Calendarul "AMERICA", 1927
F A T A    D E L A   C O Z I A

 - O PILDĂ TINERELOR ROMÂNCE -

de G. D. C.

In vremurile vechi, tara noastră a avut să sufere multe din partea vrăjmasilor ce o înconjurau din toate părtile si mai cu seamă din aceea a turcilor. Pe atunci Românii n'aveau viata linistită, nici ziua nici noaptea. Când le era lumea mai dragă, se pomeneau cu hotarele tării călcate, satele si orasele jefuite.

De aceia ei purtau nedespărtite armele de luptă, la care tineau ca la ochii din cap. Stăteau in orice vreme gata de luptă, petrecându-si viata muncind pământul si luptându-se pentru legea si mosia strămosească.

Femeile chiar, purtau arme într'acele vremuri, trimeteau pe feciori să moară în luptă pentru apărarea tărei si nu rare ori alergau si ele pe câmpul de bătaie, Calendarul America pe anul 1929 unde era primejdia mai mare, ca să îmbărbăteze pe cei deznădăjduiti si să bage groază in dusmani, izbindu-i si secerându-i cum se seceră spicele de grâu.

Intr'asa vremuri, sultanul turcilor, Amurat al II-lea avu cu Românii mai multe ciocniri sângeroase pe timpul domniei lui Vlad al III-lea Dracul (1427-1446), un viteaz care s'a razboit îndelung cu păgânii, apărând atat tara lui cât si crestinătatea de pieirea ce-o astepta.

In una din aceste ciocniri, a luat parte si Fata de la Cozia, tocmai cand viata Domnului era in primejdie de moarte. Călare pe un cal voinic si iute ca săgeata, îmbrăcată bărbăteste si încinsă cu spada, fata aceasta sosi în câmpul de bătae pe neasteptate si făra stirea cuiva. Sub otelita ei spadă, cazu capul ostirii turcesti înainte de a fi răpus viata bravului Domn.

"Trâmbita răsună sus pe coasta verde

 Armata lui Vodă printre brazi se pierde.

- Iată, strigau vitejii, un mândru căpitan,

Ce-a ucis cu mâna-i pe Pasa musulman".

După isbândă, viteazul necunoscut fu chemat la cortul lui Vodă, ca să fie răsplătit.

"Domnul îl sarută si cu bucurie: 

- Spune-mi, vrei tu aur, ranguri sau sotie?

Dacă vrei avere, dati-voi cât vei vrea 

Dacă vrei sotie, dati-voi fata mea!"

Dar tânăra fată, care venise la lupta pentru scaparea tării, iar nu pentru răsplată, se dete pe fată ridicând coiful de pe cap si lăsând să cadă pe umeri bogatul si frumosul ei păr.

- "Doamne, nu voi aur, nici onoruri desarte,

N'am venit in luptă să-mi trag asa parte,

Plângerile tării bratul mi-au armat; 

Pentru-a ei scăpare astăzi m'am luptat. 

Iar de este vorba sa-mi dai sotioara 

Afla că eu însumi sunt o fetisoară."

Precum vedem, bărbat sau femee, cu totii suntem datori să alergăm la hotare când păgânii ne calcă mosia.

Această vitejie strămosească - acum aproape cinci veacuri - să fie pildă tinerelor românce.

G.D.C.

Calendarul America, 1927

/ / /
INAPOI LA PAGINA ROMÂNIEI NATIONALISTE