C
O L I N D Ă
S'au
proptit tus-trei, măi frate,
sub
un geam cam cât o palmă;
(cearcă
unul o sudalmă
râd
cei doi pe înfundate).
Trei
lumini s'aprind, măi nene,
si
colinda cea măiastră
o
'nfiripă sub fereastră
trei
voinici cu glas alene.
...Colo'n
staul Preacurata
alăptează
făt-frumos;
pân'
s'ajunga la Hristos,
cale
lungă treierat-a
crai
din tara cea de jos...
Bani
de-argint si măr domnesc
scoate-afară-acum
mătusa
si
voinicii-i multumesc.
S'a
sfârsit: se'nchide usa
si
lin scârtâie zăvorul:
...Adineaori
colo'n staul
s'a
născut Mântuitorul...
George
Chlopina
Revista ICONAR,
Anul II, Nr. 4, 1936
R
U G Ă C I U N E
Căpitan cu verde stemă
de'mpărat
Trece,
mări, tara'n nou descălecat...
Creste-mi, Doamne, veacurile'n noua Tară
Cer aprins de
biruintă legionară.
Lângă portile de soare si de-aramă
Unde bat Carpatii basmelor din coamă,
Colo'n raiul tării sărutat de tise
Lângă pragul unei alte
lumi deschise,
Liturghii de rugă'n
mănăstiri de pară,
Vredniceste-mi,
Doamne, cântecul de tară.
Când vor coborî din vremi si mânăstiri
Crăisorii
si hatmanii cu ostiri,
Si-i vor sta de-a dreapta Mota si Marin,
Iar de-a stânga tot norodul carpatin;
Când s'or ridica
si crucile, holoată,
Să'ngenunche'n rugăciune
tara toată,
Să-mi sărut icoana Tării de topaz,
Vredniceste-mi,
Doamne, cruce de viteaz.
Vasile I.
Posteucă
Asteptăm
poruncă
In Bucovina Ta cu verzi stejari
Si piepturi otelite de
prigoane,
Batalioane de legionari
Stau treji si-asteaptă ordin, Căpitane.
Un semn asteaptă toti si vor porni
Să lupte pentru Tine mic
si mare
Si
de n'or fi de-ajuns, s'or răscoli
Si
mortii din morminte seculare.
Că s'or schimba stejarii în flăcăi
Cu piepturi largi si frunti în cer înfipte;
Vor
hohoti de chiot munti si văi
Ca'n vremea voevozilor din cripte...
Si vor cădea dusmanii toti cum cad,
Sub
ascutisuri aspre de topoare,
Bătrânii nostri codri verzi de brad
Trântiti de
poftele străine si trădare.
Cu fruntea'nsângerată'n lupte si prigoane
Asteaptă codrii de stejari porunci de luptă, Căpitane.
Partenie Mutescu
Revista ICONAR, Anul III, Nr. 5, 1937
Sună pământul legionar
La Putna e tăcere... Doar brazii lin fosnesc,
dar Stefan iată că tresare din somnu-i 'mpărătesc:
Mihai
la el venit-a si, falnic, Brâncoveanul,
Traian latinul
si Horia tăranul.
La sfat se-asezară cu toti în altar,
Iar luna trece albă si fagii verzi tresar:
în
tară jalea-i mare, neghina cotropeste
biserica
si neamul si tot ce simte româneste.
Deodată,
însă, un
freamăt larg se aude,
Ciumeti vine
si Grigor după el.
Li-i fruntea palidă si mânile li's ude
de sângele vărsat de
jidovul misel
Ciumetii
spune: "Mărite Doamne, e jale pretutindeni,
lăcusta jidovească pe tară s'a lăsat,
batjocorită-i crucea si cad ca niste grindeni
minciuna
si hotia, ca 'n iadul blestemat.
Robitu-ne-au jidanii
si ei ne sunt stăpânii,
iar legea
si credinta răpitu-ne-au păgânii,
ca
viforul se 'ntinde pe fata 'ntregii tări
îngrozitoare
lepră-a
miselnicei trădări".
Un semn spre zare face Stefan si-atunci pornesc din dealuri
armatele de
fagi bucovineni,
pornesc la vale pădurile ca râuri fără maluri,
si fiecare pâlc de fagi e-o mână de osteni.
De-a dreapta
Codreanului,
a Căpitanului,
e umbra Stefanului,
iar de-a stânga
lui,
palosul
lui Mihai, al Viteazului.
Luptă
deavalma,
cu spada, cu palma,
legionarii
si stejarii,
paltinii
si fagii,
brazii nostri, dragii !
Deasupra sfântului
pământ,
face crucea legământ,
unde-au
fost doar mărăcini,
să
ne crească verzi gradini,
unde-a
fost neghină,
mânăstire de
lumină,
unde-a
fost bârlog uscat,
verde
umbră de 'mpărat.
Pornesc
stejarii si se 'nchină,
luptă
legionarii vitejeste,
căci eu stiu că unde-i astăzi tină,
mâne-o tară nouă
ne vom creste,
româneste, crestineste.
Căpitanul ne va duce
spre
biruintă,
căci noi luptăm pentru cruce
si
credintă.
N'auziti cum răsună tara,
ca pădurea primăvara?
Cum freamătă, ca lanul:
TRĂIASCA
LEGIUNEA SI CĂPITANUL!
Mircea Streinul
HAIDUCEASCĂ
Frunză
tremurată'n vânt,
Codru
primenit în cânt.
Pe
cărări, sub crengi plecate,
Suie
cântec de dreptate.
Iar
din umbră si hătis
Au
iesit la luminis.
Chipuri
mândre de flăcăi,
Să
coboare peste văi.
In
ochi grei de chilimbar
Poartă
sulite de jar.
Pumnul
strâns pe buzdugan
Si
credinta'n Căpitan.
Vor
s'aprindă'n cer si soare
Steaua
unui neam ce moare.
Stea
de flăcări, bob de rouă,
Tară
verde, tară nouă!
Aurel
Holirca
Revista ICONAR, Anul II, Nr. 4, 1936
P
O E M
Tară
nouă, cântec nou,
-
proaspăt sânge de erou.
Peste
brazi, cu glas de cântec,
ploi
de-azur în nou descântec;
lângă
murmur de izvoare,
mândră
tară roditoare;
spic
de grâu cules l'amiază,
ploaia
soarelui să-l vază;
cerul
- mândru' cer stelar -
depărtat
si nou hotar...
*
* *
Pe
mormânt cu iarbă multă,
tara
cântecu-si ascultă:
tara
nou, cântec nou,
-
proaspăt sânge de erou.
George
Chlopina
Revista ICONAR, Anul
I, Nr. 9, 1936