LIBERTATEA, New York
Director: Nicolae Nită
O
călătorie în Bucovina este ca o intrare în legendă. La tot pasul te vei
întâlni cu istoria; ici o ctitorie a lui Stefan cel Mare, dincolo a lui Petru
Rares, a Movilestilor si a atâtor boieri neaosi moldoveni cu dragoste de tară
si iubire
de Dumnezeu, totul încadrat într'o ambiantă de vis, între păduri si obcine
pe margini de prăpastii sau lângă albia unui râulet zglobiu de munte.
O "dulce Tară" atât de fermecător cântată de Vasile Alecsandri:
In acest colt binecuvantat de tara, au trait, au luptat si au murit
prntru ea, voevozii si stolnicii si pârcălabii de cetati, vornicii lui Stefan
si capitanii de osti cu tot alaiul lor de razesi si oameni din prostime; uneori
au suferit si infrangeri in lupta cu dusmanul nemilos ce venea din jos de
Tarigarad, sau dinspre Soare-Rasare din stepele cazacesti sau din pustia dela
Crâm, dar de cele mai multe ori ei au izbutit -o mana de voinici- sa impinga
vrajmasul inapoi de unde vensie, dupa ce lăsase prin smârcurile de la
Podul-Inalt sau prin padurile de pe obcine o buna parte din fala si trufia lui,
doborît de sageata arcasilor sau de sunetele puscasilor.
Si cand vremurile se mai asezau dupa asemenea navala, domnii nostri,
vornicii norstri se intorceau cu fruntea smerita spre Dumnezeu si drept
multumita ridicau marete lacasuri de inchinare celui Atotputernic, lacasuri ce
constituie se astazi dupa sute de ani podoaba artistica a neamului nostru.
Si astfel, rand pe rand, s’au ridicat in acest colt de tara, manastiri
de mare rasunet in lumea crstina a vremii, de trainicie si frumusete deosebita:
Putna si Voronetul, Moldovita si Sucevita, Dragomirna si Solca si atatea altele
semanate ca florile in iarba.
Cea mai reprezentativa dintre ele este, fara indoiala, Manastirea Putna
ctitorie a lui Stefan cel Mare care se intoarce aci dupa o batalie crancena cu
hoardele de tatari ce navalisera in tara. Aici in aceasta vale strâmtă, intre
paduri seculare si-a ales marele voevod lăcas de repaus si inchinaciune in
timpul vietii, lacas de odihna vesnica dupa ce se va săvârsi din viata.
Sa-l lasam pe Ion Neculce cronicarul, sa ne povesteasca cum s’au
intamplat lucrurile, cum a fost ales locul bisericii si al altarului, in vara
din 1466 in Iulie 10:
“Cand domnul Stefan se hotarî sa-si faca sfant lacas la Putna, Maria-sa
aflandu-se in petrecere cu boierii si copiii de casa, îsi incorda arcul sus pe
o movilita si trase sageata. Si acolo unde cazu sageata, hotărî Maria-sa să
fie altarul. Si de indata incepu ziderea manastirii care era intru totul
zugravita si pe dinauntru si pe dinafara, iar zugraveala insasi era mai mult aur
decat vopsea… si era toata cu plumb acoperita”.
Si la leatul 1470 dela Christos Mantuitorul la Septembrie 3 zile- spune
Grigore Ureche mai departe- au sfintit manastirea Stefan Voda întru laudă a
Preacuratei Feciorii Mariei, maica Domnului nostru Iisus Christos. La care
sfintenie, multa adunare de calugari au fost: Teoctistu mitropolitul si Tarasie
espicopul dimpreuna cu Iosif arhimandritul si igumenul Putnii, zicu că au fost
la liturghie arhiepiscopi si episcopi si preoti si diaconi 64 la jirtăvnie”.
Prin aducerea arhimandritului Iosif dela Neamt, cu o parte din calugarii
si caligrafii lui, Stefan a vrut dela inceput sa imprime manastirii Putna o
menire culturala de prim ordin în viata spirituala a Moddevei. In acelasi scop
o inzestră cu sate si mosii, paduri si vii bogate, cu helesteie si mori, cu
drept de vamă, verminte preotesti, odoare de pret si carti.
Si pentru a face fata vesnicelor amenintari din afara, a inconjurat
biserica cu ziduri groase de cetate, cu turnuri de aparare din care unul la
intrare, iar celalalt destinat a pastra odoarele la vremuri de restriste.
De turnul dela intrare este legata amintirea marei sarbatori dela 27
August 1871 cand, la initiativa Ascociatiei studentilor romani dela Viena “Romania
Juna” s’au comemorat 400 de ani dela ridicarea manastirii.
La etajul acestui turn, au fost gazduiti membrii comitetului de
organizare: Mihai Eminescu, Ion Slavici, Vasile Alecsandri, Mihail Kogalniceanu,
A. D. Xenopol, Ciprian Porumbescu si altii, care au adus o urnă cu pământ din
toate colturile romanesti pe care au depus-o la manastire. Serbarea a insemnat o
puternica si entuziasta manifestare romaneasca; la ea au participat mii, de
romani veniti din toate provinciile tarii, din care unele se aflau încă sub
jug strain, cum era însăsi Bucovina în care avea lor serbarea.
Lângă turn, societatea Arboroasa a ridicat in 1926 un bust lui Mihai
Eminescu pe al cărui soclu de marmura, sunt săpate cunoscutele versuri
emnesciene:
iar
pe o carte tot de marmură, alte versuri al marelui patriot:
Cu
acest prilej, Ciprian Porumbescu, in entuziasmul general, a luat vioara din
mâna primasului tarfului de lautari si a cântat “Balada”, binecunoscuta si
duioasa sa Baladă ce a făcut farmecul generatiilor trecute si copilăriei
celor mai în vârstă de astazi.
Tot in acest turn dela intrare se pastreaza pisania purtând data
terminării mânăstirii: “Binecinstitul domn a toată Moldova, marele Io
Stefan voevod, fiul lui Bogdan voevod, a zidit mânăstirea aceasta, în timpul
arhimandritului Iosif la anul 1481”.
De-a lungul existentei sale, manastirea a trecut prin grele încercari. La numai trei ani dela terminare a fost pustiita de un mare foc, dar din porunca domnitorului s’a refacut imediat inca mai frumoasa ca la inceput. La jumatatea sec. XVII a fost devastata de pâlcurile lui Timus hatmanul cazacilor chemat de socrul său Vasile Lupu sa-i dea ajutor in lupta contra boierului razvratit, ce avea sa ajungă apoi domn, Gheorghe Stefan. Din cronica lui Neculce aflăm că atunci manastirea a fost desgolita de acoperisul de plumb ca sa se faca gloante si au fost topite zugrăvelile ca să se extragă aurul… S’au dărâmat zidurile să se caute comorile!... La sfarsitul veacului manastirea a fost din nou pradata de pâlcurile cazacesti si podgheazurile polone, care au luat până si arcul cu care domnul slobozise sageata pentru locul de altar.
In 1739 un cutremur puternic distruge o parte din chiliile înconjuratoare
si peretii bisericii însăsi se crapă.
Paul C-tin Diaconescu
-COMUNICARE PREZENTATĂ LA CEL DE-AL XII-LEA CONGRES AL LIMBII ROMÂNE-
|
ODĂ LA BUCOVINA de Mircea Streinul
|