ASASINAREA LUI CORNELIU CODREANU ÎMPREUNĂ CU
NICADORII si DECEMIVIRII
de
Ioana Damaschin
(Fragment
din cartea "Pasiuni si crime regale", Ed. Junimea Română,
Târgoviste, 1998)
Era
in 29 Noembrie 1938 si ziua Sfântului Andrei. După o veche legendă a dacilor,
această zi a fost numită "Ziua Lupilor".
Această traditie a fost
păstrată de veacuri in România, motiv pentru care tăranii nu circulă pe drumuri
si se retrag la casele lor înainte de a se întuneca. Ei îsi închid vitele
in grajd si oile in tarc, apoi ung cu usturoi usile si ferestrele pe dinafară,
să însele mirosul fin al Lupilor ca să nu atace casa lor.
Printr-o stranie
coincidentă, "Ziua Lupilor" se înrudeste cu
numele amantei regale Lupescu, făcând ca această zi să fie notată cu
sânge in istoria neamului românesc, căci in acea zi a lupilor, patriotul
român Corneliu Zelea Codreanu a fost ucis de o lupoaică, numită Lupescu...
Era trecut de miezul
noptii, o noapte cu cerul plumburiu din care cădea o
burnită deasă si rece, miscată de un vânt tăios ce pătrundea in toate
cotloanele. Acelasi vânt suierător bătea si peste zidurile închisorii
Râmnicu Sărat, unde Corneliu Codreanu zăcea într-o celulă întunecoasă cu
peretii ca ghiata. El stătea ghemuit pe o rogojină, încercând să adoarmă,
dar somnul nu venea, fiindcă îi era frig.
Îmbrăcat in haine de puscărias
dintr-o stofă aspră cu dungi ce nu-l încălzea, el tremura din tot corpul si se
misca in toate directiile suspinând.
Si cu cât se misca, cu atât mai frig îi era de la lanturile grele si reci
ce-i strângeau încheieturile de la mâini si gleznele picioarelor. Gemea de
durerile ce le avea in tot trupul, de pe urma torturilor, foamea si mizeria ce o
îndura, nevinovat, de 8 luni de zile.
Când Codreanu a fost arestat in 17
Aprilie 1938, el era îmbrăcat in
preferatul său costum national, făcut din lână albă tesută in casă. Purta
o cămasa din in albit brodată de mâna măicutei sale, peste care avea un ilic
din blana albă de miel, cu marginile garnisite cu astrahan negru. Drept
cravată, avea o mică esarfă verde, ce simboliza culoarea Legiunii.
Purta pantalon alb,
strâns pe mijoc cu un brâu lat, împodobit cu flori
cusute de mână ca cele din poienile Bucovinei, de unde era măicuta lui. Peste
umerii lui lati, purta un suman din lână moale de culoarea ierbii din
Octombrie, iar cizmele si căciula neagră de astrahan, completau eleganta
natională a frumosului moldovean.
Înalt si bine legat la
trup, Corneliu
Codreanu avea o fată cu trăsături armonioase, semănând cu frumosii plaiesi
ai lui Stefan cel Mare. Peste fruntea înaltă cu tumultoase gânduri, îi
cădeau câteva suvite din părul negru si usor ondulat, gânduri ce se
reflectau in ochii lui albastri si cercetători. Înzestrat de Dumnezeu cu asa
multe calităti fizice si spirituale, Codreanu era impozant si remarcabil fără
să vrea. Îsi ducea aura cu modestia celui ales de destin să fie unic, mare,
iubit de amici si temut de dusmani.
Inteligent, disciplinat, curajos si uman, Codreanu avea o personalitate ce
fascina si domina pe oricine. Privirea ochilor lui albastri pătrundea ca un
fluid electric in sufletul celui cu care vorbea si când nu vorbea, fiinta lui
emana un fel de magnetism, calitate cu care a reusit să capteze o imensă
pătură de intelectuali români in lupta lui nationalistă. Codreanu îsi iubea
Tara si Neamul mai presus de orice si pentru ele era pregătit sufleteste să-si
dea si viata.
Dar ca o tragică ironie a soartei, tocmai el care îsi dedicase viata
neamului său si lupta să-i redea libertatea înăbusită de regimul carlist,
să stârpească coruptia si jaful, să oprească invazia lăcustelor evreiesti,
să redea românilor bogătiile tării
înstrăinate de Rege si amanta lui, tocmai el era condamnat la 10 ani de
închisoare pentru "Trădare de tara".
Si asta i s-a putut întâmpla lui Corneliu Codreanu in tara strămosilor
săi, in România Mare pentru care a luptat in războiul din 1916, de la un
pretins român numit Carol al II-lea de Hohenzollern, care a dezertat in timpul
acelui război, al cărui tată era un german si mama o rusoaică, ce nu stiau
vorbi româneste după 60 de ani de domnie in România si, care spre rusinea
tuturor românilor, au tolerat progenitura lor patologică să stea pe Tronul
României cu o cocotă evreică in brate...
Asa ceva nu i-ar fi mers lui Carol să facă in Serbia, căci sârbii
l-ar fi
spintecat cu săbiile si l-ar fi aruncat prin fereastră in curtea palatului, asa
cum l-au aruncat pe Regele Alexander Obrenovich cu tot cu sotia sa Draga, pe
motiv că ea nu era din neam domnesc si se căsătorise cu ea împotriva vointei
poporului.
Iar in Austria,
l-ar fi împuscat pe Carol asa cum I-au împuscat pe
Arhiducele Rudolf împreună cu amanta sa, baronesa Maria Vetsera, pentru că
Rudolf era căsătorit si prin legătura lui extra-conjugală a ofensat poporul si
Biserica Catolică.
Cei doi au fost găsiti împuscati într-o casă de vânătoare din Mayerling,
iar Casa Regală a Austriei a comunicat că ei sau "sinucis".
Iar in Anglia, oricât de mult tineau englezii la
monarhie, l-au gonit de pe
tron pe Edward al VIII-lea, când au văzut ca el nu renuntă la acea Madame
Simpson. Dar in România, cum să facă românii asa ceva? Ei erau hipnotizati de
monarhie si obsedati de ideea, că fără monarhie erau pierduti... *(Românul
este crestin, iertător, smerit si cu credintă in Dumnezeu -nota editorului).
*
* *
Deodată, in acea noapte a Sfântului
Andrei, Codreanu a tresărit si a
deschis ochii, că auzea voci si zgomot de cizme pe coridor, urmat de
scrâsnetul
unor lacăte ce se deschideau si de zăngănitul barelor de fier ce se mutau de
la usi apropiate de celula lui. După scurt timp, vocile si pasii s-au oprit la
usa celulei lui. Codreanu s-a ridicat in picioare, asteptând cu emotie să
vadă, de ce veneau la el in miez de noapte.
Usa s-a deschis. Un grup de jandarmi condusi de maiorul Dinulescu au
năvălit in celulă si l-au luminat cu lanternele, iar ofiterul i-a spus:
-la-ti
boarfele si iesi afară!
Codreanu
si-a strâns ce avea într-o boccea si împins din spate de jandarmi, a păsit
pe coridorul luminat cu lanturile zornăind la picioare, ducându-l la depozitul
de efecte. Când a văzut că îi dă valiza cu lucrurile sale, inima ce i se sbuciuma
in piept s-a mai potolit, bănuind că îl mutau la o altă închisoare.
După ce Codreanu a semnat de
primirea valizei, a fost împins in curtea
închisorii, unde spre marea lui mirare, a dat cu ochii de Nicadorii si
Decemvirii, stând aliniati in picioare. În sufletul lui s-a bucurat ca i-a
întâlnit, că nu-i văzuse de multi ani. Pe Nicadorii din 1933, când I-au
împuscat pe Duca si pe Decemvirii din 1936, când l-au împuscat pe Stelescu.
I-a privit in fugă si a văzut că toti aveau lanturi la mâini si picioare, iar
lângă picioare valiza personală, ceea ce l-a convins, că toti erau mutati la
o altă închisoare cu el odată.
Jandarmii
l-au plasat pe Codreanu in capul coloanei si, toti 14 au stat mult
timp in picioare in curtea închisorii Râmnicu Sărat, tremurând de frig sub o
burnită rece în acea noapte a Sfântului Andrei.
În acel
timp, comandantul închisorii, maiorul Scarlat Rosianu discuta cu
maiorii Dinulescu si Macoveanu veniti special de la Bucuresti, cum să-i omoare
pe cei 14 legionari. "Lasă că le arătam noi cât e de usor, a zis
Macoveanu si Dinulescu si au chemat 14 jandarmi in birou. Punând in genunchi pe
soferul masinii, i-a aruncat un streang după gât pe la spate, arătând cât
de usor se poate executa astfel".1)
"Jandarmii au primit câte o frânghie
făcută streang, apoi au iesit in curtea închisorii si fiecăruia i s-a dat in
seamă un legionar. -Mie mi-a dat pe unul mai voinic, mai înalt. Am aflat mai
târziu, că acesta era Căpitanul Corneliu Codreanu", a declarat plutonierul
Sârbu, când a fost adus in fata Tribunalului.2)
Legionarii au fost suiti in două dube. In prima masină Codreanu cu 9
legionari, sub supravegherea maiorului Dinulescu, iar alti 4 legionari in a doua
masină, sub comanda maiorului Macovescu.
Până arestatii s-au asezat pe bănci, Codreanu a putut trece cu privirea
peste fetele celor 9 camarazi si a citit in ochii lor aceiasi teamă ce-l apăsa
si pe el, de ce erau adunati in miez de noapte si dusi într-o călătorie
stranie, cu câte un jandarm la spate?...
Învingându-si
temerile, Codreanu i-a încurajat cu privirea, dând usor din
cap si privind in sus, voind să le spună: "Curaj! Dumnezeu e cu noi. El
nu va îngădui ca răul să învingă si dusmanii să ne zdrobească".
Era atât de
credincios! Credea profund in Dumnezeu că îl va ajuta si in
Arhanghelul Mihail că îl va proteja. Credea si in Sfantul Mucenic Corneliu
Sutasul că-l va apăra, că se născuse in ziua lui de 13 Septembrie, după
care i s-a dat si numele de Corneliu.
De aceea, stând acolo pe bancă, nu-si putea imagina că va fi ucis, iar cei
13 camarazi urmau să-l însotească într-o groapă comună, la cei 39 de ani
ce abia îi împlinise in 13 Septembrie 1938.
Reveria lui Codreanu a fost brusc întreruptă de jandarmul Sârbu, care din
spatele lui s-a aplecat mult peste el si a început să-l lege cu o frânghie de
bancă. "Legionarul era legat cu mâinile de bancă pe la spate, iar
picioarele de partea de jos
a băncii din fată, in asa fel, să nu se poată misca nici
într-o parte
nici in alta. Asa au fost legati 10 legionari într-o masină si cei 4 in
cealaltă masinâ."
3)
"Eu am fost in prima
masină, povesteste jandarmul Sârbu, in cea cu 10 legionari, in spatele Căpitanului si fiecare jandarm era asezat in spatele
legionarului ce-i fusese încredintat. In mâini aveam streangurile." 4)
Când s-a
văzut asa legat, Codreanu a presimtit că va fi ucis. Se astepta să fie împuscat
in cap si a închis ochii, rugându-se in gând lui Dumnezeu.
Ce nu stia Codreanu era că îl astepta o moarte specială. O moarte prin
sugrumare aleasă de evreica Lupescu, prin care fiinta lui să sufere cat mai
cumplit si astfel să se oficieze ritualul taldmudic, oferind un "Purim"
evreilor din România.
"Masinile au
pornit cu viteză către Bucuresti. In masina mea era
maiorul Dinulescu, iar in cealaltă, maiorul Macoveanu. Era o tăcere de
mormânt, căci n-aveam voie să vorbim între noi si nici legionarii între ei,
spune jandarmul Sârbu." 5)
"Ajunsi in dreptul pădurii Tâncăbesti, maiorul Dinulescu care
stabilise cu noi printr-un cod de semnale momentul executiei, a aprins lanterna,
stingând-o si aprinzând-o de trei ori. Era momentul executiei, dar nu stiu de
ce, niciunul nu am executat ordinul.
Atunci maiorul Dinulescu a oprit
masina, s-a dat jos si s-a dus la masina din
spate. Acolo, maiorul Macoveanu fusese mai autoritar si legionarii erau
executati." 6)
În timpul cât Dinulescu a lipsit din
masină, Codreanu stiind că
va fi omorât si-a întors putin capul către Sârbu si i-a soptit: "Dă-mi
voie să le vorbesc camarazilor mei...'' 7)
"Dar in aceiasi
clipă, mai înainte ca el să fi terminat rugămintea,
maiorul Dinulescu a pus piciorul pe scara masinii si păsind înăuntru cu
revolverul in mână a rostit printre dinti: -Executarea! Jandarmii au aruncat streangurile
după gâtul celor 10 legionari." 8)
Codreanu a simtit streangul la
gât. A încercat să respire adânc, dar
jandarmul de la spatele lui trăgea cu putere de streang si funia i-a tăiat
respiratia. Cu un suprem efort, el s-a luptat cu moartea miscându-si capul in
toate directiile, gemând surd, in timp ce trupul i se zbătea între funiile ce
îl imobilizaseră de banca mortii. Si streangul a pătruns adânc in carnea
gâtului său, mai adânc..., până n-a mai simtit nimic...
Călăul Sârbu a tras de streang cu scurte
smucituri, până fata lui
Codreanu a rămas nemiscată. Ochii lui albastri au rămas larg deschisi,
privind întrebători către infinit si lacrimi se rostogoleau din ei si după
ce sufletul lui plecase...
"A fost un muget si un horcăit din adâncul fiintei
lor, apoi o liniste
de mormânt. Cu perdelele trase, masinile si-au continuat drumul până la
Jilava." 9)
La ordinul lui
Dinulescu, jandarmii i-au dezlegat pe legionari de funii,
le-au scos lanturile si i-au împins unul spre altul pe bănci, într-o tragică
îmbrătisare a mortii, fiecare cu streangul la gât.
"La ora 7
dimineata, ambele masini au intrat in curtea închisorii Jilava. Erau asteptate in curte de comandantul
închisorii, colonelul Gherovici,
împreună cu maiorul magistrat Dan Pascu, procurorul militar colonel Vasile
Zeciu si medicul legist, lt. Colonel Ionescu.
O groapă mare era deja
făcută. Trasi din masină, legionarii morti au fost asezati la marginea gropii cu
fata in jos si împuscati in spate, pentru a se
simula împuscarea in timpul evadării de sub escortă." 10)
Si ca oribila crimă să fie acoperită de acte
legale, maiorul Dinulescu a
luat o pozitie de drepti si a raportat ofiterilor ce-l asteptau: "Am onoarea
să raportez că am avut ordinul să transport 14 condamnati de la închisoarea
Râmnicu Sărat la închisoarea Jilava Bucuresti. Deoarece la kilometrul 30 de
pe soseaua Ploiesti-Bucuresti, prizonierii i-au atacat pe jandarmi cu scopul să
evadeze, ei au
fost împuscati. Bine voiti a semna procesul verbal de
primire a cadavrelor,
a următorilor condamnati:
1. Corneliu Zelea Codreanu,
2. Constantinescu Nicolae Niki,
3. Caranica Ion Iancu,
4. Belimace Doru,
5. Bozântan Iosif,
6. Caratănase Ion,
7. Curcă Stefan,
8. Pele Ion,
9. State Grigore Ion,
10. Atanasiu Ion,
11. Bogdan Gavrilă,
12. Vlad Ion Radu,
13. Georgescu Stefan Fane,
14.
Trandafir Ion."
11)
"Procesul Verbal de
constatare, că cei 14 legionari au murit prin împuscare,
a fost semnat de medicul legist, It. colonel Ionescu, de Procurorul Militar
Vasile Zeciu, de maiorul magistrat Dan Pascu si de colonelul Gherovici,
Comandantul închisorii Jilava." 12)
Apoi, Gherovici a ordonat jandarmilor să arunce in groapă cadavrele
legionarilor împreună cu valizele lor. Si in timp ce el asista, câte doi
jandarmi luau un trup si îl aruncau in groapă cu valiză cu tot.
După
asta, Gherovici le-a ordonat jandarmilor să acopere groapa cu pământ
si să-l bătătorească bine, spre a nu se vedea că acolo fusese o groapă.
După
ce jandarmii au terminat sinistra lor misiune, Gherovici le-a spus
"să uite tot" ce au făcut, căci era un secret de Stat.
A doua zi de
dimineată, toate ziarele din România anuntau pe prima pagină:
"Corneliu Codreanu a fost împuscat împreună cu 13 legionari, fiindcă au
încercat să evadeze, in timp ce erau transportati de la Râmnicu Sărat la
Bucuresti". 13)
Dacă pentru evrei moartea lui Codreanu a fost o bucurie de
"Purim", pentru românii care nu erau legionari a fost o veste
tragică, iar pentru legionari a fost dramatică si de necrezut. Ei refuzau să
creadă că era mort, spunând cu înflăcărare:
"Căpitanul nu poate fi mort! El este deasupra
Mortii... El întotdeauna
a râs de moarte. O să vedeti, că va apare in curând între noi..."
Realitatea tristă a fost confirmată de
Comandamentul de Prigoană al
Legiunii in lupta clandestină, care a dat următoarea circulară legionarilor:
"Seful suprem este mort. Nu se stie cum a fost omorât si nici unde se afla
îngropat. S-a hotărât organizarea unei actiuni de răsturnare prin forta a
regimului totalitar. Toti legionarii să fie calmi si să păstreze liniste,
pentru a câstiga timp să se facă pregătirile necesare actiunii plănuite."
14)
Nu toti legionarii s-au conformat acestui
ordin, fiind prea îndurerati de
moartea Căpitanului. Ei manifestau zi si noapte contra Regelui Carol, acuzându-l de miseleasca asasinare a
Căpitanului. Fierbere mare era la
universitatea din Cluj, unde au avut loc ciocniri între studenti si politisti,
urmate de arestarea a sute de studenti.
"Armand Călinescu trimite la Cluj Brigada Mobilă condusă de
Comisarul
Vulpescu pentru represalii, care schingiuieste in batai pe studentii arestati,
apoi îi trimite la lagărul Miercurea Ciuc, fară o sentintă legală." 15)
"Ca
represalii, comisarul Vulpescu scoate din temnita pe avocatul
Nicolae Făgădău, închis pentru că fusese apărătorul legal al legionarilor
din cazul rectorului Stetănescu-Goangă, pe soferul lui, Bică Anania si pe
muncitorul Petre Andrei. Îi torturează barbaric, să spună cum au organizat
din închisoare manifestatife studentesti împotriva Regelui Carol si, unde se
afla ascuns Horia Sima si Vasile Christescu.
"Pe avocatul Făgădău
l-au bătut si călcat in picioare politistii
până i-au spart testiculele. Fără a obtine răspunsul cerut, l-au suit într-o
masină cu ceilalti doi, toti într-un lac de sânge si i-au dus la marginea orasului
Cluj, unde Vulpescu personal i-a împuscat pe toti trei, în noaptea de 3
Decembrie 1938." 16)
"Fiindcă protestele
condinuau, Carol dă ordin ca jandamii si politistii
să împuste fără somatie, pe oricine protesta împotriva lui". 17)
Ca
sa
potolească furia poporului, Armand Călinescu ticluieste un zvon, pe care politistii
l-au lansat in multime, că: "În 29 Noiembrie, a fost o ambuscadă între
jandarmi si legionarii
arestati, fiindcă un alt grup de legionari înarmati
au atacat masina pe sosea, in care era transportat Corneliu Codreanu de la
Râmnicu Sărat la Bucuresti, încercând să-l elibereze. Jandarmii au împuscat
13 legionari care il însoteau, dar Codreanu a reusit să evadeze si Politia il
cauta". 18)
Multi au crezut in această minciună si asa s-au născut zvonurile că seful
Gărzii de Fier evadase si fugise in Italia, să-i ceară sprijin lui Mussolini,
iar altii ziceau că el fugise in Germania să-l ajute Hitler, si că se va
întoarce cu tunete si fulgere asupra lui Carol...
Aceste versiuni se înmulteau
zilnic, iar numele lui Codreanu era pe buzele
fiecărui român, devenind mai popular si mai iubit. O săptămână după
moartea lui, Codreanu devenise un mit, un erou national, un apărător al crestinilor
de urgia comunistă, un apărător al valorilor românesti, o victimă a Regelui
Carol si a evreilor.
Prin
moarte, Corneliu Codreanu devenise mai periculos pentru Carol si amanta Lupescu, decât fusese in
viată.
*
* *
Între
timp, asasinii lui Codreanu au fost felicitati si avansati in grad,
iar unii au primit si premii. "Pentru că au servit asa de bine interesele
Regelui Carol a II-lea si mai ales ale doamnei Lupescu, generalul Bengliu a
primit un premiu de 4 milioane lei, colonelul Gherovici 1 milion lei, iar
plutonierul Sârbu care-l sugurmase pe Codreanu, 20 de mii de lei si un concediu
lung". 19)
Legionarii, cercetând să afle ce se întâmplase cu
Căpitanul, află că a
fost împuscat in curtea inchisorii Jilava si îngropat tot acolo, împreună cu
Nicadorii si Decemvirii. Ei decid să ceară prin Tribunal trupurile color 14,
spre a fi înmormântate crestineste, iar in cazul că erau refuzati, să le
scoată cu forta.
Armand Călinescu este informat de trădătorul Vârfureanu de cele ce
plănuiau legîonarii. El imediat i-a bănuit pe jandamii călăi că trădaseră
secretul si ordonă generalului Bengliu să-i împuste pe toti.
"Misiunea asta o primeste tot maiorul Dinulescu. El îi convoacă pe cei
14 jandarmi in pădurea Tâncăbesti, la locul unde se comisese crima, pe motiv
că voia să facă o reconstituire.
Fiindcă nu toti jandarmii s-au prezentat
la locul indicat, s-a renuntat la
împuscarea lor. Deoarece nu-i putea ucide pe toti odată, ca secretul să
moară cu ei, s-a trecut la tactica -cu harul blândetii-.
Cei 14 jandarmi călăi au fost adusi la Jilava si introdusi in biroul
colonelului Gherovici, unde procurorul Zeciu le-a cerut să dea o declaratie,
cum că cei 14 legionari au fugit de sub escorta lor si de aceea au fost
împuscati.
Jandarmii au semnat, iar Gherovici i-a lăudat zicând: -Voi v-ati făcut
datoria! Voi nu sunteti asasini de rând, ci ostasii Armatei Regale". 20)
Gherovici I-a oprit in birou pe jandarmul
Sârbu, i-a oferit un scaun si cu
ton amical i-a spus: "Tu esti un om voinic! Tu ai fi putut omorî trei
deodată ca ăla..." 21)
Sârbu îsi învârtea cascheta in mâini si dădea
din cap afirmativ, iar Gherovici i-a zis: "Uite, pentru că ti-ai făcut
datoria asa de bine, îti dau un concediu lung si ia si acesti 20 de mii lei,
drept ajutor de boală." 22)
Gherovici
i-a întins banii si o hârtie să semneze de primire, dar Sârbu a
refuzat zicând: "Vă multumesc, dar nu sunt bolnav." 23)
"Cum nu esti
bolnav!... Mă Sârbule, nu vezi ce rău arăti? Ia banii si
te îngrijeste. Si sa-ti păzesti gura, căci altfel ti-o astup cu pământ,
zise Gherovici, arătându-i un pistol Mauser de pe birou." 24)
Sârbu a luat banii si a plecat in
concediu, ca si ceilalti jandarmi. Când
ei s-au întors din concediu, Gherovici iar i-a adus la biroul său din Jilava si
le-a spus:
"Voi sunteti oamenii de nădejde ai Fortei
publice. Voi stiti ce
important este, să nu se afle ce am făcut noi cu cei 14 legionari. Trupurile
lor trebuie să dispară rapid, asa ca voi trebuie să deschideti groapa si să
aruncati vitriol peste ei". 25)
Acest fapt
îl confirmă plutonierul Sârbu, care a declarat fată de procuror: "La câteva
săptămâni, aceiasi jandarmi, tot noi, am fost adusi
din nou Ia Jilava si desfăcând groapa am aruncat peste ei o solutie
dizolvantă de 15 damigene de vitriol." 26)
Dar Armand Călinescu tot se temea că legionarii îl vor deshuma pe
Codreanu,
astfel că dă ordin lui Gherovici să se toarne o placă de beton peste groapă.
Colonelul Gherovici a scos din temnită câtiva condamnati pe viată si le-a
ordonat să toarne 30 tone de ciment peste locul unde zăceau cei 14 legionari
asasinati si apoi să acopere betonul cu pământ. Ocnasii au făcut acest lucru
asa de bine, ca nu se putea banui că acolo era un mormânt.
După asasinarea lui
Codreanu, Carol voia să-i omoare pe toti legionarii.
Numai la bănuiala că cineva era legionar, politistii si jandarmi îl împuscau
fără somatie. Îi împuscau pe străzi, prin localuri, prin trenuri si chiar in
locuintele lor.
"În 3
Decembrie 1938, politistii năvălesc noaptea in locuinta
familiei Cristescu si arestează pe fratii Cristescu, Dinicu, Vasile si Gheorghe,
in fata părintilor lor uluiti. Preotul Dumitrescu-Borsa, care se afla
întâmplător acolo, reuseste să fugă". 27)
"În 16
Decembrie 1938, Fănică Comij călătorea
într-un tren de la
Bucuresti la Iasi, mergând să-l ucidă pe Armand Călinescu la o festivitate
din Iasi, unde stia ca
ministrul va asista. În acest scop, Comij căra o valiză cu câteva
grenade, pe care voia să le arunce asupra lui Călinescu.
Foarte bine informati, câtiva politisti condusi de
Comisarul Mănăsilă îl
atacă pe Comij in compartiment si îl iau la bătaie. L-au bătut până l-au
omorât, apoi l-au aruncat din trenul mergând. Trupul lui Comij n-a fost
niciodată găsit." 28)
"Studentul Marius Cioflec din Timisoara este arestat in casa colegului
său, Marin Bărbulescu, la care venise in vizită. Politia venise să-l aresteze
pe Bărbulescu, dar găsindu-l pe Cioflec acolo, l-au arestat si pe el, fiindcă
era legionar. Amândoi sunt cumplit bătuti pentru ca au găsit la ei cartea Adevărul
in Procesul Căpitanului.
Asa răniti si fără a le da ajutor medical au fost transportati la
Miercurea Ciuc si închisi in lagăr fară nici o sentintă de condamnare".
29)
Comandamentul de Prigoană, condus de Horia Sima si Vasile Christescu, intră
in panică după atâtia legionari arestati si mutilati in bătăi. Ei au simtit
că cineva îi trăda, dar nu stiau că trădătorul era Mihail Vârfureanu,
care-i
dădea toate informatiile lui Armand Călinescu si asa putea el să-i aresteze pe
legionari la fix.
Din această cauză, Sima cu Christescu
renunta temporar la planul lor de a-l
răsturna pe Carol si ordonă retragerea in Germania a legionarilor cu posturi
de comandă.
Si asa începe pribegia pentru
legionari, fortati să-si părăsească tara
din cauza tiranicului regim al Regelui Carol al II-lea condus de amanta Lupescu.
"Primul grup de legionari care
trec granita clandestin in Polonia la 15 Decembrie 1938, erau: preotul Dumitrescu-Borsa, inginer Horodniceanu si Stelian
Stănicel. Ei au fost condusi peste granită de avocatul Miti Dumitrescu, care
apoi s-a întors in tară si a continuat a fi ghid pentru multi alti legionari".
30)
Ioana Damaschin
N
O T E
1.
Traian Popescu in "Masacrul" Editura Carpatii, Madrid 1982,
"...le aratăm noi cum..."
2.
Idem, "Jandarmii au primit câte o
frânghie..."
3.
Idem, "...legati cu frânghii de bancă să nu se miste..."
4.
Idem,
"eram in spatele Căpitanului cu streangul in mână..."
5.
Idem, Nicolae
Rosca in "Sindicatul Crimei" p.6: "Masinile au pornit către
Bucuresti..."
6.
Idem, p.6: "Ajunsi in dreptul pădurii Tâncăbesti..."
7.
Idem, p.6: "Dă-mi voie să le vorbesc camarazilor".
8.
Idem, p.6: "Jandarmii an aruncat streangurile după gâtul..."
9.
Idem, p.6: "A fost un muget..."
10.
Idem, p.6: "...la Jilava legionarii morti împuscati in spate"
11.
Idem, p.13: "Numele celor 14 legionari asasinati".
12.
Idem, p.88: "Procesul Verbal ca cei 14 legionari
au murit..."
13.
Traian Golea in Cronologie legionară "Colectia Omul Nou" 1953
Codreanu a fost împuscat împreună cu..."
14.
Idem: "Seful suprem este mort".
15.
Traian Popescu in "Masacrul" p.87: "Brigada Mobilă la Cluj".
16.
Idem, p.87: "Vulpescu împuscă pe cei trei legionari".
17.
Nicolae Rosca
in "Sindicatul Crimei" p.7: "Carol ordonă să împuste pe legionari
fără somatie".
18. Horia Sima in "Sfârsitul unei domnii sângeroase" p.13: "Căpitanul
a reusit să evadeze..."
19. Horia Sima in "Cazul lorga-Madgearu" p.30:
"călăii premiati".
20. Traian Popescu in "Masacrul" p.86: "Cei 14 jandarmi
călăi au fost adusi in biroul lui Gherovici să dea o declaratie..."
21. Idem, p.86; "...ai fi putut omorâ trei deodata ca
ăla..."
22.
Idem, p.86; "...ia acesti 20 de mii lei..."
23. Idem, p.86; "...dar nu sunt bolnav".
24. Idem, p.86; "...să-ti păzesti gura că
ti-o astup cu..."
25.
Idem, p.85; "Să aruncati vitriol peste ei..."
26. Idem, p.85: "Noi am desfâcut groapa si aruncat vitriol..."
27. Traian Golea in Cronologie legionară "Colectia Omul Nou" 1953
Salzburg: "Politia arestează pe fratii Cristescu..."
28. Idem: "Fănică Comij omorât in tren".
29. Idem: "Arestarea lui Cioflec si Bărbulescu".
30. Idem: "Primul grup de legionari se refugiază in Germania".