IN GAND CU VASILE POSTEUCA

"Libertatea", New York

Director: Nicolae Nită

Anul 6, Nr. 50, Octombrie1986


       Ne găsim în mijlocul unui exil descompus, în fata unor datorii si răspunderi care apasă pe umerii nostri. Vremurile sunt tragice, de mare răscruce si ne cer jertfă si sacrificiu total.

  Dusmanii nostri ne cer mereu uitarea si iertarea. Cum putem noi ierta si uita crimele din închisorile comuniste?

  De aici, din exil si libertate, fiecare din noi trebuie să gândească dur, învingându-se pe sine însusi, pentru a apăra linia de măretie si ideal a Neamului. Când zidurile de miselie ne înconjoară si suntem atacati din toate părtile cu toate armele miseliei si defăimării, să nu cedăm, să stăm drepti pe baricadele luptei, baricadele Neamului.

  Sgura adusă de suflul satanic din focurile răului nu poate să ne întunece pentrucă noi lucrăm în serviciul fortelor etern invincibile. Rugându-ne si acceptând martiriul, vom birui. Dumnezeu nu ne va lăsa.

  Trecem prin mlastina desnădejdii; Dumnezeu ne încearcă. Cei ce ne rugăm si stăm gata de moarte, vom iesi la poiana de lumină a adevărului care ne face liberi.

  Noi nu putem fi îngenunchiati si obligati la tăcere. Biruim. A birui, spune Rilke, înseamnă numai a rezista. A tine, pe româneste. Eminescu a spus că osul românesc tine. Si el va tine în vecie, aducând acele vremuri de mărire românească întru care au crezut si s'au lăsat jetfiti si martirizati Ionel Mota, Vasile Marin si Căpitanul Corneliu Codreanu.

  Credem infinit în dreptatea si puterea lui Christos. Si pe crucea acestui adevăr, vom primi moartea.

  Peste multi din exil bântuie frica de moarte. Numai oamenii mărunti la suflet se tem de moarte, se vând pentru a mai trăi câteva zile, uitând că moartea e numai în voia lui Dumnezeu. Cum si viata oamenilor vine din isvorul de dragoste si milă al lui Dumnezeu. Nu avem de ce ne teme.

In măsura în care noi stim cu inima si Dumnezeu stie în noi, si în măsura în care ascultăm de cei din morminte si ne pregătim de moarte, totul va fi bine si frumos.

Să nu ne temem. Moartea ne este în mâinile bune ale lui Dumnezeu. Nu murim când vor dusmanii, si atunci, a muri este o plinire si o mare fericire.

  Nu vorbim de moarte fiindcă ne temem de ea. Nu! Ci numai fiindcă ea este cel mai formidabil aport al generatiei legionare. Ea e osatura evangheliilor lul Iisus, care a venit ca să ne învete cum să murim. De fapt, aceasta este datoria noastră supremă pe planetă: să învătăm a muri. Si mai ales a plăti idealurile si credintele cu martiriu.

Căpitanul Corneliu Codreanu a spus ceea ce nu s'a mai spus si dovedit dela Iisus: că biruintele durabile sunt biruintele prin martiriu.
O parte dintre cei noi veniti în exil, ne judecă pentru modul nostru de luptă anti-comunistă. Când intri într'o catedrală, nu te-apuci să dai icoanele vechi jos, ci îngenunchi si te rogi, îti iei păcatele si jetfele pe umerii tăi si juri că vei continua până la moarte.
  Si acestia -noii veniti în exil- trebuie să se întrebe în adâncul constiintei lor: a fi sau nu fi ai fiintei si Neamului Românesc? Ei pot fi readusi la lumină si se pot restructura interior. Si aici este vorba de sansa îndreptării pe o nouă cale: nu este ceea ce le acordăm noi oameilor, ci, mai ales, ceea ce au ei în inimă, ca dar si frumusete dela Dumnezeu.  Trebuie numai să le dăm timp, să învete drumurile noi, să învete ochii cu lacrimile exilului.

  "Trebuie să iubim oamenii, să-i îndreptăm spre lumină si să ne pregătim de moarte, pentrucă am umblat cu cuvinte mari! Dumnezeu va binevoi să ne pună la examenul cel mare al mortii..." (Vasile Posteuca)

  Cu aceste gânduri păsim în cel de-al saselea an de aparitie neîntreruptă a ziarului "LIBERTATEA".

L I B E R T A T E A