EPIGONII  LUI  ROLLER  IN  EXIL

Ovidiu Vuia

"LIBERTATEA", New York

Director: Nicolae Nitã

Anul IV, Nr. 37-38, Aug.-Sept. 1985

    In Cuvantul romanesc din Aprilie 1985 se publica o dare de seama asupra unei mese rotunde condusa de L. Mamaliga in cadrul asociatiei intemeiate de dl. A. Rauta, Hyperion, avandu-i ca parteneri de dialog pe "istoricii" Matei Cazacu despre increstinarea poporului român si ale dlui V. Georgescu in legatura cu puterile mari, simpatic, carora este necesar sa ne supunem dupa mentalitatea unei slugi balcanice, ieri U.R.S.S.-ului, astazi Statelor Unite. 

Totusi i-am cere dlui M. Cazacu referinte bibliografice precise din care sa reiasa mitizarea increstinarii poporului roman de scoala ardeleana astfel ca "mitul" respectiv sa fi fost intrebuintat pentru a completa impresia negativa a vecinilor, Unguri, Bulgari si Rusi. Ne permitem sa-i reamintim ca metoda de a-ti sustine parerile cu un document apartine istoriei de totdeauna, numai politrucii comunisti se aseaza la masa lansând cele mai absurde aberatii stiind ca in spatele lor stã, cu barda, iubitul de partid.
    Astazi ne atrage in mod deosebit atentia noua achizitie a dlui L. Mamaliga, dl. Mihnea Berindei.
    Respectivul "savant" este etichetat, cu multa bunavointa, a avea o orientare turcoidã dar eu asi zice ca este turc deabinelea cand permite sa i se rezumeze astfel formidabilele cogitatiuni: "Razboaiele lui Mihai Viteazul au fost purtate in esenta cu mercenari straini platiti de Hasburgi ale caror interese in Europa de sud-est se intalneau cu acelea ale Grecilor constantinopolitani, adevaratii autori ai domniei lui Mihai, cei care-l ridicasera pe tron."
    Pentru a analiza acest citat plin de neadevaruri strigatoare la cer, am sa ma refer la lucrarea Istoria lui Mihai Viteazul de N. Iorga, asta si pentru a vorbi in numele unui specialist, oricum, ceva mai autorizat decat Mihnea Berindei.
    Astfel interesele grecilor constantinopolitani erau de "refacere bizantina", adica de a alunga pe turci, fapt ce-l subliniaza Iorga intr'un impresionat discurs tinut la Iasi in Noembrei 1918, deci in timpul refugiului din Moldova: "Grecii au luptat supt steagurile lui [ale lui mihai Veteazaul n.n.] si grecul Stavrinos ca si grecul Gheorghe Plaames au cantat ispravile voevodului, nu ca pe ale unui strain, ci ca pe ale infatisatorului chemat al dreptului crestinatatii din Orient."
    In legatura cu acei "mercenari straini platiti de Hasburgi" dl. Mihnea Berindei uita sa mentioneze ca mercenarii, lefegii, formau grosul oricarei armate pe acele vremuri. Asa era si la Mihai-Voda numai ca in fruntea lor stateau ostile boerilor pamanteni, dintre ei s'au distins fratii Buzescu, Radu Calomfirescu si altii. Dealtfel la Calugareni cu acestia inregistreaza Mihai Voda una din cele mai straucite victorii antiotomane, nu numai romanesti. Amintim in continuare ca la fel ca grecii, sub stindardul sau luptau pentru eliberarea de sub jugul semilunei si Bulgari si Sarbi, ultimii condusi de Baba-Novac, caruia la Cluj, unde a fost rapus, Mihai i-a ridicat o cruce, cum se cuvine eroilor.
   Subliniem ca dl. Mihnea Berindei turcitu, in ce priveste componenta oastei romane din timpul lui Mihai Viteazul intra in confict grav cu mai toti istoricii nostri, dintre care citez pe D. Cantemir, Xenopol, Iorga si Giurescu. Astfel pe langa cete boreresti si mercenari, oastea munteana ca cea moldoeana era alcatuita din pedestri si calareti. In prima grupa intrau curtenii si dregatorii mai marunti, proprietari de pamant, numiti rosii ca si taranii platiti, dorobantii sau darabanii. Calarasii reprezentau trupele de calareti, recrutate din randul taranimii libere, slujitori domnesti avand in folosinta pamantul dat de voevod. Prin acest dar, trecut prin mostenire si asupra urmasilor, pe propria lor socoteala.
    Asupra relatiilor ui Mihai-Voda cu imperialii, dl. Mihnea Berindei evita sa relateze despre liga sfanta, noua cruciata initiata de papa Clement al VIII-lea, la ea au aderat o serie de state italiene si germane -de aceea Mihai isi va trimite memoriul si marelui duce al Toscanei, Cosimo I-ul- in fruntea lor se afla imparatul "ca reprezentat al sfantului imperiu german, deci -scrie Iorga- Mihai se ralia lui ca imparat crestin, nu ca sef al natiei germane. O aflam de la Mihai insusi cum scrie el in raportul sau catre imparatul Rudolf: "In tara mea asi fi putut sat linistit si singur, fara nicio teama, daca nu m'ar fi chemat credinta mea fata de crestinatate."
    Mihai Viteazul va cuceri Ardealul si Moldova fiindca ele devenisera aliate ale turcilor care au ocupat regatul Ungariei in 1526, aveau Timisoara si asediau Oradea. Despre cum a cucerit Ardealul, N. Iorga parca vrea sa-i raspunda dlui Mihnea Berindei si amicilor sai antieroici: "Il cucereste ca domn liber al unei teri libere."
Iscalitura sa suna: "Io Mihai voevod al Ungrovlahiei, a Ardealului, al Tarii romanesti" ceea ce nu era deloc pe placul imparatului. Din aceasta cauza dupa lupta de la Goraslau, singura data cand Mihai lupta in numele imparatului, contra lui Sigismund si a nemesilor unguri sprijiniti de polonezi si turci, generalul Basta omul imperialilor il ucide in mod bestial la Turda.
    Iorga conchide ca Mihai Viteazul prin vitejia si martiriul sau este una din marile personalitati ale veacului al XVI-lea. De aceeasi parere este, in general mai moderatul, C.C. Giurescu in Istoria Romanilor din 1937: "Alaturi de Stefan cel Mare, Mihai Viteazul este intruparea eroismului, este izvor de putere, de incredere si de mandrie petnru poporul romanesc."
    Deci afirmatiile "specialistului" Mihnea Berindei, o intrupare moderna a renegatului Mihnea turcitul, nu au niciun suport stiintific, ele cauta sa terfeleasca si sa degradeze, dupa modelul lui Vl. Georgescu, Istoria Romanilor.
   Scopul urmarit de dl. L. Mamaliga cu acolitii sai este pentru mine cat se poste de clar. Acum doi ani citind ratacirile dlui M. Cazacu intr'un caet al Hyperionului i-am propus o discutie la masa rotunda cu tema: Comunismul si Istoria Romanilor. Nici nu mi-a raspuns adica o face indirect acuma schimband tema "mai de actualitate": Mit si istorie.
    Imi pare rau ca sunt nevoit sa-i repet dlui L. Mamaliga, dar o masa rotunda inseamna dezbaterea unei probleme in contradictoriu, deci ar fi fost absolut necesar sa fie invitat si un istoric orientat pe linia traditionala si nationala a lui Hasdeu, Iorga, Giurescu. Atare masa rotunda cum a organizat dl. L. Mamaliga si identifica total cu rotondele comuniste la care participantii stiu dinainte ce au de spus, orice lupta dreapta de idei fiind dinainte anulata.
    Asadar fara indoiala si aceasta manifestatie culturala a exilului prezidata de dl. Mamaliga face parte din larga conspiratie antinationala a dizidentei comuniste si inteleg prin nationalism natiune romana cu destinul si istoria ei nefalsificata.
    Mi-e inca vie in memorie revolta cu care a inregistrat poporul roman subjugat in tara lui, falsurile istoriei Romanilor transformata in Istoria Romaniei de M. Roller, Miron Constantinescu si ceilalti. Am interpretat atunci actiunea ca venita de la un regim instaurat cu violenta, teroarea indreptata contra adevarului fiindu-i esenta. Acum cand vad ca acelaeasi fapte se reproduc aproape identic in exilul din lumea zisa libera, sunt fortat sa-mi completez ideile si sa admit ca raul are radacini mult mult mai adanci.
    Dl. L. Mamaliga organizeaza simpozioane si cenacle literare deschise tuturor stangistilor, dar in primul rand dizidentilor din tara cultivati pe calea undelor de ideologii trotchismului romanesc V. Ierunca-Untaru si Monica Lovinescu. Si ca sa spunem lucrurilor pe nume pana la capat, sa nu-i uitam pe patronii din umbra, eminentele cenusii ale acestei miscari, si anume Al. Rauta, V. Horia si nu in cele din urma ziarul Cuvantul romanesc devenit jurnalul dizidentei din exil.
    Incaodata se poate constata ca dizidenta comunista cu toti sprijinitorii ei, sub masca luptei lor zisa "anticomunista" nu pregeta sa loveasca in primul rand in trecutul poporului roman asa cum nu au mai facut-o decat marii lui dusmani. Slujind internationalismul cosmopolit, baza tuturor internationalelor si a nou botezatului eurocomunism, practic, intaresc pozitiile acestuia in lume astfel ca in rolul lor de istorici, viitorul îi va inregistra ca pe niste marunti epigoni ai lui Roller et comp...

Ovidiu VUIA
   Aprilie 1985