CAIETUL NR. 2

ROSTOCK

-continuare-

      • Rostock, 16 Iunie 1941.

 

Fabrica a anuntat pe muncitori că, din motive bine întemeiate, timpul de lucru se prelungeşte până la ora 18 şi 10 minute, adică două ore mai mult. Şi acest ordin intră in vigoare începând cu ziua de astăzi. Aşa că, am lucrat până la această oră. Am sosit acasă la ora 19 şi 30 de minute. Numărul de avioane pe care îl dă hala noastră de lucru, s'a mărit astfel dela trei pe zi, cum era până acum, la patru pe zi. După unele zvonuri (pentrucă este foarte secret), fabrica aceasta ar scoate pe zi între 7 şi 8 avioane, complet echipate şi gata de zbor.

Prin prelungirea timpului de lucru şi sporirea numărului de avioane, se deduce o actiune de război germană, foarte apropiată.

Nae Mazilescu n'are altceva de lucru in hall, decât să pună cite şase gemulete la fiecare avion. Toată ziua e cu şurubelnita şi chitul in mână. Mimi, colega lui de lucru, se pricepe mai bine decât el: are dexteritate. Humita zice că Nae are noroc cu Mimi, altfel ar rămâne avioanele fără geamuri...

Mai sunt 10 minute până la stingere, adică până la ora 22. Ma duc să mă culc. Trebuie să fim in pat la aceasta oră, altfel, Apostolescu, "vătaful" dormitorului, face scandal dictatorial.

 

• Rostock, 17 Iunie 1941.

 

Eugen Teodorescu a fost la Berlin, la unii camarazi de acolo, după informatii, fără însă ca să ştie politia. S'a întors aseară.

Com. Petraşcu nu ne-a comunicat nimic din noutătile aduse de el. Le păstrează, fără difuziune. Vom afla noi mai târziu, prin "transpiratie".

Ieri s'au comunicat la "Radio Bucureşti" condamnările la muncă silnică, a Comandantului şi ale celorlalti fruntaşi ai Mişcării Legionare, refugiati in Germania sau întemnitati in Tară.

Din cele aflate până acum, se spune că Comandantul şi fruntaşii noştri dela Berkenbruck, au început să fie bine apreciati de unele cercuri berlineze. La Berkenbruck, toti muncesc şi studiază diverse probleme pentru Statul Legionar.

La fabrică, am dat ajutor unui muncitor german care pleacă de Joi in concediu pentru 4 zile. Peste bătăturile vechi din palme, astăzi am aşternut altele noi. Mi se jupoaie piele peste piele, până ce palmele îşi vor lua aspectul epidermic definitiv.

La ora 18 şi 10 minute, când am terminat lucrul, eram beat de oboseală. Vedeam stele verzi din cauza foamei. Dacă am fi hrăniti mai bine, am rezista acestei stări maladive. Ca nu suntem mai bine hrăniti, nu este de vină Opriş, ci cartela alimentară germană. Ca muncitorii germani mănâncă mai bine decât noi, asta este altceva: ei sunt nemti, iar noi străini.

Când ne întorceam dela lucru, Bujini îmi spunea in tramvai că mâine îşi ia patul cu el la fabrică. Eu i-am spus să nu fie aşa de egoist şi să ia tot dormitorul dela Schweizerhaus, pentrucă mai sunt şi altii care au nevoie de paturi.

La fabrică, când şi când, in timpul pauzei dela amiază, ne cântă in fata cantinei fanfara militară. Muncitorii se strâng in jurul ei şi ascultă...

La ora 20, s'a dat un comunicat la posturile de radio germane: in timpul zilei de ieri au fost scufundate in Atlantic 130.000 tone vase comert engleze. Am rămas uimit de această victorie germană.

Este ora 21. Scriu in sala de mese. Tâlnaru s'a aşezat lângă mine la masă, şi scrie pe nişte coli de hârtie lucruri care numai pe el îl interesează. Mi-a spus că el nu poate să-şi mai continuie jurnalul.

La altă masă, Căpitanul Comănescu şi cu Eugen Teodorescu discută şi râd zgomotos. Beau must de bere şi fumează ca nişte turci. Restul de băieti sunt pe afară, prin curte şi prin dormitor.

Azi a fost cald. Ziua este mai mare acum decât luna trecută: se înoptează după ora 23.

În momentul acesta, lângă Tâlnaru s'a aşezat cam. Logican; s'a apucat să facă studiul limbii germane.

 

• Rostock, 18 Iunie 1941.

 

Spre terminarea lucrului, am văzut mai multe stele verzi decât ieri: şi din cauza lucrului extenuant, şi din cauza foamei.

Pe Humita îl persecută, aşa din senin, şeful dela masa lui de lucru. Necaz mai mare am pe ajutorul "vorarbeiter"-lui. Acesta ne pune bete in roate, şi numai pentrucă suntem străini şi prea muncitori. Înainte de a te vedea ca legionar, te vede ca străin.

Azi a fost o căldură înăbuşitoare. Pentru prima dată am simtit destul de bine căldura in hala de lucru. De trei ori mi s'a udat din cauza transpiratiei cămaşa pe mine, şi tot de atâtea ori s'a răcit.

Aseară, "Radio Bucureşti" a mai anuntat condamnări pe viată, la trei camarazi refugiati împreună cu noi in Germania: Şocariciu, Stănicel şi Opriş.

După atâtea luni, bestia de Antonescu nu mai termină cu rebeliunea din Ianuarie.

Emil Popa, se simte tare obosit. El spune că nu-l oboseşte atât munca, cât larma infernală din hală. Lui, care este o fire gânditoare, sigur că această larmă nu-i poate fi prietenă.

 

• Rostock, 19 Iunie 1941.

 

Azi am vorbit cu Herman despre multe lucruri. Ne-am adâncit prietenia: am făcut planuri pentru vremea când va veni el in România. Sigur, după ce se va termina războiul şi Garda de Fier va învinge. Şi acest lucru l-am fixat noi, in vara anului viitor, cel mai târziu. Printre altele, mi-a spus să nu mai lucrez aşa de mult, pentru că el nu vrea să mor. Totdeauna mă întreabă dacă sunt obosit sau dacă nu cumva sunt bolnav. Câteodată mă dă de gol expresia fetei, chiar dacă neg.

Sâmbătă după amiază, sunt invitatul lui: între orele 15 şi 18 vom merge la plaje, pe malul estuarului Wanow, nu departe de Schweizerhaus. Estuarul Wanow are diferite brale de apă care brăzdează oraşul in diverse puncte. Acest estuar se întinde până la Wamemunde, adică până la Marea Baltică, in total pe o lungime de 13 km.

După plaje, ne vom cinsti la un restaurant, iar între orele 20 şi 23, vom merge la cinematograf.

Turcia a încheiat un tratat de amicitie cu Germania. După unele zvonuri neoficiale, se spune că trupele germane ar fi intrat in teritoriul turcesc in urma acestui tratat. Comentarii, cu ocazia încheierii acestui tratat, presa germană s'a ferit să dea. Dacă Turcia a admis trecerea trupelor germane pe teritoriul ei, atunci zilele Angliei sunt numărate şi războiul mai mult ca sigur se va termina in anul acesta.

Francezii, in Siria, luptă eroic împotriva trupelor engleze năvălitoare. Azi am citit într'un comunicat german că francezii ar fi făcut prizonieri 17 ofiteri şi peste 500 de soldati britanici.

La Solum, germanii au capturat 17 care de luptă engleze, şi au distrus multe altele.

Din Bucureşti, radio a anuntat noi condamnări de legionari. Această ştire ne-a comunicat-o com. Petraşcu aseară, in cadrul orei de informatii şi cântece. Tot el ne-a mai spus că mâine ne va veni in vizită cineva dela politia Rostock. Mi s'a acrit cu vizita prea deasă a acestui personagiu.

Începând cu Duminica viitoare, vom închina partea de dimineată a acestei zile de odihnă, Legiunii. Adică, până la ora 12, vom face marşuri, cântece, şedintă şi rugăciuni.

Înainte de a ma culca, Gogu Gheorghiu mi-a dat o cămaşe cu drept de proprietate asupra ei. M'a scutit de o cheltuială pe care trebuia s'o fac cu diferite restrictii.

 

• Rostock, 20 Iunie 1941.

 

Plata pe săptămâna aceasta a fost mai deziluzionantă decât cea de pe săptămâna trecută. Am luat numai 28 de mărci. Mi-am achitat unele datorii, mi-am plătit cotizatia la comunitate pe săptămâna in curs, masa la cantina fabricii pe săptămâna viitoare, şi am mai rămas cu o sumă disponibilă de... două mărci. Sigur că până Vinerea viitoare voi mai face datorii.

Am ieşit dela lucru la ora 16 şi 10 minute, pe motiv că am de făcut baie in oraş. Îmi simteam corpul încărcat de transpiratie şi praf de aluminiu.

E ora 21 şi 15 minute. Nae Mazilescu, in sală, stă singur la o masă. E obosit şi se uită mereu la ceas. Dobrin, e tare necăjit că un muncitor neamt i-a făcut observatie pe nedrept la fabrică. "-Ce să-i faci măi Nitã, aşa sunt priviti auslendării de ăştia", a încheiat Dobrin, multumit că a găsit motivul, şi văitându-se că durerile de cap nu i se mai opresc.

 

• Rostock, 21 Iunie 1941.

 

Mai putin cald ca ieri. Totuşi, la ora 15 m'am întâlnit cu Herman la plaje. Mi-am cumpărat un costum de baie, pe baza "betugului". La plaje, am fost împreună cu Dobrin şi Ghizan. Am stat până la ora 18 tolăniti pe nisip.

Ne-au mai sosit încă 10 legionari care s'au refugiat din Tară in luna Mai. Printre ei, şi doi camarazi din Alba Iulia. Toti, buni legionari. Au trecut întâi in Croatia, şi de acolo au venit in Germania. Nu ne-au putut spune decât faptul că, in România, poporul este alături de noi şi suferintele foarte grele.

Totalul numărului de legionari in Rostock, s'a suit la cifra de 90.

Seara, la ora 20, împreună cu un grup de legionari am fost la cinema. La intrare, mă aştepta Herman. Mi-a spus că nu intră, pentrucă a văzut deja filmul: merge acasă să se culce, deoarece mâine dimineată se duce la Wamemunde să facă plaje împreună cu un prieten de-al lui neamt. Mi-a mai spus că, într'o seară mă va invita la el acasă, să-mi arate locuinta unde stă cu chirie. De origine, el este dintr'un sat din regiunea Mecklemburg.

Am vizionat filmul "Das Flotenkonzert von Sans Souci", rolul principal fiind bine interpretat de Renate Muller. Filmul a înfătişat mai multe crâmpeie din viata intimă şi diplomatică a regelui Friederich al II-lea al Prusiei. După film, a fost prezentat jurnalul politic săptămânal: printre altele, am văzut primirea şi întâlnirea lui Antonescu cu Fuhrerul Hitler. Se citea pe fata lui, o mare greutate şi spaimă.

Ne-am întors acasă după ora 22. În drum, ne-am oprit la restaurantul din turnul "Steintor", unde am băut câte o limonadă.

 

• Rostock, 22 Iunie 1941.

 

La ora 8 fără 10 minute, Victor Apostolescu ne-a sculat ca niciodată cu anunt informativ: "-Sculati măi! A intrat România in război contra Rusiei... "

Toti ne-am trezit ca fripti, şi am început cu întrebări şi clarificări.

Într'adevăr, România, Bulgaria, Finlanda, împreună cu armata germană, au dezlăntuit războiul contra hidrei comuniste, contra Rusiei.

Începe sfarâmarea ultimei seminte diavoleşti din Europa. Nu se luptă gen. Antonescu, ci se luptă natia contra gheemului rusesc. Mişcarea Legionară suferă crâncen, că in situatia grea in care se află, nu poate să-si dea tributul ei de sânge, contra celui mai mare duşman al ei.

Suntem trişti că nu putem fi in tranşee. Suntem trişti, că nu ne putem măsura forta noastră, la nimicirea distrugătorului de bine.

Actul României de acum, este lupta anticomunistă a Căpitanului de peste 20 de ani, luptă pentru care a murit şi s'a jertfit împreună cu cei mai buni fii ai României.

Vom lupta înainte şi vom vărsa încă sânge, până la afirmarea acestui adevăr, cauză a războiului început de România azi in zorii zilei.

Ne-a fost dat să vedem acest eveniment ca spectatori. Nu ne convine situatia, dar dacă vremurile au fost vitrege cu noi, ştim să suportăm. Un singur gând ne alină tristetea din suflete: ceilalti camarazi legionari din Tară chemati sub arme, vor şti să-şi arate vitejia pe frontul de luptă.

La ora 9, am avut numai şedintă: marşurile şi toate celelalte puncte din programul stabilit acum câteva zile de Com. Petraşcu, program pentru fiecare Duminică, nu s'au mai respectat din cauza evenimentelor in curs.

În cadrul şedintei, cam. Tărăoiu a vorbit despre Frătia de Cruce.

Imediat după masă, cam pe la ora 13, a sosit camarada Tiana dela Berlin cu multe pachete pentru băieti venite din Tară clandestin, pe calea pe care numai ea o ştie. Cum a venit dela Berlin, cu toate interdictiile, doar ea ştie.

Am stat până a împărtit pachetele destinatarilor. Credeam că voi primi şi eu unul, trimis de părinti. N'am primit nimic!

Tiana n'a adus veşti. Părea tristă şi ne spunea mereu vorbele legionarilor: "-Lăsati, că va fi bine copii!". "Copii" e vorba ei mângâietoare pentru noi.

La ora 15, am fost din nou la plaje. Vremea a fost deosebit de frumoasă.

Este ora 21. Stau in pat, pregătit de culcare, şi scriu pe genunchi. Proprietarul nostru, ne-a pus difuzorul dela radioul său in dormitor. Parte din camarazi ascultă ştirile in urma evenimentelor de astăzi.

 

• Rostock, 23 Iunie 1941.

 

Lângă tările anuntate că au intrat in război împotriva Rusiei bolşevice, s'au mai adăugat Croatia şi Slovacia. Nemtii in fabrică, s'au purtat mai rezervati fata de noi.

Unii ne-au întrebat de ce nu mergem in România, să luptăm. Altii, mai nepriceputi, si-au pus diverse semne de întrebare pe seama noastră. Bietul Herman, el ne întelege. Am fost trist astăzi, şi am lucrat cu efort de vointă numai ca să-mi îngrop durerile din suflet.

După unele zvonuri in uzină, se spune că aviatia germană ar fi distrus numai ieri, la sol, 960 de avioane ruseşti; că trupele atacatoare, ar fi pătruns in interiorul Rusiei mai bine de 60 de km.

La radio se anunta că avioanele germane bombardează şi decimează unităti întregi bolşevice dela înăltime joasă, (cam 50 de metri).

Com. Petraşcu ne-a anuntat la ora 20, într'un cadru solemn, că a trimis o cerere lui Himmler, şeful S.S.-ului, prin care solicităm primirea noastră ca voluntari in armata germană ce luptă in est, pentrucă in situatia in care ne găsim nu putem lupta in cadrul armatei române. Totodată, com. Petraşcu a cerut mai întâi, tot prin scris şi tot prin politia Rostock, aprobarea prealabilă a lui Horia Sima, Comandantul Mişcării Legionare.

Nu putem face acest pas fară aprobarea Comandantului nostru.

Dacă aprobarea ar veni din toate părtile, am porni in marea luptă ideologică şi ne-am da cu multă râvnă, tributul de sânge. Este lupta contra comunismului, luptă brăzdată in toată viata Căpitanului şi a Mişcării Legionare. Este lupta contra celui mai mare duşman al lumii noi: comunismul. Prin această luptă, împlinim testamentul Gărzii de Fier.

Este ora 21 şi 20 de minute. Tâlnaru a primit odată cu pachetul din Tară prin Tiana, şi o scrisoare dela Natalita lui. L-am rugat să-mi citească şi mie din ea lucruri ce ne interesează pe toti. Mi-a spus trist şi cu oftaturi: "-Ce să te mai supăr şi pe tine, măi camarade! Să ti-o mai şi citesc, mai rău te amărăşte. Veşti triste din Tară!. .. "

Nae Mazilescu îşi exprima dorinta, că tare ar fi vrut el să vadă prima plecare la atac a armatei române.

Da Doamne, să se împărtăşească cu jertfe Mişcarea Legionară, din această mare luptă dorită de Căpitan!... Nu Antonescu luptă, ci Neamul cu tot ce are el mai bun şi mai curat. Acest lucru îl strigăm noi acum, înaintea dreptătii ce va să vină.

 

• Rostock, 24 Iunie 1941.

 

Azi s'au împlinit 14 ani de când Căpitanul a dat fiinta Legiunii "Arhanghelul Mihail" in Iaşi, str. Florilor 20, într'o odaie săracă.

Foarte cald. Vremea a fost anevoioasă. Nu mai ştim cu ce să ne potolim setea. Tot fluidul potabil nu foloseşte la nimic.

În hala de lucru, zăpuşeală. Peter, lângă mine, este plin de transpiratie. E gras. Trăieşte bine şi munceşte cumpătat. Când mă vede muncind greu, numai îl aud că strigă: "-Ion, nicht zu dol! Ich will nicht sterben. Was mache ich, ohne dir?".

Ce frig era când am venit in regiunea aceasta, şi ce cald este acum! Am uitat să spun că pe aici este climă continentală, şi din cauza Mării Baltice temperatura este şi mai ridicată. La fel şi umiditatea...

La ora 21, am avut şedinta in poiană, pentru aniversarea a 14 ani dela întemeierea Legiunii. Comandantul Petraşcu, in cuvinte dăltuitoare, ne-a făcut un scurt istoric al fenomenului legionar.

M'am simtit bine şi cât se poate de primenit sufleteşte după această şedintă. Se lăsa noaptea, din lacrămile zilei, şi Petraşcu vorbea de Căpitan, de cei duşi şi de Tara însângerată. Parcă vedeam in fata ochilor, tot ceea ce el ne aşeza cu multă putere şi dragoste, in suflete. Ne iubeşte şi ne poartă grija prea mult.

Ne-am culcat târziu. Înainte de a mă aşeza in pat, i-am spus lui Roth: "-Dragă Roth, nu pot să-ti spun cât de bine mă simt după această şedintă. Simt că o să am o noapte liniştită! ".

De când România este in război, totii camarazii sunt mai putini veseli. Au încetat glumele, şi s'au micşorat in intensitate râsetele. Gândul tuturora este la linia întâia a frontului, ca un scut de apărare al vitejilor înlăntuiti de lupta pe viată şi pe moarte împotriva comunismului.

Cu această zi, am terminat al doilea caiet din jurnalul vremii trăite in Germania, vremea prigoanei antoniste!...

 

(Sfârsitul caietului numărul 2)

- VA URMA -