Notă: Acest articol mi-a fost trimis de către Comandant spre publicare, sub semnătura "Colecţia Omul Nou", în 1963, când încă scoteam "Sentinela". La scurt timp dupa aceea mi-a comumcat să nu-l mai public. De ce? Nu ştiu. De atunci acest manuscris a rătăcit printre hârtiile mele şi'n ultima vreme am dat peste el. Il public acum, sub semnătura Comandantului, ca o  completare la istoria Mişcării Legionare.

 Traian Golea

de Horia Sima

Cea dintâi publicatie legionară apărută după sfârşitul celui de al doilea război mondial a fost gazeta "Dacia". Primul număr al "Daciei" a văzut lumina zilei la Paris, in Decembrie 1945, tipărită in trei limbi: română, franceză şi engleză. "Dacia" nu este numai cea dintâi foaie legionară apărută după capitularea Germaniei, ci şi primul ziar anticomunist al exilului românesc.

Ideea scoaterii unei gazete legionare în exil s'a cristalizat in Iulie 1945, in cursul unei consfatuiri la care au participat, in grădina Luxembourg, inginerul Dumitru Mihăescu, Dr. Faust Brădescu şi Ion Ţolescu. Ca subtitlu al gazetei s'a pus "Organ du Mouvement Patriotique Roumain ", iar ca deviză "Pro Patria Semper". La echipa fondatorilor s'a adăugat apoi şi alte elemente legionare sau prieteni ai Mişcării: Dr. Petre Popescu, Avocat D. Paulescu, Căpitan Stetănescu-Govora, Paul Diaconescu, Alexandru Hortopan şi altii. Ajutorul bănesc pentru tipărirea gazetei a fost procurat prin sacrificiile făcute de către grupul legionar de la Margival, localitate unde acest grup lucra la o unitate militară americană, de sub comanda lui Andrei Costin, ajutat de Dumitru Paulescu.

Primul număr al Daciei a fost scos in 3.000 exemplare şi a reprezentat un triumf al spiritului de sacrificiu al Mişcării. Se relua o ofensivă întreruptă de stările turburi cari au urmat după capitularea Germaniei.

Ca sa ne darn seama de îndrâzneala de a scoate un ziar legionar la Paris in 1945, e sufficient sa pomenim câteva trăsături caracteristice ale atmosferei de atunci din Franta. După înfrângerea Germaniei, comunismul francez cânta victoria pe toate drumurile. O cădere a Frantei in mâinile lor părea iminentă. In guvern detineau o multime de posturi de comandă. Indemnurile la uciderea colaboratorilor cu Germanii erau la ordfinea zilei, iar crimele politice se tineau lant. Un simplu anunt anonim era suficient pentru ca cineva sa fie detinut.

Importanta acestei actiuni pentru exilul românesc - primul semn de alarmă contra cutropirii patriei noastre - a fost imediat sesizat de oficiosul comunist "L'Humanite". Intr' un editorial semnat chiar de redactorul şef, Herve, a denuntat opiniei publice, într'o forma vehementă, presărată de toată gama de injurii caracteristica presei comuniste, ziarul expresie a unei "coloane de fascişti români", "resturi ale bandelor hitleriste", care încercau să-şi manifeste prin această foaie o ultimă tresărire de viată. Ziarul "L'Humanite" se înşela, căci apariţia "Daciei" nu era o ultimă svâcnire de viată a Mişcării, ci semnalul reluării unei lupte contra aceluiaşi inamic. In exil, ca şi in tară, Mişcarea Legionară punea bazele mişcării de rezistentă.

Cu întreruperi inerente împrejurărilor, "Dacia" si-a continuat aparitia până in Septembrie 1946, când o parte din echipa redactională a emigrat in Brazilia. In această tară gazeta si-a reluat sborul, având aceeaşi formatie de redactori, bucurându-se in plus de colaborarea Prof. I.G. Dfimitriu, Alexandru Frâncu, Marcel Preotescu, Al. Petre Silistreanu, Nicu Iancu şi Crişu Axente. Un timp oarecare "Dacia" a apărut tipărită, dar mai târziu, din cauza lipsurilor materiale, s'a recurs la sistemul mai ieftin al mimeografierii. Este "Dacia Seria Nouă", având ca redactor-şef pe Dr. Faust Brădescu.

"Dacia" a ajuns iarăşi sa fie imprimată când s'au editat două numere exceptionale, unul in 1957, închinat aniversării a 30 de ani de la întemeierea Mişcării Legionare şi al doilea, in 1958, închinat evocărilor a 20 de ani de la asasinarea Căpitanului. Ambele numere, apărute in conditii tipografice excepţionale, contin o bogătie de material peste care viitorii istorici ai Mişcării nu vor putea sa treacă. Numerele speciale au apărut sub conducerea directă a inginerului Dumitru Mihăescu şi cu colaborarea lui Nicu Iancu, Victor Carâp. Dumitru Nicolau, Marcel Preotescu.

Sub conducerea pricepută şi de înaltă calitate intelectuala a Dr. Faust Brădescu, "Dacia" îşi continua aparitia, transformându-se într'o editură de lucrări legionare in liimbi străine şi româneşte, in care au apărut până acuma trei cărti de mare valoare pentru cunoaşterea Legiunii şi a problemelor româneşti.

In anul 1948 se iveşte in Austria un nou centru de afirmare legionară in publicatiile exilului. La 1 August 1948, cunoscutul luptător nationalist Ion V. Emilian, fost căpitan in Armata Natională, scoase un buletin de informare al românilor din Austria, intitulat "Roşu-Galben şi Albastru". Numerele 1 şi 2 au fost scoase exclusiv de Căpitanul Emilian. De la numărul 3 , Noembrie 1948, s'a asociat la publicare şi Mircea Dimitriu.

Activitătile Mişcării luând proportii, s'a simtit nevoia unui organ de informare mai amplu, prin care sa se intensifice propaganda anti-comunistă din exil. In locul buletinului "Roşu-Galben şi Albastru" şi in continuarea lui, apare ziarul "Vestitorul". Ion V. Emilian acceptă să lucreze in noul cadru, continuând să îndeplinească functiunea de redactor responsabil şi secretar al redactiei. Mişcarea dădea articolul de fond şi editorialul, iar Emilian acoperea ştirile din tară şi pagina germană. Primul număr al Vestitorului, de astădată tipărit, apare in Aprilie-Mai 1949 la Linz, oraş unde îşi avea reşedinta Emilian şi unde apăruse până atunci şi buletinul "Roşu-Galben şi Albastru".

De la numărul 8, Iulie 1949, "Vestitorul" câştigă colaborarea inginerului Virgil Velescu. Cu intrarea lui Velescu in redacţie, "Vestitorul" face un mare salt calitativ, devenind in cursul amlor cea mai bună gazetă politică a exilului. In acest număr apar două articole cari rnarchează noua etapă: "O chestiune de conştiintă" a inginerului Velescu şi "Lectia de la Segarcea", scris de Mircea Dimitriu.

Colaborarea Căpitanului Emilian continuă. Pentru a asigura unitatea de spirit a gazetei, se formează şi un comitet de redacţie din Emilian, Virgil Velescu, Mircea Dimitriu, Mircea Bărbulescu şi profesul Vladimir Petrovici. Acesta din urmă părăseşte Austria la sfârşitul anului 1949. Din această perioadă datează şi colaborarea regretatului profesor Ion Sân-Georgiu. Comitetul, minus Petrovici, continuă să asigure publicarea Vestitorului până la nunmărul 24, apărut in Februarie-Martie 1952.

In primăvara anului 1952 Căpitanul Emilian a considerat că interesele lui politice şi personale sunt incompatibile cu postura de redactor al unei gazete legionare şi s'a despărtit de redacţie. Cum însă gazeta era înscrisă pe numele său (Dr. Emilian Ionescu, Linz) şi cum de altă parte, printr'o scrisoare, a cerut în mod categoric încetarea apariţiei "Vestitorului", organizatia legionară din Austria a fost obligată să schimbe numele gazetci pentru a nu se naşte confuzii şi a nu crea prejudicii nici Căpitanului Emilian.

Noua gazetă, in fond aceeaşi ca spirit şi perspectivă politică, se chiamă "Vestitorii", şi se tipăreşte la Salzburg. Primul număr al "Vestitorilor" apare in Decembrie 1952, având ca redactor responsabil pe Mircea Bărbulescu, iar ca proprietar-editor pe Sandu Marin. Tipărirea ziarului este asigurată de Vasile Mailat.

"Vestitorii" se tipăreşte la Salzburg până in 1953. In Decembrie 1953 urrnează un număr special, tras la mimeograf, cu comentare şi documente in legătură cu "Procesul legionar din România", 9-12 Octombrie 1953. Urmează o lungă pauza, impusă de gravele turburări din Mişcare, care au avut loc in anul 1954.

In timpul sărbătorilor Crăciunului din anul 1953_, Golea propune să se cumpere o mica tipografie şi să se instaleze într'o încăpere proprie, care să servească in acelaş timp de redacţie şi de sediu al organizatiei legionare din Germania. Borobaru, Puiu Traian şi Velescu îşi însuşesc idea, Comandantul o aprobă, şi in modul acesta s'a ajuns la realizarea complexului tipografie din Munchen, Dachauerstrasse 119. Toată greutatea întreprinderii a căzut asupra inginerului Traian Golea, care a depus o muncă titanică pentru a asigura existenta şi buna functionare. Tipografia s'a cumpărat exclusiv din modestele sascrificii facute de legionarii răspânditi in toate colturile lumii.

Primul număr din "Vestitorii", in tipografie proprie, a apărut in August 1954. Redactor responsabil este Virgil Velescu, iar editor-proprietar, Traian Golea. In acelaş timp comitetul de redacţie hotăreşte să scoată şi o altă foaie, consacrată mai mult stărilor interne ale exilului. Noua gazeta, "Exilul Românesc", apare in Septembrie 1954 şi continua cu regularitate in fiecare lună, in timp ce "Vestitorii" nu ieseau decât odată la două luni. Echipa redactionala de baza era formata din patru persoane: Inginerul Velescu, om de vasta cultură, neegalat in cunoaşterea politică inernaţională, Constantin Sassu, un profund cunoscător al istoriei românesti, Mircea Bărbulescu, specialist in problemele dominatiei comuniste din Romania, şi Grigore Manoilescu. In afară de acestia, Puiu Traian, Vasile Mailat, Traian Borobaru şi Mircea Dimitriu ajutau la sustinerea întreprinderii şi scoaterea gazetelor cu colaborări ocazionale, material documentar, idei, impulsuri şi sprijin material.

Risipirea elementelor cari formau nucleul redacţional au împiedecat continuarea aeestei opere fecunde. Mai întâi îşi încetează aparitia "Exilul Românesc" in Mai 1956, iar in Decembrie 1956 apare ultimu1 număr din Vestitorii. Redactorul principal, Virgil Velescu, mânat de nevoile existentei, părăseşte Germania şi se instalează in Franta. Traian Puiu se mută la Viena din aceleaşi motive şi toti ceilalti sunt obligati sâ îşi ia diverse servicii pentru a-si câştiga existenta.

In anul 1952, presa legionară din exil şi-a atins apogeul de afirmare. La Madrid, din initiativa Comandantului, ia naştere gazeta "Libertatea", sub conducerea lui Vasile Iasinschi. Din comitetul de redactie fac parte ProfesoruI Ion Protopopcseu, Crişu Axente, Vladimir Petrovici, Aurel Raută, Gheorghe Uscătescu şi Ciril Popovici. "Libertatea" cunoaşte perioada de maximă strălucire in 1952. Din toamna anului 1953, debilitarea generala a  pozitiilor Mişcării atrage după sine şi debilitarea acestei gazete, care se mai afirmă pentru câtva tirnp pentru a dispărea definitiv.

Tot in anul 1953 apare la Buenos Aires revista "Insemnări", sub priceputa conducere a lui Radu Ghenea, fost ministru al României la Madrid. Revista a apărut cu o impresionantă regularitate un an de zile, numărând printre colaboratorii permanenti pe Grigore Manoilescu, Mateescu, Frâncu, Toader Ioraş, Emil Popa şi Ovidiu Găină. De înalt nivel intelectual, "Insemnările" s'au distins şi prin marele interes ce l-au stârnit între fruntaşii emigratiilor străine. In fiecare număr apărea şi un interview luat unei personalităti politice de dincolo de cortina de fier. Promotorul şi directorul revistei, Radu Ghenea, părăsind Argentina, işi încetează aparitia şi "Insemnările".

Intre timp la Munchen, Traian Golea oferă o nouă oportunitate Mişcării să îşi exprime punctul de vedere asupra problemelor exilului şi luptei de eliberare. In Iunie 1960 vede lumina zilei "Sentinela", având ca subtitlu "In slujba luptei de eliberare", iar ca redactor responsabil şi editor-proprietar figurând Traian Golea.

"Sentinela", cu întreruperi inerente situatiei precare in care se găsesc toti legionarii după 20 de ani de exil, continuă şi astăzi (1963) să apară.

Paralel cu gazetele şi revistele Mişcării, gândurile noastre au găsit adăpost şi in alte organe ale exilului. De semnalat in primul rând este revista hierară "Carpatii". Directorul revistei, dl. Traian Popescu, a închinat două numere Mişcării Legionare, unul in 1958, cu prilejul împlinirii a 20 de ani dc la moartea Căpitanului, şi altul în 1962 când s'au împlinit 25 de ani de la căderea pe frontul de la Majadahonda a eroilor Mota şi Marin. Prin bogătia materialului documentar publicat referitor la cele două evenimente cruciale din viata Legiunii şi prin exceptionalele articole şi colaborări, revista "Carpatii" a adus o contributie de mare pret la conturarea istoriei legionare. Numerele comemorative din revista "Carpatii", ca şi cele apărute in "Dacia", vor constitui un isvor informativ şi interpretativ important pentru istoricul de mâine al Mişcării.

Dacă încercăm acum să asvârlim o privire retrospectivă asupra presei legionare din exil, ceea ce ne isbeşte, fără îndoială, este iregularitatea de aparitie a diferitelor gazete sau reviste. Unele au dăinuit mai mult, altele mai putin. Unele s'au stins repede, ca un meteor, altele le-au luat locul, dar nici ele nu au avut o soartă mai bună. Vicisitudinile presei legionare din exit reflectă conditia tragică a desrădăcinatului. Cu oameni vânturati de nevoile existentei in toate colturile lumii, nu se poate asigura o lungă durată a unei publicaţii. Aceeaşi experientă au facut-o şi alte grupe, cu exceptia câtorva gazete care se bucură de sprijinul unor oficine străine. Dar in schimbul banilor ce-i primesc ca subventie pentru sustinerea gazetelor lor, conducătorii lor îşi pierd libertatea politică, bunul cel mai pretios al unui exilat.

Valoarea presei legionare din exit constă in atitudinea ei cristalină, neînfeudată niciunui interes strain. Linia noastră n'a suferit nici o schimbare de la ocupatia tării şi până astăzi. Ne-am expus părerile cu curaj, adeseori cu temeritate, şi am lovit oriunde inamicul căuta sa-si facă culcuş sau să întindă curse ideologice sau politice exilului. Multe conspiratii din exil au fost zădărnicite gratie acestei vigilente permanente şi mulţi exilati, cari erau pe punctul de a cădea in categoria "idiotilor utili", au fost readuşi pe linia justă de gândire. Oricâte întreruperi, opriri, pauze, ar fi fãcut presa legionară din exil, nu e mai putin adevărat că această presă n'a dispărut niciodată. Din substraturi profunde, energia legionară a tâşnit din nou, afirmându-se sub altă forma. Când unii au obosit, şi unele publicaţii au dispărut, altii au ridicat torta spiritului legionar şi l-au agitat in lume.

Emisiunile Mişcării la

Postul de Radio "Alerta ", din Madrid

Traian Golea

La Madrid, Falanga avea un post de emisiune radio "Alerta", pe unde scurte. Mişcarea a obtinut permisiunea din partea Falangei ca zilnic să difuzeze un program de 20 minute spre România. Pentru asta era nevoie de cineva care să se ocupe de redactarea buletinului de ştiri, treabă pentru care in Aprilie 1957 am fost chemat la Madrid.

Comandantul cu Doamna trăiau la Madrid într'o casă destul de încăpătoare din strada Jorge Juan Nr. 183. In această casă mai trăia şi Georgel Demetrescu şi Ghită Costea, peste care acum am venit şi eu.

Georgel Demetrescu avea excelente relatii atât la Falangă cât mai ales la Ministerul de Externe. El mi-a deschis uşa la biroul presei, unde soseau zilnic toate buletinele de ştiri din marile capitale, ştiri care nu apăreau mereu in presă şi mai ales nu erau deformate. De aici era foarte uşor să culegi informatii pentru o emisiune de 20 minute.

Comandantul avea zilnic un comentar, pe care-l citea singur. Georgel Demetrescu avea şi el uneori un comentar al său, sau găseam eu un subiect care să facă obiectul unui comentar scurt. In plus, trebuia să umplu restul timpului cu un buletin de ştiri, pe care-l citea tot Georgel Demetrescu, care avea o voce plăcută de bariton.

Emisiunea a durat până in Decembrie 1957, când Falanga, sub presiunea guvernului, a fost nevoită să ne retragă permisiunea. La rândul său, guvernul spaniol a fost şi el presat, sub amenintarea de sanctiuni economice, de către guvernul american, care-i cerea să interzică aceste emisiuni spre România. Spania era nationalistă, şi ca atare nu era controlată de fortele "democate" din restul lumii occidentale, ori aceste forte au hotărît că in lumea dominată de comunism să nu pătrundă ştiri într'un alt spirit decât cel al "democratiilor occidentale". Ele nu combăteau comunismul, ci promovau o politică de coexistentă între cele două lumi.

Colectia "Omul Nou", 1997