• Femeia legionarã

Nu cred cã as putea separa termenul de "femeie legionarã", de cel de "bãrbat legionar".
   As putea vorbi de legionar în general, vãzut si dorit de Cãpitan ca Om Nou.
   Ceea ce deosebeste - pe plan social - pe femeie de bãrbat sunt doar îndeletnicirde ce au fost date fiecãruia dupã puterile lui. Educatia legionarã e una pentru toti.
   Dar, luând deoparte femeia legionarã si intrând în viata ei, ea ne apare în primul rând ca o bunã crestinã. Ea se bazeazã pe o credintã si pe o iubire autenticã, ambele gãsite în bisericã.
   Viata ei crestinã se concentreazã pe de o parte într-o trãire profundã pe care Dumnezeu a transmis-o oamenilor prin Fiul Sãu în rugãciune, în jertfã si în renuntare, iar pe de altã parte se concretizeazã într-o continuã muncã pusã în slujba color nevoiasi, a familiei, a neamului în care s-a nãscut. Ea tinde sã fie cât mai modestã, sa renunte la cât mai multe pretentii.
   Femeia legionarã este mereu binevoitoare, cu zâmbetul pe buze, gata oricând sã aducã liniste si pace în mediul în care trãieste. Ea vorbeste putin, munceste ca o albinã, si e o bucurie pentru familia ei.
   În ceea ce priveste tinuta ei vestimentarã, ca se caracterizeazã prin modestie dar nu prin lipsã de bun gust.
   Femeia legionarã stie sã se imbrace simplu cu putini bani. Ea urmeazã linia vestimentarã ce se impune în societate, dar totdeauna alege ce îi este potrivit, renuntand la tinuta excentricã.
   Femeia legionarã este o bunã gospodînã, stie mereu sã se ridice deasupra tuturor greutãtilor sau impedimentelor financiare. Din putin ea stie sã pregãteasca o masã gustoasã si îndestulãtoare.
   Femeia legionara e bunã mamã. Ea îsi educa copilul în spirit crestin si nationalist. Îi imprirnã acel caracter dârz cu care îsi poate croi un drum în viatã fãrã a se apleca în fata josniciilor.
   Femeia legionarã nu face diferente între camaradele ce au primit o educatie aleasã si cele de la tarã. Fiecare are un dar dat de la Dumnezeu si acel dar trebuie valorificat.
   As mai putea enumera aici multe alte caracteristici ale femeii legionare, dar mã opresc rezumând totul, cã în fiecare aspect al vietii ei, cinstea, corectitudinea, seriozitatea, disciplina si mai presus de toate, iubirea lui Hristos trebuie sã fie prezente.
   Femeia legionarã nu spune niciodatã ca este legionarã, dar modul ei de a se comporta o face diferitã de o altã femeie.
   Ceea ce am prezentat mai sus este idealul de femeie legionara si, ca orice ideal, el nu poate fi cucerit deodatã. Trece mult timp de încercãri si excrcitii de vointa, ce pot dura chiar toatã viata.
   În trecut au existat astfel de legionare. În prezent tinerele fete ce apartin Miscarii Legionare se strãduiesc sã urmeze calea trasta de înaintasele lor.  S-au constituit în "cetãtuia Nicoleta Nicolescu" din Bucuresti, unde-si fac educatia legionarã având în fatã exemplul direct al unor legionare contemporane Cãpitanului, cât si scrierile altora ce nu au mai rãmas în viatã, ca de exemplu Maica Mihaela (Marieta Iordache), sora comandantului legionar Iordache Nicoarã, profesor universitar. În urma dureroaselor întâmplãri din 1938 si 1941 s-a cãlugãrit. Pe când era în închisoarea de femei de la Mislea, presimtindu-si sfârsitul, si-a transmis prin pereti testamentul, prin alfabetul Morse.
   Iatã testamentul eî.
   "Vor fi multi care vã vor spune, vã vor sili sã recunoasteti ca Miscarea Legionarã a avut un drum gresit si ca tot restul luptei a fost doar o rãtãcire.
   Tuturor acestora le veti rãspunde rãspicat: Ei nu au gresit. Ei ne-au scos din fundul unei adânci prãpãstii de întuneric, dezmãt si necredintã. Au aprins o fãclie, am mers cu toti tintã spre ea.
   Iar dacã am gresit în fata lui Dumnezeu, ca am scos sabia, am acceptat sã fim rãpusi prin ea. Adevãrat ca am curmat vieti de oameni pe care nu aveam dreptul sã le frângem. Dar astãzi, ridicati pe jertfele scumpe ale celor care ne-au fost cãlãuze, vedem adevãrul, vedem cãrarea cea adevãratã si suntem siguri de luminã. Ei, înaintasii nostri, au mers dupã puterile lor pe calea lui Hristos.
   De acum încolo suntem ai lui Hristos. Drumul nostru înseamnã dragoste. Grija noastrã sã fie a îndeplini total legea lui Hristos".

 

Rodica Andreica, studentã legionarã, articol apãrut în "Steaua Polarã ", Nr. 2, 1999.