1. ...Invãtãturile lui Iisus se rãspândirã din ce în ce mai mult în popor. Preotii cei mari si cãrturarii nu vedeau cu ochi buni acest lucru, cãci adeseori Mântuitorul îi dojenea pentru necredinta si fãtãrnicia lor. Deaceea ei hotãrîrã sã-l omoare.

Cumpãrând în ascuns pe Iuda, unul din ucenicii lui Iisus, ei Il prinserã si-L trimiserã în judecatã la arhiereul anului acela Ana, iar de aci la alt arhiereu Caiafa.

2. Neputând sã-i facã nimic, acestia-L trimiserã la Pilat, cãci Pilat era guvernatorul si judecãtorul cel mai mare al Iudeilor. Inaintea acestuia, ei Il pârîrã cã vrea sã se facã împãrat. Pilat a întrebat atunci pe Iisus: "Tu esti Impãratul Iudeilor?" Iar Iisus a rãspuns: "Impãrãtia Mea este din lumea aceasta, cãci dacã ar fi fost din lumea aceasta împãrãtia Mea, slugile Mele nu M'ar fi lãsat fiu dat Iudeilor". Si Pilat L-a întrebat din nou: "Au Impãrat esti Tu?" Iisus, rãspunzând, a zis: "Tu zici cã sunt impãrat Eu. Eu pentru aceasta M'am nãscut si pentru aceasta am venit în lume, ca sã grãesc adevãrul". 

Pilat a iesit atunci înaintea poporului adunat si a zis: "Eu nu gãsesc nici o vinã omului acestuia."

Iisus a fost apoi trimis la Irod în Galileea, care L-a chinuit si batjocorit si L-a trimes înapoi la Pilat.

3. Acesta, neputând sã-L scape dela moarte, L-a dat pe Iisus sã-L rãstigneascã.

Iudeii L-au dus pe El la Golgota sau Locul Cãpãtanii si L-au rãstignit acolo, între doi tâlhari: unul de-a dreapta si altul de-a stânga Lui. Iar deasupra crucii au pus tãblitã, pe care sta scris: "Acesta este Impãratul. Iudeilor".

Toti câti treceau pe acolo îsi bãteau joc de Iisus si ziceau: "Pe altii i-a mântuit, iar pe Sine nu poate sã se mântuiascã. Pogoare-se acum de pe cruce si vom crede cu totii în El". Ostasii de asemenea îsi bãteau joc de El; se apropiau, Ii dãdeau otet si-I ziceau: "Dacã esti Tu Impãratul Iudeilor, mântueste-Te pe Tine".

Si dela ceasul al saselea¹⁾ si pânã la ceasul al noulea, întuneric mare s'a fãcut peste tot pãmântul. Soarele s'a întunecat si catapeteasma templului s'a rupt în douã.

Iar lisus a strigat cu glas tare: "Pãrinte, în mâinile Tale Imi dau sufletul!" Si când a zis aceste vorbe, Si-a dat duhul.

1) Dupã ora noastrã 12 si 3 p.m.

1. Dupã ce Iisus Si-a dat duhul, Iosif din Arimatela, care în ascuns era ucenic al lui Iisus,  s'a dus la Pilat si i-a cerut trupul lui Iisus, ca sã-L înmormânteze. Pilat i-a dat voie si Iosif a dat jos de pe cruce trupul lui Iisus, l-a înfãsurat într'un giulgiu si l-a pus în mormânt nou sãpat în piatrã.

A doua zi, arhiereii si cãrturarii Evreilor s'au dus la Pilat si i-au zis: "Doamne, adusu-ne-am aminte, ca înselãtorul acela a zis pe când era încã în vieatã: „Dupã trei zile voiu învia!" Dã poruncã dar ca mormântul sã fie bine pãzit, pânã a treia zi".

Pilat le-a dat tot ce-au cerut, iar ei, ducându-se au întãrit mormântul, pecetluind piatra si punând straje. 

2. Duminicã, foarte de dimineatã, Maria Magdalena si alte femei s'au dus sã tãmâieze mormântul Domnului.  Iatã însã cã s'a fãcut cutrernur mare pe pãmânt, un înger s'a pogorît din cer si a dat piatra de pe mormânt la o parte. Strãierii s'au înfricosat si au cãzut cu fata la pãmânt.

Apropiindu-se femeile, îngerul le-a zis: "Pentruce cãutati pe cel viu între cei morti? Iisus nu mai este aci. Mergeti si spuneti ucenicilor Lui cã a înviat".

3. Chiar in ziua învierii, Iisus s'a arãtat mai întâi femeilor, ce se întorceau dela mormânt si apoi ucenicilor Sãi. El a mai stat pe pãmânt încã patruzeci de zile, iar a patruzecea zi i-a binecuvântat pe ucenici si s'a înãltat la cer, unde stã de-a-dreapta Tatãlui.

Inainte de a se înãlta la cer, Domnul Nostru Iisus Hristos a zis ucenicilor Sãi: "Duceti-vã în toatã lumea si propãvãduiti Evanghelia la toatã fãptura. Cine va crede si se va boteza, va fi mântuit; cine nu va crede, va fi osândit".

 

Rugãciunea Domneascã

 

Tatãl nostru care esti în ceruri, 

Sfinteascã-se numele Tãu.

Vie împãrãtia Ta.

Facã-se voia Ta, precum în cer asa si pe pãmânt.

Pâinea noastrã cea de toate zilele, dã-ne-o nouã astazi.

Si ne iartã nouã gresalele noastre, precum si noi iertãm gresitilor nostri.

Si nu ne duce pe noi în ispitã;

Si ne mântueste de cel rãu. - Amin !

Aceastã rugãciune se numeste "Rugãciunea Domneascã", pentru cã ne-a fost lãsatã de Insusi Domnul Iisus Hristos. Ea se mai numeste obisnuit "Tatãl nostru" si trebue stiutã de orice bun crestin.