Am mai scris, nu de mult, despre sufletul înstelat si ochii de tãmâioare limpezi ai copiilor nostri.
   Si spuneam, atunci, cã prichindeii ãstia de azur îmi vin in minte mai ales in ceasurile brumate cu tristeti, când inima e un violoncel rãnit iar condeiul ar vrea sã musteascã un strop de sânge in vârful lui... O, da, atunci - mai mult decât oricând - ochii copiilor, pâlpâind lumini si aurori, sosesc sã însenineze gând, frunte si scris. Uite, vãd cum se destramã, in jurul meu, elegiile, si cum se redeschid, solare, zãrile mohorîte: o imagine proaspãtã de copil bucãlat îmi surâde. Dacã ati stii câtã primãvarã aduce in casã si in suflet un piciu de-o schioapã cu vorbe mici si nasul cat o alunã!   

Pasii lui sunt pasi de pitic venit dintr'un basm floral. Gesturile lui sunt de zãpadã. Gurita poceste încântãtor cuvintele si amestecã naivitatea lor cu cer...
   Iar când obrazul lor se culcã, aerian aproape, pe mâna ta truditã, brazdele fruntii ti se topesc in zâmbet si in odae începe sã ningã cu fulgi îngeresti.
   Mi-aduc aminte de atâtea amãrãciuni si desnãdejdi care mi-au colindat, cu tristã stea de venin, sub ferestrele vietii.
   De-atâtea ori pâinea luatã, pentru crezul meu, dela gurã; de-atâtea ori pustiul zilei de mâine, în fatã; de-atâtea ori pasii mei urcând, cu greu, peste "muntele suferintii" sau glesnele sfâsiate prin "pãdurea cu fiare sãlbatice"... In acele durute clipe de plumb, numai fãptura copilului meu mi-aducea liniste si limpezime. Genele fetitei clipeau, mãtãsoase; si nãdejdile-mi cresteau noui si puternice. Bratele ei imi cuprindeau, colan de lalele, gâtul, si totul redevenea cântec, dor de viatã si de biruintã...
   Nefericiti sotii care nu gãzduesc, in casa lor, lumina unul copil! Nefericite femeile care n'au îngânat, o singurã datã, un cântec de leagãn, si n'au veghiat, o singurã noapte, lângã douã mânute cât niste colibrii de portelan si lângã un cãpsor blond, ciufulit de lunã! Nefericiti bãrbatii cari se intorc, seara, supti de istovealã si de lupta crâncenã cu viata, si nu sunt întâmpinati, in prag, de ciripitul pãduret de mierlã al unui prichindel rupt dintr'o ramurã de visin înflorit!
   Mi se strânge inima de groazã când mã gândesc cu câtã usurãtate aleargã unele - cele mai multe - sotii tinere dupã asasine "interventii chirurgicale", si cu cât cuget mort consimt bãrbatii lor la sfârtecarea micului mugur îngeresc de viatã...
   In Bucuresti, ca si in orasele de provincie, - cu toatã legea severã, care opreste crima avortului - se aflã încã sute de pipergali.
   Sute de pipergali si sterni, alãturi - din nenorocire - de zeci de medici români - trãesc din mãdularele ciopârtite ale micilor vieti ce n'au ajuns încã la vârsta unui crin.
   Se practicã încã, pe-o scara întinsa, avortul, in cele mai ucigase conditii.
   Va reamintiti cu cât a inumanã ferocitate a fost aruncat in sobã, anul trecut, trupusorul, abia viabil, al unui prunc si topit pe jeratecul din teracota pipergalului asasin? Nu vi se cutremurã fiinta?
   De ce atâta frivolitate în cãsniciile atâtor insi, care, pentru a nu-si "complica existenta", preferã, cu seninãtate, sã aibã pe constiinta omãtul însângerat al unui prunc ucis prin avort? Viata este, desigur, grea. Dar ea trebue luatã de piept.
   Trebue o trãire adâncã, rãzbitã, luptatã... Pentru ticãloasa voluptate de-a putea merge, comod, la cinematograf, ori de-a cutreera Calea Victoriei, cu lungi contemplãri la vitrinele magazineler, tinerele sotii nu trebue sã sacrifice însãsi rostul lor in viata familiei si în viata Neamului. 

  Si bãrbatii la fel. De-ajuns cu bodegile si prelungile aperitive. Alta este adevãrata viatã conjugalã, decât aceia de-a te vedea "salvat" de eventuala "povarã" a copilului prin câteva mii de lei aruncati unui stern sau altui bestial profesionist de acest fel.
   In casele noastre, ne trebue îngeri pãmânteni. Pentru însãsi consolidarea familiei. Pentru misiunea ei însãsi. Pentru seninãtate. Si încã pentru ceva: pentru a creste vlãstare noi, în altã luminã moralã, Neamului nostru drag...

 

Radu GYR

Ziarul "Buna Vestire", Anul II, Nr. 287, 13 Februarie 1938