LIBERTATEA, New York

Director: Nicolae Nitã

Anul VII, Nr. 55, Martie 1987

   Acum patru luni, in Decembrie trecut, in Ungaria a aparut o carte monumentala, Istoria Transilvaniei in 3 volume, insumand cca. 2.000 pagini, editata de Academia de Stiinte din Budapesta; ca redactor semneaza actualul ministru al Culturii, Bela Doepecz.

  O carte sau un tratat de istorie este produsul unuia sau a mai multor istorci care o publica sub semnaturile lor. Implicatiile la care da nastere o astfel de carte depind de autoritatea stiintifica si morala a autorilor ei. In cazul nostru, avand de a face cu o carte pusa in slujba revizionismului unguresc, prin publicarea ei de catre un for oficial si prezentata publicului de catre un membru al guvernului, ea reprezinta punctul de vedere oficial atat stiintific cat si politic al Ungariei. Este o luare de atitudine din care rezulta o seama de implicatii de o gravitate foarte serioasa pentru relatiile dintre Romania si Ungaria.

  Tezele prezentate in aceasta Istorie a Transilvaniei sunt cele ce le gasim in literatura revizionista a Ungurilor din exil, ale carei concluzii le-am schitat in articolul Ce vor Ungurii?, publicat in numarul din Ian. –Feb. 1987 al acestei reviste. Intre emigratia ungureasca si Budapesta, dupa cum constatam, nu exista nici o discrepanta de niciun fel. Prin publicarea acestor trei volume de istorie in conditiile aratate mai sus, Ungurii, dupa mai bine de doua decenii de pregatire a acestei actiuni, si-au dat cartile pe fata.

  De cinci ani, de cand am inceput actiunea impotriva revizionismului unguresc si mai ales impotriva unor congressmeni americani care si-au insusit tezele lor, am sustinut mereu ca motorul se gaseste la Budapesta, ca vaicarelile lor pe tema unor pretinse persecutii la care ei ar fi supusi in mod deosebit in Romania de azi, sunt doar pretexte si ca ceeace cu adevarat ei urmaresc, este sa convinga lumea ca istoric Transilvania le apartine.

   Revizionismul actual unguresc a fost conceput -sau mai corect spus, a fost reluat- ca un plan vast, de lunga durata, care in Transilvania prin agitatori trimisi trebuia sa creeze o stare de nemultumire atat a minoritatii maghiare cat si a celorlalte minoritati, in special a Sasilor, iar in Occident sa creeze o atmosfera cat se poate de defavorabila Romaniei si defovorabila lor.

  Parte dintre personalitatile noastre politice cat si dintre refugiatii cu interes pentru probleme noastre notionale au privit cu usurinta aceasta actiune a Urgurilor. Ei au crezut in caracterul monolitic al blocului comunist, unde totul se misca la comanda Moscovei care trage sforile ca sa atate pe unii impotriva altora pentru a-i tine mai usor sub control. Probabil insa ca, cu mai multa usurinta decat exilul a luat-o guvernul de la Bucuresti, care nu s’a pregatit nici el si n’a pregatit nici poporul pentru vremuri mai grele. Dimpotriva, cand comunistii s’au inscaunat la putere, au facut aceest lucru cu ajutorul ungurilor din Transilvania ca sa poata infrange rezistenta romanilor si sa-i aduca la ascultare. Si Ungurii au colaborat la aceasta opera cu tot zelul de care sunt ei capabili. Marturiile celor care au suferit torturile din beciurile Securitatii in Transilvania ne indreptatesc in aceasta acuzatie ce-o aducem celor care conduc azi Romania. Apoi prin angajarea tarii intr’un chip atat de nesabuit, pe un curs atat de dezastruos, contractand cu atata usurinta datorii exorbitante pe care le-au investit in instalatii industriale care fie ca n’au intrat niciodata in productie, fie ca lucreaza cu o fractiune din capacitatea planuita, au creat conditiile de trai de azi din Romania care au ingrozit toata lumea. Natiunea romana, supusa unor persecutii si unor lipsuri pe care numai niste suflete indracite si minti demente le-au putut concepe si aplica, tot ea va fi aceea care va fi chemata sa-si apere glia pe care a fost zamistlita si pe care isi duce traiul de mai bine de doua mii de ani.

     Istoria Transilvaniei a fost prezentata publicului, dupa cum am vazut, in Decembrie trecut. Au trecut doua luni pana cand guvernul de la Bucuresti sa ia atitudine si sa raspunda. La o sedinta cumuna a Consiliului oamenilor muncii de nationalitate maghiara si germana, care a avut loc la 27 Februarie, intr’un discurs de monotenie kilometrica, Ceausescu, pe langa “minunatele sale realizari socialiste” a raspuns si actiunii de la Budapesta. In esenta el  a spus (Romania libera, 28.2.87): “E greu de inteles reeditarea unor teze horthyste, fasciste, soviniste, inclusiv rasiste. Cum se poate concepe ca o Academie de Stiinte sa dea girul sãu unor texte si lucrari care jignesc alte popoare? Ce stiinta e aceasta? Cui serveste o asemenea asa zisa stiinta, decat celor mai reactionare cercuri imperialiste? In niciun fel asemenea teze nu servesc cauzei prieteniei si colaborarii dintre popoare?”

   La 12 Martie, tot in Romania libera, apare pe doua pagini intregi raspunsul dat de Acad. Stefan Pascu, Dr. Mircea Musat si Dr. Florin Constantiniu, de unde am putut sa deduc partial continutul celor trei volume de Istorie a Transilvaniei. Atat rspunsul lui Ceausecscu cat si al celor trei istorici romani tradeaza glasul neputincios al unor fiinte omenesti al caror suflet a fost castrat de focul sacru al dragostei de neam si tara. Nici o revolta care sa se ridice din strafundurile veacurilor de tragedie romaneasca si niciun argument care sa treaca peste dictiunea declaratiilor de la catedra si sa isbucneasca in pathosul aparatorilor gata oricand sa-si sacrifice viata pe altarul patriei amentintate. Sunt produsul unei societati comuniste care printr’o sistematica teroare îi castreaza pe toti de orice impulsuri creative si de orice reactiuni barbatesti.

  De ce au venit Ungurii in acest moment cu aceasta Istorie a Transilvaniei? Cine urzeste ceva in taina si face acest lucru ani dearândul, stie cat de departe a ajuns si la ce etapa ea se gaseste. Pe de alta parte, cei care dorm sau care traesc cu ochii inchisi, cred ca nimic deosebit nu se intampla pe lumea asta, iar de se iveste careva dintre cei din jur care sa traga clopotele pe o tema oarecare, este declarat cap necopt, lipsit de judecata, care creaza gratuit situatii suparatoare menite sa le deranjeze comfortul. Asta este tot ce-si doresc conspiratorii, care intr’un astfel de climat urzesc in liniste.

  Una dintre soluiile preconizate de catre revizionistii unguri pentru a rezolva “temporar” problema Transilvaniei, conform autorilor cartii “Transylvania and the Hungarian-Rumanian Problem“ (vezi "Libertatea" din Ian.-Feb.) ar include Austria, Ungaria, Croatia, Slovenia, Slovenia, Slovacia si Transilvania, federatie care sa serveasca pe langa consolidarea economica a bazinului dunarean, si ca stat tampon intre Rasarit si Apus. Odata ce au reusit sa smulga Transilvania din trupul Romaniei, rupta si izolata de restul romanilor prin integrarea ei in aceasta federatie din care restul Romaniei nu are face parte, prima etapa pentru Unguri ar fi rezolvata. Apoi incetul cu incetul ea ar fi atrasa in orbita Ungariei care in aceasta federatie ar juca rolul de sorã protectoare, ca in cele din urma sa sfarsesca prin a se contropi cu ea. Asta este calea conspirativa a Ungurilor.

  Este foarte probabil ca exista cercuri politice europene care sa nutreasca astfel de planuri, de a se crea o entitate geografica care sa serveasca drept tampon intre Rasarit si Apus, si care eventual sa fie denuclearizata si chiar demilitarizata. Aceste idei sau proecte daca nu sunt nascocite de revizionistii unguri, ele totusi sunt bine venite pentru realizarea visului lor de a se crea o astfel de federatie in care Ungaria ar juca un rol principal.

  Dupa proectul de federatie din cartea amintita, cifrele demografice ar da urmatorul tablou: Austria ar intra cu 7.500.000 locuitori, Slovenia cu 1.900.00, Croatia cu 5.060.000, Slovacia cu 4.500.000, Transilvania cu 7.500.000 si Ungaria cu 10.650.000. Ungaria ar fi deci mult in frunte. Numai daca ar intra Cehoslovacia intreaga, cu 15.030.000, ar intrece Ungaria, dar probabil ca Slovacii prefera sa intre separati. In cazul cand, in timp, Ungaria ar putea ingloba intr’o forma oarecare Transilvania, ea ar avea in aceasta combinatie 18.150.000 locuitori, ceeace ar fi cu ceva mai mult decat ar insuma toate clelelate tari la un loc.

  Daca Romania ar intra intr’o astfel de federatie a Europei centrale, ar strica toate planurile revizionistilor unguri cu Transilvania. De aici insistenta lor încapatanare de a sustine ca Transilvania are un caracter “occidental”, caruia îi si apartine istoric.

  Probabil ca pentru un astfel de moment se pregatesc Ungurii, cand crearea acelei zone neutre, zona tampon, devine actuala. Pentru acest moment opinia publica mondiala ar trebui sa fie pregatita. Ea trebue sa stie ca Transilvania este o entitate aparte de Romania, ca ea o mie de ani a apartinut Ungariei, care are un drept istoric asupra ei, si care daca deocamdata nu poate sa faca parte integranta din Ungaria datorita majoritatii romanesti, ea totusi trebue sa faca parte din aceeasi combinatie federativa. Dupa Unguri, restul Romaniei, tara ortodoxa si balcanica, apartine sud-estului european trebue lasata pe dinafara.

  Agitatia pe aceasta tema a ajuns atat de vie incat pana si prestigiosul saptamanal american "Newsweek" in ultimul numar preia teza acestei idei, având în subtitlul articolului dedicat acestei federatii urmatoarele precizãri: “O largire a desbaterilor asupra Europei de mijloc (Mitteleuropa) starneste ingrijorari asupra unei eventuale neutralizri a Europei centrale”. Printre promotorii acestei idei pe care-i citeaza "Newsweek" sunt Konrad si Haraszti, unguri, cu a caror declaratie se incheie articolul: “Viziunea dincolo de crearea acestei federatii in Europa centrala este ca domnia comunismului este temporara”, si ca “aspiratiile popoarelor contstitue o forta puternica care nu trebue ignorata”.

  S.O.S. TRANSILVANIA

Traian GOLEA