COLTUL "FRATILIA"

Sus: membrii fondatori ai
Cercului Studentesc "FRĂTILIA" în 1927

"Cătusele sclaviei vechi 
Aci s'a sfărâmat - 
Povara lor de-acum, în Pind, 
Intreagă s'a lăsat. 
Uitati de toti; bruscati de multi

Flămânzi, disculti, 
In tara noastr'a tuturor, 
Noi cei fără de tară, 
Vulturi goniti din cuibul lor 
Noi n'avem primăvară!..."

A R O M A N I I

UN CÂNTIC 

de Constantin Belimace  

Un cântic ca di jale 
Cântam nâ oară eu 
Si dipuneam la vale 
Dintr'un lai munte greu, 

Si valea-nî turna grailu 
Cu sclimuri suschiros 
Di-arăsuna tot plaiulu 
Si muntile jilos:

-Iu hiti, bre gioni, cu-aname, 

Fumeli di fârsiroti, 
Iu esti Armâname 
Si Grâmusteani cu toti! 

Armasiră cârărle 
Ca ponde fâr'di voi, 
Si-s dusiră fâlcărle 
Cu turmile de oi. 

Di la câseri flueara 
Ma nu s'avde prit muntî, 
Ni pravdă ca si sghiară, 
Di jale him pitruntî!

 

Trăesc în noi, vorbesc în noi Romanii 
Cu sângele, cu limba lor divină. 
Zadarnic peste noi trecură anii, 
Rămase verde nobila tulpină. 

O stiu Balcanii, Dunărea, Carpatii: 
Când altii au fost robii semilunii, 
Pe plaiul nostru n'au murit bărbatii 
Si n'au rosit în fata lor străbunii. 

Tinură sus si steagul si făclia, 
Păstrară 'ntreg chivotul mostenirii, 
Credinta 'n Dumnezeu si omenia, 
Coroana 'ntre virtutile omenirii.

Si peste vremi asa se înăltară 
Cu spada lor de pază si dreptate, 
De-ajunse adăpost a noastră tară 
Si Hanaan popoarelor ingrate. 

Dar Roma ne-a trezit, ne-a dat mândria 
Cunoasterii, încrederii în sine. 
Si dacă ne-a 'nvătat mărinimia 
Si cultul pentru ce-i frumos si bine, 

Barbar perfid, ne-a pus în brat tăria 
Străbunilor să te sdrobim pe tine.

Nu plecati urechea la soaptele răuvoitorilor. Românul nu poate fi prigonit pentru limba si credinta sa. Românul, oricând si oriunde, este cel mai de frunte.

Vorbindu-ti graiul, purtându-ti portul, nu avea grijă că vei supăra pe cineva; numai cei orbiti de răutate pot crede asta.

Sfintirea drapelului Centrului Studentesc Bucuresti la 10 Decembrie 1926

Serbarea Bobotezei în Veria

 

Aromâni fârseroti

 

Dimândarea părintească  
                             de Constantin Belimace

Părinteasca dimândare
Ne spregiură cu foc mare.
Frats di mumă shi di-un tată,
Noi, Armânji di eta toată.

Di sun plocile di murmintsă
Strigă-a noshtri bunji părintsă:
"Blăstem mare s-aibă'n casă
Cari di limba lui s-alasă.

Cari sh'alasă limba lui
S'lu-ardă pira focului,
Shi s'dirină viu pri loc,
Shi-lji si frigă limba'n foc.

El în vatra-lji părintească
Fumealjia s'nu-shi hărisească;
Di fumelji curunji s'nu bashe,
Nat în leagăn shi nu nfashe!

Care fudze de-a lui mumă
Shi di parinteasca-lji numă,
Fugă-lji doara Domnului
Shi dultseamea somnului!"

Auslu carvanar 
                 de Constantin Belimace

O lai murgu, frate bun,
Până tora fum deadun;
De-aua sh-ninte nu vă s-him,
C-amândoil'i ausim.

Auseaticlu, e greu
O lai murgu, frate-a meu;
Tute oasile mi dor
Shi-aduchescu că va-s mor.

Aide, murgu, aide, frate,
Aide s-voi, lilice toate,
Ai sh-nirdzem tu eta-alantă,
Shi n-aflăm na bana altă.

Grailu armânescu 
                      de George Murnu

Grailu-a meu di mumă, grailu-a meu di tată,
Vatra-a mea iu nj-ardu anjlji tse-am bănată.

Grai picurărescu di păduri shi plae,
Zbor tse-avdzâi dit gura-a paplui shi-ali mae,
Zbor di budză vrută, dumnidzască njilă,
Njurismă di frangă shi di trandafilă.

Lavă di căshare, boatse di călivă,
Suflă vindicarea a ta dultse livă.

 

 

Adiljat di moscu, duh di primuveară
Bana nj-u cutreamburi ca ună fluiară
Tse di dor pitrunde noaptea tu pundie
Inima-nj ti cântă, mâna-nj tut ti scrie.

Stau, tsi-ascultu plângul, jalea shi niholu,
Ved încrutsiljată Soia-nj ca Hristolu
Shi mizie lj-si-avde zborlu-a tău dit gură.

Scumpa-a mea fântână tse anarga cură,
Mâne, poate mâne, di dushmanj biută,
Va si-armânj tu etă pondă shi tăcută.