GRIGORE ZAMFIROIU
S'a născut la 24 Septembrie 1913 īn comuna Bumbesti-Pitic, regiunea Craiova. Īsi ia licenta īn litere si filozofie si functionează ca profesor. Cīnd īn 1941 īncepe războiul īmpotriva U.R.S.S.-ului, este mobilizat si participă la luptele eroice pentru eliberarea Basarabiei, ajungīnd pīnă la Don. Este luat prizonier īn 1942 si supravietuieste "marsului mortii" spre lagărul de la Elabuga. Refuzć să se īncadreze īn diviziile formate de sovietici din prizonierii de război. Este eliberat din lagăr si vine īn tară īn 1948. Īn 1950 este condamnat la 5 ani temnitć grea de Tribunalul Militar Bucuresti pentru activitate subversivă legionară. Eliberat, īn 1955, este rearestat īn lot cu Radu Gyr, avocat Atanasiu Constantin zis Puiu, avocat Clonaru Victor, dr. Marin Aurel, preot Ageu Ion s.a. si condamnat la moarte pentru o imaginară insurectie armată (montată de Securitate) prin sentinta nr. 62 din 30 Martie 1959. După respingerea recursului si după o īndelungată aşteptare a executiei sentintei, i se comută pedeapsa īn muncă silnică pe viatć. Se eliberează īn 1964. "Poeti dupć gratii", Vol. I, 1993
|
GRIGORE ZAMFIROIU
PRIZONIERUL
Sīrme, sīrme : ace să īntepe
Inimă de oameni īn cirezi...
Ćuie a foame de pe stepe
Şi privirea doare de zăpezi...
Refren I
Mine, mine : iaduri ce destupă
Gurile adīncului flămīnd...
Cine oare, cine să ne rupă
Arsita de tară de pe gīnd ?...
Refren I
Drumuri, drumuri : bīntuie omătul
Pe īntinsul mării de nămeti...
Salbă īnsirată-i īndćrătul,
Inainte-s goluri de īnghet...
Refren I
Aripa de suflet se apleacă
Sub al noptii rece elesteu...
Cīti ajung si unde oare pleacă
Mai putinii zilelor mereu?...
Refren I
Plīnge, plīnge, prizoniere
Scrisa ta amarć
Pe destinul tău si tară
Lacrimă si fiere...
Ani şi ani... si tara cere-anume
Să golim ulcioarele de chin...
Cine oare, cine de pe lume
N-ar căta īn hohote alin ?...
Refren II
Cć asteaptă hīde să ne soarbă
Portile flămīndei īnchisori ...
Cine oare, ce mīnie oarbă
Fulgere ne-a pus la ursitori ?...
Refren II
Ce mīnie, cine oare-abate,
După ani de chiciură si ploi,
Vremile cu ziduri de cetate
Gīrbove si crīncene pe noi ?...
Refren II
Zidurile-n temnita jilavă,
Plīnge-or numai ele de-or putea
Că ne-a dus o aripă hulpavă
Şipotele ochilor cu ea...
Refren II
Refren II
Nu mai plīnge, prizoniere:
Lacrimile seacă
Ţara ta cīnd te īneacă
In otet si fiere.
MAMA
Inima : frunză de plop,
Geană arsă de uncrop,
Buze tremură de rugi
Şi plăpīnde mīni pe drugi.
Că pe-alături altă cuscă
Ia īn mucegai si muscă
Anii fragedei copile
Cu mīnute moi pe grile...
Iar pe cine stie unde,
Tot īn hrubele afunde,
Un flăcău cuprinde gratii
Cu pumni grei ca-n visul tatii...
Şi mai jos, pe undeva e
Beznă grea si-o vălvătaie ;
Bezna īnvăluie zăbrele
Cu uscate mīini pe ele...
Numa Prīslea-Cătălin
Cu ochi mari si chip senin,
Prea mărunt pentru cătuse,
A rămas din usă-n usć...
Bucuresti, 1958