-Cuvântul
Nostru- Director:
Nicolae Nitã Anul
3, Nr. 32, Martie 1985
Incepând cu numărul
de fată, rezervăm permanent în paginile revistei "Libertatea" o rubrică
specială cu titlul de mai sus. Venim astfel în întâmpinarea dorintei majoritătii
românilor din exil de-a avea acces la informatii privind fenomenul iudaic în
general, istoria poporului evreu în Europa răsăriteană cu accent deosebit pe
România, statul Israel si rolul său în politica internatională. Vom analiza
relatiile dintre populatia evreiască originară din România si comunitatea românească
atât din tară cât si din exil, precum si efectele generate de aceste
relatii.
Prezentând în articolele rezervate acestei rubrici atât pozitia iudaică
precizată clar în nenumăratele publicatii evreiesti din lume cât si cea românească
exprimată deasemenea public, sperăm să găsim în final o convergentă a ambelor
pozitii în adevărul istoric documentat, de necontestat. Principiul care stă
la baza revistei "Libertatea" este simplu: Respectarea adevărului.
Redactia "Libertatii" deploră orice manifestare anti-iudaică
(larg cunoscută sub numele de anti-semitism) după cum deploră orice manifestare
anti-crestină ori împortriva oricărei natii ori religii de pe glob, aceste manifestări
fiind contrare spiritului crestin ce animează structuralitatea fiintei românesti,
cu adânci rădăcini în spatiul mioritic romanesc.
Noi nu promovăm decât un singur "anti" iar acesta se numeste
ANTI-COMUNISM.
Considerăm comunismul international expresie a puterii satanice pe pământ,
ca pe o plagă monstruoasă pe obrazul omenirii si vom înfiera pe promotroii lui
indiferent de nationalitate, fie ei evrei, români, nemti, s.a.m.d.
Prin aceasta nu vom fi
nici anti-semiti, nici anti-români, nici anti-germani. Vom fi doar anti-comunisti. REDACTIA
,"Welfare"
în România comunistă?
Articolul cu titlul "Ramasitele evreimii romanesti infloresc, se
dezvolta" semnat de David Landau a aparut in revista "The Jewish
Week" la rubrica "Focus", in numarul din 15 Martie 1985. Autorul
precizeaza de la inceput ca situatia comunitatii evreiesti din
Aflam dela autor ca inainte de cel de-al II-lea razboi mondial existau
800.000 de evrei in
Cei aproximativ 26.000 de evrei care traiesc astazi in
Vastul program pentru evreii din
Opt pachete pe an [6 ce coincid ca timp de expediere cu sarbatorile
religioase evreiesti, unul in mijlocul verii iar celalat in mijlocul iernii]
sunt trimise regulat la cei ce au nevoie, mai spune autorul. Cei care decid de
aceste nevoi sunt rabinul sef Moses Rosen, presedintele Federatiei evreimii
romane, Theodor Blumenfeld si seful departamentului de ajutorare Edelstein.
Pachetele cantaresc 40 pounds [aproximativ 20 kg.] si sunt cumparate la pretul
de 20 dolari din magazinele guvernamentale. Deasemenea, odata pe an, cei in
nevoi desemnati de catre rabinul M. Rosen, sunt invitati la oficiile locale
sa-si aleaga imbracaminte fabricata fie in
Departamentul de ajutor este condus de catre d-l Edlstein, fost inalt
functionar la Ministerul Comertului Exterior Roman care dupa pensionare a fost
desemnat de catre rabinul Rosen ca sa conduca acest departament. Aproximativ
400 de case in Bucuresti si alte 300 in provincie benficiaza de serviciile unor
ajutoare, angajate de catre departament ca sa curete, gateasca si sa cumpere
pentru evreii batrani incapacitati din cauza varstei si a bolii. Lucratori
sociali sunt deasemenea angajati, deobicei pensionari care au nevoie de un
supliment banesc. Cei tineri nu sunt atrasi deoarece plata este sub nivelul
celei oferite de catre stat.
Exista deasemenea in Bucuresti o policlinica cu doctori in majoritate
pensionari, unii faimosi specialisti in virusuri, cum ar fi Prof. Nicolae Cajal,
membru al Academiei Romane de Stiinte. Evreii in varsta sau cei ce au nevoie
si sunt internati in acea policlinica sau care cheama doctori la domiciuliu
se bucura de un serviciu mult mai devotat si mai eficient decat cel de care
se bucura majoritatea din
Dupa ce am citit articolul, într'adevar, nu putem decat sa fim
si noi de acord cu autorul asupra faptului ca in
In incheiere dorim comunitatii evreiesti din CITITI
IN NUMÃRUL VIITOR: Evenimentele ce au
dus la constituirea statului Anul
3, Nr. 33-34, Aprilie-Mai
1985 Statul
Israel si Iudaismul International
Pentru evreii din diaspora, 14 Mai 1948 -data oficiala a infiintarii
statului Izrael- a avut semnificatia implinirii visului trimilenar al "Reintoarcerii
la Sion". Succesul trebuie sa-l acreditam revolutiei Sioniste.
Intr'adevar, in contrast cu viziunea ortodoxa evreiasca ce vedea
constituirea unui stat iudaic ca pe o rezultanta a mult asteptatei veniri
mesianice, sionismul a luat responsabilitatea de pe umerii mesiei punand-o pe
umerii evreilor.
Sionism inseamna "reintoarcerea la Sion", adica la Jerusalim [Sion
a fost numele unui cartier din Jebusite, Jerusalim. Regele David ocupand orasul,
a format din "sion" un simbol al intregului Jerusalim].
Sionismul este o revolutie deoarece corespunde parametrilor unei revolutii.
Ele [revolutiile], sunt generate de catre intelectualitatea ce pune sub semnul
intrebarii moralitatea si eficienta institutiilor existente si totodata
proiecteaza coordonatele viitoarei societati. Exemplele istorice sunt nenumarate:
Rousseau, Voltaire -Revolutia Franceza, Marx, Engels -Revolutia comunista,
Locke, Bacon -Revolutia Americana. Ideile lor, dupa o variata perioada de
incubatie in mintile altor oameni, dau nastere organizatiilor de insurectie
armata. Exemplu: Robespierre, Marot -Revolutia Franceza, Jefferson, Hamilton,
Madison -Revolutia Americana, Lenin, Trotski, Stalin -Revolutia comunista.
Leaderilor acestor perioade sangeroase le urmeaza birocratii al caror rol
primordial l-a constituit institutionalizarea noilor idei si asigurarea
sigurantei interne. Exemplele le vedem cu totii astazi pretutindeni.
Revolutia sionista urmeaza acelasi drum cu o singura importanta adaugire.
De vreme ce revolutiile nu pot fi facute fara oameni, iar numarul evreilor din
Palestina era mult redus pentru a constitui o natiune, necesitatea motivarii
evreilor din diaspora de-a emigra in Palestina a fost preluata cu toata seriozitatea
de catre sionisti. Ideile generatoare au fost continute intr'o serie de carti
aparute in perioada 1860-1900, serie deschisa cu cartea "Roma si Jerusalim"
scrisa in 1862 de catre Moses Hess. Autorul, in deplina sfidare a traditiilor
ortodoxe evreiesti se casatoreste cu o prostituata crestina, apoi dupa o lunga
perioada de cochetarie cu socialistii marxisti [participa la Revolutia Germana
din 1848 si este condamnat la moarte, dar izbuteste sa evadeze], îsi paraseste
mentorii reîntorcându-se la sionism.
Ideia centrala a lui Hess o constituie necestatea reintoarcerii evreilor
in Palestina spre a crea un centru spiritual pentru diaspora iudaica. Dupa cum
vom vedea mai tarziu, aceasta ideie va influenta profund pe viitorii
conducatori sionisti. In 1880, rabinul Samuel Mohilever lanseaza primul val al
emigratiei sioniste, punand bazele organizatiei "Iubitorii Sionului".
Judah Pinstker, un conducator al acestei organizatii in pamfletul "Auto-Emanciparea"
sfatuieste pe evrei sa-si caute independenta teritoriala si sa se reintoarca la
constiinta nationala evreiasca. In aceste conditii apare Theodor Herzl,
considerat fondatorul Sionismului modern.
Nascut in 1860 la Budapesta, Ungaria, Herzl studiaza Dreputul la Viena,
dar devine jurnalist. In prima parte a vietii sale Herzl nu a luat parte activa
la problemele evreiesti, înstrainându-se intr'atat de iudaism incat la un moment
dat a cochetat cu ideia botezului crestin. Celebra afacere Dreyfus a constituit
pivotul central al reintoarcerii lui Herzl la iudaism. Amintim cititorilor ca A.
Dreyfus, ofiter evreu in armata franceza a fost acuzat de catre Tribunalul
Militar Franez de crime de tradare [spionaj in favoarea germanilor] si condamnat
la moarte.
Theodor Herzl in calitate de jurnalist, reprezentant al ziarului "Neue
Freie Presse" din Viena, a acoperit procesul. In cursul lui Herzl devine
convins ca anti-semitismul provine din structura sociala si ca salvarea nu poate
fi obtinuta prin botez. Mai mult, el devine convins ca ostilitatea indreptata
impotriva evreilor constituie o caracteristica universala a non-evreilor si
deci, ei traind ca minoritate alaturi de crestini nu pot scapa de persecutii.
Astfel, in Februarie 1896, apare la Viena o carte intitulata "Der Judenstaat"
[Statul Evreu], al carei autor este Herzl. Aceasta carte devine "Biblia"
sionismului international. Citam: "Problema evreiasca exista oriunde traiesc
evrei. Unde nu exista, ea este adusa de evrei in cursul migratiei lor"
si "Suntem un singur popor... Da, suntem destul de puternici pentru a forma
un stat. Posedam toate resursele materiale si umane necesare". [Theodor
Herzl, The Jewish State, pg. 14-15]. Un an mai tarziu, in 29-31 Augurst 1897,
are loc la Basel, Elvetia, primul Congres Sionist.
Organiztia Sionistă Mondială ia fiintă
Intelectualii revolutiei sioniste si-au facut datoria. In anii in care
Organizatia Sionista Mondiala avansa, ideia unei paturi evreiesti in Palestina
s'a impus tot mai mult. Circa 50.000 de evrei locuiau in acel timp in patru
orase sfinte: Jerusalim, Safed, Tiberias si Hebron. Alaturi de ei se aflau si
cativa colonisti sionisti veniti sub patronajul Baronului Edward de Rotschild.
Surse turcesti indica la 1914 in Palestina o populatie de 689.000 de
locuitori dintre care 70.000 arabi crestini si 84.800 evrei. In genere, timp de
secole, pana la Primul Razboi Mondial, minoritatile evreiesti si crestine au
trait alaturi de majoritatea musulmana indigena intr'un climat de toleranta
religioasa si de pace.
Inceputul secolului XX insa, aduce schimbari importante pentru evolutia
ulterioara a evenimentelor. In particular, fenomenul "Trezirii Arabe"
si "Miscarea Tineretului Turc" din 1908, accentuate spre schimbare si
progres, vor contine germenii filosofiei universale aparuta dupa Primul Razboi
Mondial si anume: dreptul la auto-determinare a populatiilor, avansata mai
tarziu de catre Presedintele Wilson.
Primul Razboi mondial a dat o lovitura grea sionismului, prin alianta
Imperiului Otoman cu Germania impotriva Angliei si Frantei. Ca atare, evreii
suspectati de simpatie cu Anglia, au fost spanzurati, altii deportati. Sionismul
a fost declarat ilegal de catre autoritatile otomane. In acest cadru, Anglia
intervine intr'o incercare diplomatica de a atrage pe Arabi de partea ei, si
de a-i intoarce importriva Turcilor. Insarcinatul afacerilor pentru Sudan si
Egipt Sir Henry Mc. Mahon, contacteaza pe Seriful din Mecca, Hussein Ibn Ali,
persoana educata, extrem de influenta in randurile arabilor. Corespondenta lui
Mc. Mahon nu a fost publicata de catre guvernul britanic pana in anul 1939.
In pactul incheiat, Anglia promitea arabilor in schimbul insurectiei contra
turcilor, independenta mult dorita, sub administratie speciala britanica in
districtele Bagdad si Basra. Insurectia araba condusa de Hussein si cei patru
fii ai lui, Ali, Abdullah, Feisal si Zaid a fost incununata de succes. In aceasta
perioada a operat celebrul agent britanic T. E. Lawrence ale carui aventuri
romantate au fost puse pe ecran de catre marile case de filme europene si americane.
Fortele britanice care invinsesera armata turca, fac jonctiunea cu arabii la
Damasc. Partea araba isi indeplinise promisiunile. Acum ei asteptau ca englezii
sa le ofere independenta promisa. Exceptie facea doar grupul crestinilor maroniti
din Beirut, ce doreau sa fie sub protectoratul francez. Arabii nu aveau de unde
sa stie ca in timp ce pactul Mc. Mahon-Hussein era incheiat, avea loc intelegerea
secreta dintre Anglia, Franta si Rusia, intelegere cunoscuta mai apoi sub numele
de "Pactul Sykes-Picot". Acest pact, publicat de Trotski in Noiembrie
1917, indica o impartire reciproca in avans a teritoriilor obtinute dupa dezmembrarea
Imperiului Otoman. In contradictie cu pactul Mc. Mahon-Hussein, noul pact secret
recunostea dreptul Frantei asupra Siriei si nordului Palestinei si totodata
punea sudul Palestinei sub administratie internationala.
Primul pas spre izolarea Palestinei era facut. Lupescu
Aurel [VA
CONTINUA]