GRIGORE ZAMFIROIU

 

S'a născut la 24 Septembrie 1913 īn comuna Bumbesti-Pitic, regiunea Craiova. Īsi ia licenta īn litere si filozofie si functionează ca profesor.

Cīnd īn 1941 īncepe războiul īmpotriva U.R.S.S.-ului, este mobilizat si participă la luptele eroice pentru eliberarea Basarabiei, ajungīnd pīnă la Don. Este luat prizonier īn 1942 si supravietuieste "marsului mortii" spre lagărul de la Elabuga. Refuzć să se īncadreze īn diviziile formate de sovietici din prizonierii de război. Este eliberat din lagăr si vine īn tară īn 1948.

Īn 1950 este condamnat la 5 ani temnitć grea de Tribunalul Militar Bucuresti pentru activitate subversivă legionară. Eliberat, īn 1955, este rearestat īn lot cu Radu Gyr, avocat Atanasiu Constantin zis Puiu, avocat Clonaru Victor, dr. Marin Aurel, preot Ageu Ion s.a. si condamnat la moarte pentru o imaginară insurectie armată (montată de Securitate) prin sentinta nr. 62 din 30 Martie 1959. După respingerea recursului si după o īndelungată aşteptare a executiei sentintei, i se comută pedeapsa īn muncă silnică pe viatć.

Se eliberează īn 1964.

"Poeti dupć gratii", Vol. I, 1993

 

 

GRIGORE ZAMFIROIU

PRIZONIERUL

 

Sīrme, sīrme : ace să īntepe

Inimă de oameni īn cirezi...

Ćuie a foame de pe stepe

Şi privirea doare de zăpezi...

   Refren I

 

Mine, mine : iaduri ce destupă

Gurile adīncului flămīnd...

Cine oare, cine să ne rupă

Arsita de tară de pe gīnd ?...

   Refren I

 

Drumuri, drumuri : bīntuie omătul

Pe īntinsul mării de nămeti...

Salbă īnsirată-i īndćrătul,

Inainte-s goluri de īnghet...

   Refren I

 

Aripa de suflet se apleacă

Sub al noptii rece elesteu...

Cīti ajung si unde oare pleacă

Mai putinii zilelor mereu?...

   Refren I

 

Plīnge, plīnge, prizoniere

Scrisa ta amarć

Pe destinul tău si tară

Lacrimă si fiere...

 

Ani şi ani... si tara cere-anume

Să golim ulcioarele de chin...

Cine oare, cine de pe lume

N-ar căta īn hohote alin ?...

   Refren II

 

Cć asteaptă hīde să ne soarbă

Portile flămīndei īnchisori ...

Cine oare, ce mīnie oarbă

Fulgere ne-a pus la ursitori ?...

   Refren II

 

Ce mīnie, cine oare-abate,

După ani de chiciură si ploi,

Vremile cu ziduri de cetate

Gīrbove si crīncene pe noi ?...

   Refren II

 

Zidurile-n temnita jilavă,

Plīnge-or numai ele de-or putea

Că ne-a dus o aripă hulpavă

Şipotele ochilor cu ea...

   Refren II

 

   Refren II

Nu mai plīnge, prizoniere:

      Lacrimile seacă

      Ţara ta cīnd te īneacă

            In otet si fiere.

 

MAMA

 

Inima : frunză de plop,

Geană arsă de uncrop,

Buze tremură de rugi

Şi plăpīnde mīni pe drugi.

 

Că pe-alături altă cuscă

Ia īn mucegai si muscă

Anii fragedei copile

Cu mīnute moi pe grile...

 

Iar pe cine stie unde,

Tot īn hrubele afunde,

Un flăcău cuprinde gratii

Cu pumni grei ca-n visul tatii...

 

Şi mai jos, pe undeva e

Beznă grea si-o vălvătaie ;

Bezna īnvăluie zăbrele

Cu uscate mīini pe ele...

 

Numa Prīslea-Cătălin

Cu ochi mari si chip senin,

Prea mărunt pentru cătuse,

A rămas din usă-n usć...

                        Bucuresti, 1958