Poate iarasi si iarasi voi fi incomod, dar cu riscul sisific de a va demonta
preconceptiile despre buricomaniile romanilor, voi face acest demers. De
fapt de ce sa fiti comozi ? Parafrazand un ziar din 1919, pot zice ca
nu avem nevoie de comozi, ci de cati mai multi incomozi, care sa ne traga de
maneca ori de cate ori calcam aiurea de linia Bisericii si a neamului (este
vorba dspre ziarul «Adevarul», din 11 Octombrie 1919, care
scria printre altele: …avem prea multi oameni cuminti si nici un nebun.
Ori nebuni ne trebuie. Cei de la 1848 erau nebuni si au desradacinat regimul
boeresc de atunci…ne trebuie si noua nebuni. Cu oameni cuminti care despica
un par in 14 si tot nu se hotarasc, nu este nimic de facut. Ne trebuie cel
putin un nebun, daca nu mai multi nebuni. Ce va face nebunul asta, de unde
vreti sa stiu eu ?…Se cere dar un nebun. Sa vina nebunii).
Suntem un neam de viteji, minunat, unic, cu un mare rol in istorie, dar cine
sa ne mai traga din cand in cand de urechi ? Ne mor duhovnicii, altii
nu prea se intrezaresc, cel putin nu la inaltimea celor de demult, cine sa
ne mai judece? cine sa mai se ridice la aceasta mare misiune? Noi nu
putem decat sa murim pentru neamul nostru, dar de tras de urechi,
nici vorba; ne ramane sa fim sinceri cu noi insine, cu alte vorbe… Sa ne
tragem singuri de urechi. Iata cum vad eu o zi obisnuita in eterna si
fascinanta Romanie si sa nu ma judecati prea aspru pentru vina de a fi
lucid si realist. Raman la parerea mea: Regenerarea acestui neam de
viteji nu se poate face, ignorand defectele recente si exacerband calitatile
ce ne-au mai ramas! Restul…este lupta rugaciune, sau
daca va convine invers: rugaciunea luptei!
Desteptarea: pe la
7.00, incerc sa ma adun…
Doamne ajuta si-n aceata zi sa merg pe calea Ta
si sa am ce da copiilor de mancare…Of! O noua zi de chin…! Intai
imi duc copilul la camin, dar trebuie sa fac un mic slalom printre
scuipaturi si hartiile aruncate pe jos! Apoi ma urc grabit in microbuz… primul
soc: manelele! Ah! de nu ar mai pune manele soferul… da de unde…
Imi
bubuie in urechi o muzica, sau poate ca nu-i nici muzica… il rog pe sofer,
care are unghiile tare in doliu sa dea volumul la un nivel mai acceptabil…
Nestiind
totusi ca-s preot, imi replica:
Ce vrei? Muzica de biserica? Daca nu-ti
convine da-te jos si mergi pe jos…aici eu sunt sefu!
Sa-l mai contrazic? Sa-i zic de bun simt, de drepturile fiecarui cetatean?
La ce bun… Sa-mi conserv puterile pentru altele, de mai tarziu! Daca mergeam
pe jos era un chin… A plouat si risc iar, ca ieri sa ma stropeasca vreun
sofer impertinent care trece cu viteza mare peste gropile din asfalt. Frumos
inceput, n-am ce zice! Microbuzul trece pe langa o biserica, imi fac cruce…
Impreuna
cu mine si doi elevi, care desi sunt minori, la noi nu au nici o reducere la
bilete… Bine ca ei se mai inchina… O mica usurare, poate in ei sunt
ingemanate sperantele noastre… Un domn imbracat bine zambeste in… mustata
cand ma vede ca ma inchin…! Dupa ce-mi fac loc printre calatorii care stau
claie peste gramada, precum vitele in acest mic microbuz, pe care manelistul
sofer il conduce cu o viteza demna de raliu, cer voie sa cobor… Mi se
apostrofeaza urat, injositor… de catre unele doamne cu sacose si papornite
pline… Nu zic nimic, nu pentru ca nu as avea ce zice, ci pentru ca privesc
la sacose… si-mi dau seama ca vor cobori la gara… 
Unde oare Doamne ai ascuns
tipul acela de taran roman, prin ce nuvele si basme stau ei si se hodihnesc?
Ai lasat aceste deslanate copii cooperatisto-PSD-iste sa misune peste tot,
cu toate mirosurile si limbajul lor… Cobor dupa ce am incasat acteva coate
domestice si calcaturi pe staif-ul pantofilor… Intr-un magazin, ma uit la
un lucru oarecare, de fapt nici nu-mi trebuie, o fac automat, asa din
obisnuinta… Aud, ca prin vis vocea pitigaiata a vanzatoarei: Daca nu
cumparati, va rog sa nu atingeti…! Zambesc… Imi vin in minte alte
imagini ale altor vremuri cand mi se povestea despre bunul simt si codul
bunelor maniere… Departe te-ai dus…dus de vant, vorba cantecului.
Ies. Ajung in piata, cumpar cate ceva…stiu sigur ca vanzatoarea de la
taraba ma inseala la cantar, dar nu zic nimic, ma pastrez pentru mult mai
tarziu…apar in fata geanta unde am ceva bani, nu de alta, dar nu-mi ajung
nici de cumparaturi, dara-mi-te sa mai las si la… hoti cum am patit
deunăzi
cand am fost pradat in plina strada, imi venise ideia nastrujnica sa apelez
la spiritul civic al cetateanului roman… Era vorba despre cativa tigani, sau
sa scriu rromi (nu de la romani, desi in curand va fi tara lor si noi
minoritate! In loc de Romania - RRomania) dar, vai, romanul recent este
fricos si prefera sa stea spectator! Cumpar lapte de la o taranca… Ii zic ca
este pentru un copil mic si trebuie sa fie proaspat… Ea, aproape se jura ca
este proaspat (aveam sa constat acasa ca mintea de inghetau apele… Duhului),
iau si niste smantana, banuiesc ca este facuta cu faina, ingrosata… dar nu
am argumente la indemana sa-i dovedesc…. Imi vine in gand o imagine vazuta la
televizor cand intrebata, o taranca, daca este de acord sa i se puna la
vacuta ei etichete la urechi, ca in UE, ea zice: da ghine maica, ca-i mai frumoasa asa…cu etichete, parca are cercei…ne bucuram!, parca
ma bucur si eu, cand vor veni totusi reformele impuse de UE… la tarani...,
ei
saracii vor fi ditrusi, un altfel de colectiv, de data asta mondialist… laptele
batut al comunismului, cum zicea Tutea, nu vor mai putea sa minta chiar
asa… Lasa ca-si merita oarecum soarta, nu ei au votat cu neocomunistii din
PSD, nu ei au votat marea Constitutie antihristica
a UE? In drum trec pe langa o biserica faimoasa din Buzau, biserica Banului
(se numeste asa nu pentru ca preotul de acolo n-ar fi omul banului, ci dupa
cel ce a zidit-o, un oarecare Ban!), care are o icoana facatoare de minuni
a Maicii Domnului, consemnata in toate cartile de profil, deoarece atunci
cand a ars manastirea Banului, pana in temelii, aceasta icoana a ramas
neatinsa de flacari. De atunci, icoana este reazam pentru fruntile
impovarate de griji si nevoi. Intreb pe coana
preoteasa de langa vila parohiala, dar imi raspunde: Este inchisa
biserica, acum nu este program…! Imi fac cruce, poate mai mult pentru
parascovenia
ce o aud din gura preotesei ce tine biserica. Unde sa intri ca
sa te despovarezi? In discoteca? Magazinele… Alea da, au program, dar oare
sa intram noi in istorie ca primii ce I-am facut program lui Dumnezeu? L-am
amarat de multe ori cu niscaiva recorduri negre… aproape ca mi-e mila de El!
Sa avem nevoie doar de serviciile Lui Duminica, de sarbatori? In rest
cutezam sa-I spunem: Hristoase, sa nu cumva sa iesi afara din sfantul
altar inainte de vreme, Te chemam noi daca avem nevoie de Tine, in rest sa
stai cuminte acolo, intre zidurile bisericii, sa nu cumva sa Te prind ca
scoti capul…! (un fel de: du-te de la noi…! gherghesean!).
Daca am putea, nu sa fim noi robi ai lui Dumnezeu, ci El sa fie rob noua…
De
se va putea! Ce bine ca Dumnezeu nu gandeste dupa judecatile oamenilor! Plec
mahnit… Era icoana draga mie, care mi-a ajutat sa iau examenul la teologie!
Nu pot trece peste Atotstiinta lui Dumnezeu, care ingaduie asta! Intru intr-o
librarie sa ma uit la carti… ca de cumparat… mai putin. Era o vreme cand
dadeam toti banii de pe bursa studenteasca pe carti, si nu-mi ramanea nici o
noutate necumparata…acum, au avut grija mai marii nostrii sa scumpeasca
TVA-ul la carti in asa masura incat sa nu cutezi sa te mai apropii. Cartea
este un lux acum, poate or vrea guvernantii sa fim mai inculti, asa ne-or
conduce mai bine!
Ajung acasa intru
final si deschid televizorul… Aud numai vesti despre crime, pruncucideri,
violuri, boli…etc. Incer sa gasesc alte post… Pe unul este un… manelist
prezentator, schimb…, pe altul o telenovela, acest tip de film care a
zapacit mintile nevestelor, a bucatareselor…! Aud peste tot, daca nu vreo manea
iertati cuvantul,
suna a injuratura, aud comentariu despre vreo telenovela… In magazine, in
autobuz, la coada aud intregul ciclu de episoade tembele si tembelizante de
telenovele, prost jucate! Am devenit consumatori de nimicuri si vom
deveni nimicuri, consumabile daca nu ne trezim! Il inchid!… Nu are
rost sa ma pierd… Citesc facturile ce mi-au venit… Se scumpesc toate iar…
Am
auzit ca asa cere FMI-ul… Oare mai conduc ai nostrii cu adevarat sau
sunt simple marionete, in mainile Marii Finante? Va rog, trageti voi
concluziile…! Ma reculeg totusi in cartea pe care o recitesc sub lampadar:
Ortodoxie
si Romanism de Marele Parinte Dumitru Staniloaie, adorm visandu-ma
intr-o Romanie cu romani dupa chipul si asemanarea celor citite… Ce
pacat ca a fost doar vis…!
Nu va
impacientati, eventualii mei comentatori, va zic: Iubesc neamul acesta mai
mult decat voi, si sunt gata sa-mi dau si viata, fie in rosu, fie in alb,
asa ca nu va mai obositi la vreo eventuala critica; dar poporul actual este
demn de toata mila, si a noastra si a lui Dumnezeu.
Stiu ca v-am
plictisit si… usor indignat, dar acesta este felul meu de a va spune ce este
si ce avem de facut… De aceea inchei, rugandu-L pe Cel Vechi De Zile
sa aiba mila de neamul acesta care nu odata L-a aparat, dar L-am si iubit
enorm, zamislind viteji si sfinti.
Doamne ai mila de neamul tau
roman!
Parintele
Iulian Gavrilută
