanatici ai sionismului constituie trista dovada a bigotismului ateist fondat pe premisele false ale unei interpretari vicioase a istoriei si Bibliei. Dupa cum afirma un iudeu oriental: "Sionismul a pus capat unei coexistente pasnice, provocand gravele disensiuni existente astazi intre Musulmani si Evrei".
   In timpul razboiului civil din Liban cand peste 150 de evrei libanezi au ramas ostracizati intr'o sinagoga din Beirut, a fost Yaser Arafat si PLO-ul condus de el, care a alergat in ajutorul evreilor aducandu-le apa si provizii si creindu-le securitatea necesara in tot timpul desfasurarii ostilitatilor. Salim al Maghrebi, liderul comunitatii evreiesti din Beirut declara: "Evreii libanezi sunt recunoscatori domnului Arafat. Nimeni nu ne-a atins vreun fir de par... Respingem rapoartele israeliene ce afirma ca existenta noastra ar fi in pericol. Noi nu dorim protectori din afara, pe ei israelienii ori altii.. Vrem sa traim ca libanezi, asa cum ne-am simtit dintotdeauna".
   Spre deosebire de evreii din afara Israelului, noile generatii israeliene nu iubesc sionismul si sunt desgustate de evreii din afara granitelor Israelului. Ei traiesc zi de zi insecuritatea politica si militara a Israelului, inflatia crescanda a tarii si ostilitatea lumii create in mare parte de sionism. Multi tineri parasesc Israelul ingrosand coloana de peste 2000 de soferi de taxi evrei din New York.
   Lumea intreaga confuntata zilnic cu situatia explosiva creata in Orientul Mijlociu de sionism si "fortata" sa intretina un stat parazitar in sensul unui consum exagerat fata de o productie anemica, pe considerentul iluzoriu al mentinerii unui aliat anticomunist, isi pune din ce in ce mai des intrebarea: A fost oare nevoie de crearea unui Stat al "Poporului evreu" in forma si organizarea actuala? Cand reprezentantii a peste 33 de natiuni au recomandat in 1947 crearea Israelului, ei au fost animati de considerente umanitare. Ba mai mult, ONU-ul a creat baza unui stat binational Arab-Israelian ce ur ma sa coexiste intr'o uniune economica cu un Stat Palestinian arab iar orasul Sfant Jerusalim urma sa ramana sub control international.
   Nimeni n'ar fi votat pentru crearea unui stat cu un apetit crescut de expansiune pe seama vecinilor si cu un statut intern legiferat de rasism in forma sa pura.
   Cum de este posibil ca in ciuda tuturor acestor "arhicunoscute puncte de vedere", in ciuda votului aproape unanim al Comunitatii Internationale de a cota "Sionismul" cu "Rasismul", in ciuda razboaielor continue si a suferinterlor indescriptibile din Orientul Mijlociu, cum de este posibil ca presa mondiala sa ramana muta iar "ajutorul" american sa se ridice la peste 4 miliarde de dolari pe an, unic in amploare catre o singura tara straina?
   Noi credem ca raspunsul il vom gasi in activitatea si influenta bratului extern al Statului Israel si asa numitul Comitet al Afacerilor Publice Americano-Israelian, ca instrument discret, si al mult mai sinistrei Confrerii Internationale de tip masonic.

CITITI IN NUMARUL VIITOR: Statul bicefal al lumii iudaice - Bratul extern al statului Israel.

Lupescu AUREL

Anul 6, Nr. 50 Sept.-Oct. 1986

-BRATUL EXTERN AL ISRAELULUI-

I

8 Iunie 1987 - Vasul american Liberty este atacat deliberat in plina zi de catre fortele aeriene si navale israeliene [vezi Libertatea, Martie, nr. 44, 1986]. Rezultatul: 34 de marinari ucisi, 171 de raniti grav si vasul distrus aproape in intregime. 19 ani dupa atacul criminal adevarul este inca ascuns, tinut departe de cetatenii americani carora li se serveste cu lingurita versiunea falsa israeliana de accident.
   1973 Yom Kippur - Israelienii sufera pierderi uriase in mateial militar, in special tancuri. La cererea lor americanii le trimit u mare numar de tancuri echipate cu tunuri de 90 mm. Israelul nu are insa proiectile de 90 mm si cere Americii munitia necesara. Pentagonul, dupa o cercetare minutioasa trimite israelienilor raspunsul: "Ne pare rau dar nu avem munitia ceruta... In depozitul militar din Hawai exista peste 15.000 de proiectile". Si intr'adevar, Pentagonul gaseste munitia in Hawai.
1972 Palm Sunday -Reverendul Francis B. Sayre, ridica, in predica sa, problema Jerusalimului: "Acum opresatii devin opresori. Arabii sunt deportati si privati de patrimonul pamantului si caselor lor... intr'un Jerusalim care este deasemeni capitala religiei lor".
   Ca urmare guvernul israelian are o intrunire de cabinet. Cateva zile mai tarziu ziarul Washington Post denunta predica tinuta de Rev. Sayre etichetand-o drept "gunoi".
   Septembrie 1986, New York. O bomba lacrimogena explodeaza in mijlocul unei sali arhipline din N.Y., in timpul spectacolului oferit de catre un grup de actori sovietici. Rezultatul: O multime de raniti si un individ arestat de catre politie. Stirea a fost comunicata de catre statia de televiziune ABC. Jewish Defense League isi ia raspunderea pentru actul terorist. O stire senzationala de prima pagina [daca ne gandim la acte mult mai mici in amploare comise de "Teroristii" antisemiti] refuzata sa fie publicata de catre marile cotidiene americane. Exemplele sunt infinite. Penetrarea Apararii Nationale, a Congresului American, controlul stirilor referitoare la Israel, intimidarea celor ce gasesc curajul necesar de-a rosti adevarul, intocmirea de liste a inamicilor Israelului constituie doar cateva procedee din vastul arsenal de care dispune Statul Bicefal al lumii iudaice prin bratul sau extern AIPAC -The American-Israel Public Affairs Committee [Comitetul Afacerilor Publice Americano-Israeliene]. AIPAC-ul este doar o parte din lobby-ul Israelului, dar fara indoiala este cel mai puternic, cel mai organizat si cel mai eficient istrument de influentare a politicii exteerne in Washington a vreunui interes de grup. Pentru o mai buna intelegere a functionarii acestui instrument, structura si fiziologia guvernului american este necesara.
   Toata lumea este de acord ca alaturi de interesele nationale reprezetnate de Congres si Partide exista si interese particulare - interesele indivizilor. Atunci cand un numar de indivizi au acelasi interes particular, acest interes este denumit special deoarece exclude alte interese si este chiar impotriva lor. Din acest punct de vedere politic, importanta intereselor speciale este evidneta. Mai multi indivizi ce impartasesc acelas interes special se pot organiza formand un grup de interes special ce pote activa ca atare in influentarea politicii oficiale guvernamentale. Aceste grupuri trimit reprezentanti la Washington unde sunt cunoscuti sub numele de "lobbysts" deoarece acestia misuna in foaierele Casei Reprezentantilor si Senatului pandind ocazia de a "acosta" si prezenta oficialilor Congresului problema lor.
   Tacticile lobbystilor sunt variate: In primul rand ei procura informatiile necesare si punctul de vedere al grupului de interes special asupra problemei ridicate. Lobbystii stapanesc in mod necesar subiectul discutat fiind de cele mai multe ori experti, capabili sa explice teme complexe intr'un limbaj clar si usor de inteles. In afara de acest aspect informational, lobbystii folosesc arma suportului. Ei pot promite -in forma contributiilor pentru campania electorala- ori retrage acelasi suport cand legislatorii nu tin cont de doleantle lor. Oferta lobbystilor este nelimitata, dela cine spectaculare in cele mai elegante restaurante, ori bilete la spectacole si manifestari sportive pana la favorurile sexuale ale "angajatelor" in una dintre cele mai vechi profesii umane.
   Lobbystii se angajeaza deasemenea in campanii de publicitate si alte activitati menite sa influenteze un cat mai mare segment al populatiei americane. Grupurile cu interes special mentin accesul in guvernul american fie angajand fosti politicieni ca lobbysti, fie guvernul sa angajeze membrii ai grupului lor in functii cheie de elaborare politica.
   In concluzie functia reala a grupului de interes special este de a oferi propriul punct de vedere asupra realitatii intr'un sustinut efort de a convinge pe cetateni si politicieni de-a accepta si insusi acest punct de vedere. In acest scop, lobbystii pot folosi orice mijloc de la informare prin argumentare pana la amenintari, promisiuni, favoruri, etc. In ultimafaza lobbystii apeleaza la autoritatile lor ca experti in interpretarea interesului public, ca exponenti ai interesului special si ca vizionari ai viitorului politic al acelora ce intra in raza lor vizuala de influentare.
   Incercarile de control asupra activitatii lobbystilor de catre Congres s'au soldat cu esec. "The Federal Regulation of Lobbying Act" din 1946 stipula ca grupurile cu interes special sa se inregistreze in Senat si in Casa Reprezentantilor si sa raporteze trimestrial cheltuielile facute. In realitate pana in zilele noastre putine grupuri cu interes special se inregistreaza si, tot mai putine, raporteaza cheltuielile. In acest mod majoritatea lobbystilor raman anonimi pentru majoritatea publicului american, cu exceptia celor ce voteaza in Congres. Si iata cum in acest anonimat, parte integranta a sistemului democratic american, bratul extern al Israelului actioneaza in deplin control si impuntiate. AIPAC-ul se sprijina pe fundatia solida a peste 200 de grupuri nationale evreiesti cu peste 2 milioane de contributori financiari. B'nai B'rith, The American Jewish Committee, The Anti-Defamation League, The Jewish National Fund, The United Jewish Appeal, iata doar cateva organizatii din vasta retea evreiasca nationala si internationala.
   In practica AIPAC-ul functioneaza ca o structura informala a Guvernului Israelian. Deoarece membrii conducerii AIPAC-ului sunt platiti prin contrubutii facute de cetatenii americani, ei nu sunt obligati sa se inregistreze conform Actului de Inregistrare a Agentilor Straini, desi ei indeplinesc exact functia de agenti straini, ce promoveaza interesele unei alte tari decat St. Unite. Nici o organizatie evreiasca nu indrazneste sa argumenteze public politica adoptata de Israel. Thomas A. Dine, directorul executiv al AIPAC-ului este considerat drept cea mai influenta pesoana din Washington D.C.
   Tinta importanta a AIPAC-ului o constituie ajutorul catre strainatate, a carei legistlatie cuprinde ajutorul economic si militar catre Israel.
   Fara "ajutorul" AIPAC-ului, legislatia ajutorului catre strainatate n'ar fi aprobat o crestere de 7 miliarde de dolari fata de nivelul anului 1983.
   La inceputul anilor '60, ajutorul catre Israel nu depasea 100 de milioane de dolari pe an. In 1983, cateva zile mai tarziu dupa masacrul refugiatilor palestinieni din Sabra si Shatila, acest ajutor a fost ridicat la 520 milioane de dolari, ca in 1984 sa se ridice la peste 2 miliarde de dolari pe an, toate in "cadouri" fara cererea de returnare.
   In 1983, Februarie, Secretarul de Stat Shultz numeste un grup de persoane cu inalta responsabilitate in Administratia Americana, insarcinat cu intocmirea unui nou program de ajutor catre strainatate. Din " intamplare", unul dintre membrii grupului este Thomas A. Dine care inaugureaza precedentul numirii unui lobbyst insarcinat sa decida aspura totalului ajutorului catre strinatate, implicit catre Israel.
   Influenta lui Dine se rasfrange si in afara Casei Albe. Este cautat de catre candidatii la presedentie si chiar de presedinte inainte ca acestia sa declare in mod public opinii asupra politicii din Orientul Mijlociu. Majoritatea actiunilor Congresului American ce privesc politica din Orientul Mijlociu sunt fie initiate, fie aprobate in prealabil de catre AIPAC.
   Rolul AIPAC-ului consta in suportarea politicii Israeluli. AIPAC-ul comunica la telefon zilnic cu ambasada israeliana iar Dine are intalniri cu oficialii ambasadei israeliene cel putin o data pe saptamana.
   La intrunirile anuale ale membrilor AIPAC-ului din Washington iau parte ambasadorul israelian, oficiali ai Casei Albe si Departamentului de Stat, Senatori si membri ai Casei Reprezentantilor, cum ar fi Senatorul Paul Laxalt din Nevada, Christopher Dodd din Conneticut, Robert Packwood din Washington, Robert Dole din Kansas, Daniek Inouye din Hawai, Jack Kemp din New York.... Lista este prea lunga spre a o publica in intregime.
   Nu mai putin importanta este lista "dusmanilor Israelului" ce include 21 de organizatii si peste 39 de indivizi ca: fostul subsecretar de Stat George W. Ball, fostii ambasadori Talcott Seelye, Andrew Killgore, John C. West, James Akins precum si fostul Senator James Abourezk. Lista "inamicilor" se extinde si asupra universitatilor americane si practic asupra tuturor sectoarelor importante ale vietii publice americane. Amploarea retelei AIPAC-ului precum si eficienta controlului acestei retele reclama inalt profesionalism si dedicatie cauzei sioniste. Directorul Dine a lucrat inainte in Comitetul Senatorului Edward Kennedy, apoi in Foreign Relation Committee sub Senatorul Frank Church din Idaho, si in final ca director al Comitetului privind politica externa a Comitetului bugetar al Senatului.
   AIPAC-ul are patru lobbysti: Douglas Bloomfield, Ralph Nurnberger, Esther Kurz si Leslie Levy. Cei patru lobbysti iau in primire Casa Reprezentantilor si Senatul, concentrandu-se fiecare asupra a nu mai mult de 30 de legislatori proveniti din cele 12 state cu o populatie evreiasca de cel putin trei procente: New York, New Jersey, California, Massachustes, Ohio, Michigan, Pennsylvania, Maryland, Delaware, Florida si Conneticut. Desigur nu lipsesc nici suporterii infocati ai cauzei Israelului cum ar fi Congresmenii Democrati Larry Smith din Florida si Stephen Solarz din New York.
   Lobbystii AIPAC-ului au acces instantaneu la membrii Senatului si Casei Reprezentantilor, mentinand chiar contacte particulare la locuintele oficialilor administratiei. AIPAC-ul serveste nu numai cauza Israelului in America dar si ambitiile ei internationale, in influentarea deciziei administratiei americane privind tara si totalul ajutorului economic sau militar. Stabilirea de relatii diplomatice dintre Zair si Israel constituie un exemplu elocvent al rolului decisiv al AIPAC-ului.
   Speram ca aceasta prezentare generala a influentei Israelului prin bratul sau extern AIPAC-al, va veni in sprijinul cititorilor nostri prin intelegerea unui fenomen extins la scara internationala.
   In numerele viitoare vom prezenta detaliile operationale ale AIPAC-ului in America cu rezultatele nefaste ale escaladarii violentei din Orientul Mijlociu si a internationalizarii terorismului.

CITITI IN NUMARUL VIITOR: Statul bicefal al lumii iudaice - bratul extern al Israelului, partea a II-a.

Lupescu AUREL

-VA URMA-