"Libertatea", New York

Director: Nicolae Nitã

Anul 6, Nr. 53-54, Ian.-Feb. 1987

IN SECOLUL LUMINILOR STINSE  de Radu Budisteanu.

  In editura "Carpatii" din Madrid -condusã de Traian Popescu- a apãrut încã o carte care vine sã ne arate suferintele celor ce au îndurat fãrã de margini în închisorile din România, atât cele regale cât si comuniste. Autorul este unul dintre marii intelectuali români ai acestui secol, D-l Radu Budisteanu, astãzi octogenar.

  La vârsta de 21 de ani, D-l Radu Budisteanu a fost înscris în Barou. La 33 de ani, fapt fãrã precedent în istoria Baroului nostru, este membru al Consiliului de Disciplinã, iar doi ani mai târziu, Vice-Presedinte al Uniunii Internationale a Avocatilor, in Congresul de la Paris din 1937.

  D-l Radu Budisteanu apartine unei familii deosebite a tarii noastre, ascendenta familiei domniei sale mergând pana in Evul Mediu. In neamurile acestei familii de aristocratie româneascã, femeile erau frumoase, inteligente, cultivate. Cunosteau Occidentul. Bãrbatii aveau stil, cultura si avere, dublate de un înalt patriotism. Averea venea de departe -prin familie-; case (de faima si azi); mosii si chiar domenii. Strânsura fãcutã pe spadã si culturã în timp de generatii! Arborele genealogic cuprinde pe G-ral Budisteanu, G-ral Culcer (pe linia tatãlui) iar stirpea pe linia mamei, Ottetelisanii. Precizãm toate acestea pentru cã neuitând ctitoriile de biserici sau spitale în trecut (mâini întinse spre sãraci) sã arãtãm cã aristocratia româneascã nu a plutit numai pe pajisti verzi sau a stat la umbrã în curtile boieresti si conacuri, dar a mãrsãluit si pe cãrãri aspre alaturi de bravi domnitori ca Voda Viteazul, Stefan cel Mare si Sfant sau Voda-Cumplitul. Ca nu a facut colectivitãtii nationale rãul de care vorbesc azi culturnici ca Spãlãtelu, neaveniti ca Georescu sau sub-demagogi ca Furã-Talpã, toti bãgati în aceiasi oalã. Bisericile, mândria multor familii de boieri si aristocrati sunt azi dãrâmate pentru a le sterge urma. Opera noilor stãpâni a fãcut din Capitala tãrii un sant murdar. S'ar putea ca in putinele zile care le-au mai rãmas sã ajungã si la asezãmintele bravilor ctitori si luptãtori din trecut.

  Dar din cronici si vechi hrisoave pe piatrã nu-i va putea scoate nimeni asa cum nici un om cât de modest nu va fi absent dela aceastã pretuire a întregii stirpe.

  Suntem în 1938. Autorul cãrtii "In secolul luminilor stinse" este maestru al Baroului. Are putin peste 30 de ani. Culturã juridicã solidã, desãvârsitã. Studii la Bucuresti, Haga, Paris. Intinse lecturi filozofice si literare asimilate perfect. Familie cu doi copii.

  Situatia în tarã e stiutã. Carol desfiintase Parlamentul. In locul celor doua Camere tara e dotatã de regele criminal cu douã lagãre, în care zãceau reprezentantii celui mai dinamic si nationalist partid de opozitie, Partidul 'Totul pentru Tara, expresia politica a Miscarii Legonare. Autorul este si el arestat. Regele asteapta sã-i suprime. Si o va face.

  Incepe marea tragedie. Oamenii nostri politici nu pricep nimic. Impreuna cu Carol II fãceau jocul comunismului. Incercau sã se organizeze cu oamenii Moscovei. Corneliu Codreanu avertizase! Dar din ordinul regelui asasin fu aruncat în groapa comuna dela Jilava.  Titulescu -propria lui victimã- va dispare. Maniu cu hamletismul sãu face deseori retrageri la Bãdãcini... (Prin anii '43-'44 îl cãuta prin coclaurile Prahovei pe comunistul Pãtrãscanu. Comunistii vor fi aceia care le vor cãra cadavrele afarã din celule.

  Antonescu datorita jocului acestor politicieni dar si infatuãrii lui, ros de o boala nestiuta, este predat Regelui care la rândul sãu îl predã Moscovei. Va ajunge in fata plutonului de executie ordonat de comunisti si împuscuat de niste haimanale.

  Mihai, rege, primeste pentru acest dar cea mai mare decoratie sovietica: Ordinul Victoria -cu 77 de diamante oferit de cãlãul Stalin si o detronare subitã urmeazã.

  Tara este târîtã de trãdãtori în cea mai groaznicã întunecime si mizerie din îndelungata ei istorie.

*

*       *

  Citãm câteva dialoguri din cartea D-lui Radu Budisteanu (pag.60) în momentul arestarii (1938) care ilustreaza comprehensiv coruptia si moralitatea lui Carol II, rege.

  Autorul spune: "Plecam tocmai de acasa la sediul Fundatiei Univesitare unde trebuia sa vorbesc asupra Imparatesei Elisabeta a Austriei, cand telefonul sunã:

-D-l av. Budisteanu?

-Da.

  -Aici Prefectura de Politie. Serviciul de moravuri.

  -Si ce vreti de la mine? întrebai surprins.

  -Tineti o conferinta la Fundatia Universitara asupra Imparatesei Elisabeta a Austriei...

  -Da, si?

  -Va rugam sa fiti atent sa nu faceti nici o aluzie cu privire la Majestatea sa, în fine... întelegeti..."

  Deci Serviciul de Moravuri este cel care apãra moralitatea Tronului. Se poate cãdea mai jos?

  Un rege Criminal, despotic care a trimis la moarte floarea unei generatii. E pe vremea când în tarã trãiau "trei întelepti;" un rege, un chior si un popã.

  Autorul cartii "In secolul luminilor stinse" este un om al splendorilor, al faptelor oneste, al mãestriei la barã. Timpul petrecut in inchisorile carliste s'a desfasurat la o amploare de cel mai inalt dramatism. Impletite cu suferintele multor ani si din cele comuniste, infasurate cu dramele familiei cu copii si parinti aflati intr'o  mare durere, ne intrebam dacã autorul nevinovat, a sfârsit calvarul, sau îl chinuie încã si astãzi fizic si moral? Ne intrebãm cum a putut rezista pânã dincolo de limitele durerii si suferintei omenesti. Cartea "In secolul luminilor stinse" ne dã probitatea unui mare patriot -D-l R. Budisteanu- a unui mare Român si a unui mare evlavios. Toate aceste calitãti sunt contopite cu glia strãmoseascã.

  Cartea descrie în mod coplesitor abjectia gorilelor carliste si pe cele cu profil fizic pseudo-uman, comuniste.

  Pe alt plan, sunt emotionante ultimile cuvinte ale unei somitãti juridice adreste autorului -Istrate Micescu- pe priciul mortii.

  Paginile cãrtii sunt pline de surprinzãtoare afirmatii sau prezente... Ne revine în minte coplesitoarea aparitie în zdrente -în celula închisorii de la Aiud- a unui bãtrân de o teribilã modestie si înfãtisare: era o glorie a românilor în cele douã razboaie. Redãm dialogul (din memorie):

 -Cine mai esti si tu?

Acesta rãspunde sfâsiat de durere la întrebarea unui detinut fãrã control.

 -Sunt general Dumitrache... Era tot ciuruit.

  Stuperfiati, detinutii desi hãmesiti de foame se ridicã de pe paturi si iau pozitia de drepti!

  Scena rãmâne -ca fiecare paginã a cartii- antologicã...

  "In secolul luminilor stinse" este o carte document printre cele mai mari din toate cele care au apãrut pânã acum pe tema închisorilor de suferintã.  Un stil unic. O limba româneascã superbã. O frazã ce nu o poate da decât un intelectual de aleasã finete, omul de culturã care este av. Radu Budisteanu.

  O recomandãm cu plãcere întregului Exil.

  C R O N I C A R (Nicolae Nita)