Eu umblu în slujba Părintelui meu.
Nu-I caut auzul în roata de sfinti;
Departe de pragul lăptos de arginti
Il tremur în soapte, urmându-L mereu.
Pe mine mă chiamă din porti de rubin
In zori când coboară să-si vadă săracii
El rândue lanuri, eu legăn copacii
Pe căile arse de vis si de chin.
Cu mine colindă, se pierde 'n apus
Pe maluri de ape ce-L găngure 'n ele
Si' n capătul noptii ce duce în sus
Mă sue cu Dânsul în curtea de stele.
Luceferii-I piue pasii cu-alint
Din mers ciugulindu-L cu razele lor!
Eu intru si-un scaun I-aduc în pridvor
Si-I curăt cu tâmpla sandaua de-argint.
Târziu, pânza lunei I-astern în iatac,
Il culc să Se-adune în visul gălbui...
Si'n vârfuri mă strecur, cotind pe sub veac
Cu bratele pline de-atingerea Lui!
George
GREGORIAN
