Afară-i noapte
neagră, vijelie...
Se tângueste vântul prin cotloane;
Adoarme-acum, ca un copil cu toane,
Acum porneste iar, plin de mânie.
Eu stau la foc, trudit de insomnie,
Ascult cum bate ploaia la obloane,
Visez... si'n vis mă chiamă dragi icoane
Din tara Doinei, dulcea Românie.
Văd copilasi pe ulitele ninse
Umblând cu Steaua si cu Mos Ajunul
Si-aud departe-un cor de glasuri stinse.
As vrea s'alerg spre ei, să-i strâng în brată,
Să-i daruesc... dar nu mai e niciunul...
Si-o lacrimă mi-alunecă pe fată...
St.O.
IOSIF
