•
In fiecare an, la 14
Septembrie, de “Ziua Crucii” sau “Inălţării
Sfintei Cruci”, supravieţuitori din închisorile comuniste cum şi
reprezentanţi ai tinerelor generaţii, se întâlnesc la Aiud să
cinstească memoria celor pieriţi în infernul temniţelor de tristă memorie
din vremea urgiei bolşevice. Vin să se închine şi să se
roage pentru sufletele celor ucişi fără milă, celor aruncaţi
în gropi comune, aşa cum sunt şi sutele de martiri dela “Râpa
Robilor” din marginea Aiudului.
Au trecut mai bine de 20 de ani dela dispariţia “oficială” a
comunismului, iar mulţi dintre noi încă mai încercăm să ne
distanţăm de trecutul odios al timpurilor de atunci. Incercăm! Cu
sufletul gâtuit de emoţii, încercăm să depunem mărturie
şi generaţiilor mai tinere. Pentru ca să nu se mai repete, parcă
pentru a se repara greşeala abominabilă, crima ajunsă în toate
formele şi hidoşenia ei să troneze mintea oamenilor, ca un
alzeimer maladiv.
Ne-au înjosit şi
ne-am înjosit pe noi înşine ca neam, atunci când
unii dintre semeni, zeloşi şi slugarnici, au bătut palma cu
opresorii împotriva compatrioţilor lor, “trădarea” şi
“aservirea” căpătând înţelesul formulat plastic de… “colaborare”.
Ne este ruşine de tot ce s’a putut întâmpla atunci, cu atâtea laşităţi
si trădări.
Iudele neamului nu
i-au uitat pe copii, pe bătrâni, pe mamele şi
taţii lor, fraţii şi surorile care aveau încredere în ei. I-au
“dat pe tavă” celor aserviţi cotropitorilor care nu i-au iertat,
departajându-se de orice sentimente umane, comportându-se animalic şi laş
pentru verdele păşunii abundente. I-au trădat pe bătrânii
care îşi spuneau aleanul înconjuraţi de greutăti, pe femeile
care nu aveau cu ce să-şi hrănească copilaşii, pe fraţii
şi surorile care îşi mângâiau amărăciunile zilelor îndurând
lipsuri de tot felul. Unii au făcut-o fără nici o remuşcare,
alţii, în crezul fals de a ieşi ei înşişi din situaţia
de victime… Şi-au vândut sufletul… Acest fapt nu putem, şi
nu avem dreptul moral să-l uităm niciodată!
Lacrimi de jale s’au prelins pe
obraji, lacrimi multe şi grele… Mii
din cei vânduţi au pierit în abisul închisorilor, victime sigure,
secerate cu sânge rece de brutele în uniforma regimului prin schingiuiri crâncene
până la ultima suflare. Ne stau mărturie oasele victimelor: frunţi
plesnite de lovituri năpraznice aplicate cu răngi metalice, oase
intrate în creier, mâini şi picioare zdrobite. Sunt doar câteva din
metodele torţionarilor folosite cu violenţă feroce, obsesiv, împotriva
deţinuţilor politici. In zgomote surde de lopeţi le-au astupat
gropile şi pământul greu i-a acoperit în întunericul nopţii.
N’au fost lumânări şi nu s’a făcut semnul crucii… Ingropaţi
becisnic, ca vitele, ca animalele sălbatice, cu numere de smoală
scrise stângaci pe capacul coşciugelor încropite rudimentar.
Zeci de
ani, sub linţoliul “secretului de stat”, numele lor n’a
fost spus. Morţii erau secreţi, aşa cum totul era un mare
secret în vremurile tragice ale zilelor orânduirii de atunci. Nicicând,
la mormintele lor n’au fost puse flori. Interzise… Peste trupurile din
coasta dealului de la “Râpa Robilor” au încolţit buruieni… In
timp, acolo, în coasta sacralizată de atâţia morţi, pământul
scurmat de ploi şi de vânt şi-a arătat măruntaiele. Oase
şi cranii s’au făcut văzute pe întinderea ei. Au plâns
în neştire mame şi taţi, cu sufletele pustiite, în fiorul
nemarginit al durerii, în aşteptarea fiului închis care nu s’a mai întors
niciodată. Copii care nu şi-au mai revăzut tăticul drag,
ucis în chinuri şi aruncat sub coasta de pământ dela “Râpa
Robilor”.
Au trecut decenii şi
i-am descoperit pe fraţii de neam în alte
gropi comune la Piteşti, la Gherla, Sighet sau în argila dobrogeană,
îngropaţi sub malurile de pământ ale “canalului morţii”.
Cranii şi oase, unele peste altele, fără de cruci la căpătâiul
lor, fără nume şi fără date. Oasele “nimănui”…
Le-am adunat cu grije, iar preoţii au înălţat rugăciunile
de care n’au avut parte la vremea lor. Oase şi cranii pe care acum le-am
sfinţit şi le-am aşezat la locul cuvenit, închinându-ne cu
smerenie. Acum sunt oasele noastre!
Suntem,
oare, în stare să le păstrăm?
Constantin
ROTARU