S-a născut la 18 Ianuarie 1925, in Brăila. Nationalitatea: română. Religia: ortodoxă. Studii: Politehnica Bucuresti. Profesie: sublocotenent de marină. A fost arestat pe 2 iunie 1948 sub acuzatia de activitate politică antistatală si condamnat la sase ani de detentie. A executat pedeapsa in închisorile Jilava, Pitesti, Gherla, Aiud si la Canal. La data interviului locuia in Brăila. Interviu realizat de Adrian Sandu la 15 Aprilie 2007. Transcrierea, tehnoredactarea si editarea interviului - Adrian Sandu. Interviul se află la A10-IICCR, având cota 64.

   -În ce conditii ati fost arestat, vă mai amintiti?
   În '48 terminasem facultatea si am fost arestat... Asta a fost toată chestia...
   -Descrieti putin momentul arestării.
   In momentul arestării eram la Bucuresti, in căminul studentesc la care sedeam; era căminul Brigăzii Brăila, pentru că facultătile erau împărtite si pe brigăzi zonale, judetene. Vă dau exemplu: erau hoteluri nationalizate si, chiar in spatele hotelului Opera, acolo era, in dosul Cismigiului. E un hotelas drăgut, asa, pe colt. Si acolo eram trei brigăzi Brăila, Călărasi si Dolj. Structura acestor brigăzi era ca a brigăzilor de muncă voluntară. Sâmbăta se faceau cursuri si duminica dimineata se mergea la santicrele Apaca, care erau santiere de muncă voluntară ale brigăzilor de tineret, care erau si la facultăti. Si mergeam la aceste munci "voluntare".
   -Si pe ce motiv v-au arestat ?
   Păi, pe motive de activitate politică interzisă. Atunci nu erau partide oficiale, erau doar neoficiale... De fapt, nici nu erau partide, sau cel putin al nostru nu era partid, că era o miscare : Miscarea Legionară. Si acolo eram toti cei care am fost arestati. Si ne-a luat într-o singură seară... Arestările au început din 15 mai 1948 si, pe măsură ce făceau cercetările, depistau noi filiere. "Uite, Politehnica are si la hotelul Opera"..., unde eram noi. Si luau si de acolo. Ca era de ajuns ca unul să scrie ceva... si din fiecare declaratie din asta rezulta un nume si o adresă. Pac ! Si de la nouă nume si nouă adrese apăreau alte nume si alte adrese... Ăsta era lantul care nu se mai termina...
   -Vă mai amintiti data exactă când ati fost arestat ? 
   Da, pe 2 iulie 1948.
   -Si după arestare v-au dus la anchetă ?
   Nu... Eu eram si militar, eram sublocotenent de marină, aspirant cum se spunea atunci, si primele două zile am fost tinut la închisoarea Armatei, care era la Uranus, si după aia am fost vărsat la Ministerul de Interne, la subsolul 4. Stiti unde e Ministerul de Interne? Are etajele superioare si subsolul, tot cu etaje. Si tiu minte că eu am fost la minus 4
   -Cum a fost ancheta ?
   Ancheta a fost foarte usoară, pentru că, din punct de vedere al datelor, adica nu se urmărea atunci intrarea in amănunte, se urmărea să obtină nume, oameni. Cu cât erau mai multi oameni, cu atâta era mai bine pentru ei.
   -Vă mai amintiti cine v-a anchetat ?
   Parcă unu' Stănescu, da' nu, nu sunt sigur... În orice caz, in documente apar... Daca as sta să reiau toate documentele, ar apărea...
   -Câte zile a tinut ancheta ?
   O săptămână, iar după aceea, ceea ce a durat mai mult, a fost perioada de detentie anteproces, care am făcut-o la Jilava. Aia a durat până in februarie '49, când a avut loc procesul. Asa era sistemul atuncea : asteptau si, cu care mai picau si de acolo si de acolo, mai făceau un lot. Si lotul trebuia să fie cât mai numeros. Al nostru n-a fost, numeros... Adică a fost numeros lotul "Politehnica", dar ei l-au împărtit pe felii, si noi am fost Facultatea de Electromecanică, zece insi, că asa am apărut la proces. Ulterior, această împărtire a fost dată peste cap de realităti, ca Facultatea de Electromecanică n-a avut numai zece insi, că a avut o sută si ceva, da' pe parcurs au fost înghititi in alte loturi.,..
   -Povestiti putin despre perioada petrecută la Jilava înainte de proces.
   A fost o perioadă grea, in care totul era supus bunului plac... Desi existau reguli si un regulament al detentiei, totusi cel care făcea legea era comandantul. Noi l-am avut pe Moromote... Pe urmă, comandantii care erau dintre gradati, că si Moromete era gradat, toti acesti comandanti an fost înlocuiti cu comandanti politici. Adică peste tot exista o înlocuire automată a cadrelor, numite cu cadre politice. Eu am nimerit tocmai in perioada aia. Si asta nu se petrecea numai in puscării, că se petrecea peste tot. Directorii erau înlocuiti cu oameni politici...
   -Descrieti viata de acolo, de la Jilava.
   Viata de acolo nu era roză, pentru că Jilava este un fort. Nu stiu, da' probabil că stiti Capitala, pe timpul domnitorului Carol I, a fost apărată de 14 forturi, iar Jilava era fortul numărul 13. Aceste forturi erau săpate in pământ si existau sisteme de camere de munitii, camere in care trebuiau să stea ostasii, nu de detentie. De fapt, Jilava fusese ales mai demult ca închisoare si pe el s-a brodat acest sistem de detentie.
   Deci, a fost foarte greu, pentru că alea erau conditiile in care puteai să tii mii de detinuti, într-un fort in care celulele erau toate sub pământ. La suprafata pământului era zero si totul era sub pământ. Nu se vedea nimic... Ici si colea erau santuri, unde apăreau gurile de tun... Ăsta era fortul...
   Conditiile de viată erau foarte grele. În primul rând că erai sub pământ, sub nivelul zero. Câmpia dimprejurul Bucurestiului nu este o câmpie înaltă, este o câmpie care contine apă... vorbind din punct de vedere geologic, cu straturi de sol nepermeabil... Era foarte mult loess, dar erau si locuri permeabile... Jilava a fost grea din punctul de vedere al conditiilor de trai, pentru că două erau elementele care făceau viata extraordinar de grea : numărul detinutilor care erau in aceste celule, că se ajungea in anumite momente si la 400 de persoane într-o cameră care nu putea să ia mai mult de o sută... Iar, din punct de vedere al existentei..., vă gânditi..., a trăi sub pământ nu este o plăcere. Adica să trăiesti sub nivelul zero, fară aer, fară lumină...
   -Dumneavoastră in ce cameră erati ?
   Camera numărul 14. Am fost la un moment dat acolo 120, dar, la un moment dat, in acelasi tip de camera, in camera de triaj de la intrare si iesire au fost 400. Intr-o camera in care normal nu puteau să stea mai mult de o sută. Acuma fac o divagatie : in aceste camere au stat la un moment dat si cei din loturile politice anterioare, că n-a fost o chestiune nouă folosirea Jilavei, a fost o chestiune veche. De mult era folosită ca depozit al acestui minister mamut, care era si atuncea Ministerul de Interne.
   -Cât timp ati stat la Jilava ?
   Sapte luni. Din februarie, după proces ne-au mutat, pentru că ei aveau interesul să elibereze camerele de acolo, că veneau alte loturi si alte loturi... Si, in februarie '49, ni s-a făcut procesul si imediat după proces am fost dusi la Pitesti, pentru că Pitestiul a fost desemnat sau ales, respectiv, ca depozit pentru studenti... Adică, respectiv, ei, in gândirea lor, au vrut să separe aceste loturi pe profesiuni... Si au fost muncitori la Aiud, studenti la Pitesti, elevi la Târgsor.
   -De ce afi fost acuzat in proces ?
   Articolul 297, partea 3, care însemna activitate politică antistatală, dusmănoasă regimului care era la putere... Si am primit fiecare câte sase ani.
   -Si după proces ati ajuns la Pitesti...
   Da, după proces ne-a dus la Pitesti... Am ajuns imediat... Si am stat acolo doi ani si jumătate. Si de la Pitesti ne-a dus la Canal, si o parte din noi i-a îndreptat spre Gherla, că asa a fost planificat.
   -Descrieti, vă rog frumos, situatia de la Pitesti.
   Era foarte grea, din toate punctele de vedere... Din punct de vedere al detentiei in sine, pentru că era o supraaglomerare, din punct de vedere al alimentatiei... că era... nu deficitară, era subnutritivă. Era o alimentatie care nu îndeplinea conditiile de calorii, de substante nutritive. În jur de 1 200 de calorii pe zi si substante nutritive aproape zero... lucru care a dus la o cădere, nu bruscă, dar lentă, din punct de vedere fizic, a tuturor. Pentru ca nu poate un organism să reziste in aceste conditii... Sunt unele organisme mai bine făcute, mai vânjoase..., dar vă gânditi că noi eram studenti, nu eram încă căliti, nu aveam forta să rezistăm...
   -Care erau relatiile cu ceilalti detinuti ?
   Relatiile au fost destul de bune, din toate punctele de vedere, pentru ca nu existau animozităti... Nu se pune : problema ce esti din punct de vedere al originii sau din punct de vedere politic. Unii erau studenti legionari, unii erau tărănisti, altii liberali... majoritatea însă din punct de vedere strict al proportiei, cam 80% erau legionari... Toată închisoarea..., da' nu numai închisoarea, că, in toate închisorile..., ăsta a fost elementul preponderent, 80% legionari.
   -Cine a fost comandant de penitenciar în acesti doi ani petrecuti la Pitesti ?
   Am avut întâi pe unul Dumitrescu, care era civil... Adică noi am intrat acolo pe structura existentă. Pe urmă a primit grad si a devenit locotenent-major.
   -Si după Pitesti ati fost trimis la Gherla ? În ce perioadă ati stat la Gherla ?
   '49-'51. Si de la Gherla ne-au dus la Canal si de acolo la Aiud. Ăsta a fost periplul. Era simplu, nu era complicat.
   -Si atât la Gherla, cât si la Aiud conditiile erau aceleasi ?
   Mai mult chiar... respectiv, fiecare căuta să adauge conditiilor generale un strop de personalitate. Că unul avea idei mai năstrusnice, respectiv, si alea erau transpuse in practică. Si unii comandanti au fost mai violenti. Eu nu am avut parte de violentele care au fost in altă parte. De exemplu, si la Aiud si Gherla... Desi am fost si eu la Gherla, dar am fost după perioada grea... Stiti, fiecare detentie are perioade mai dulci si perioade mai dure. Eu s-a nimenit să fiu într-o perioadă mai putin dură.
   -Intâlniri cu tortionari celebri ati avut ?
   Da, da... A fost perioada respectivă de la Gherla. De la Pitesti, pe o parte din noi i-a dus la Aiud, pe o parte la Gherla. Si la Gherla am căzut chiar in camerele de detentie unde erau si guvernau tocmai tortionarii celebri : Turcanu, Popa, Puscasu. Astea sunt numele care le retin... Puscasu a fost condamnat la moarte si executat. Turcanu la fel,a fost condamnat la moarte si executat...
   -Descrieti putin conditiile detentiei împreună cu acestia.
   Era într-o noapte, la Gherla... si, respectiv, eram toti răspânditi, că numărul de detinuti într-o cameră, asa-zisă de demascare, era cam proportional, să fie egal. Cati erau din noul comitet de demascări să fie cam egal cu câti sunt ceilalti, care trebuiau sa intre in demascări, adică să mănânce bătaie... Ah, a doua seară, după ce s-a facut aceasta schimbare pe camere, că dura putin, n-a fost foarte usor. Si chiar Turcanu te lua si te nominaliza. Tu, treci acolo ! Tu, treci acolo ! Tu, treci acolo ! " Adică, respectiv, eram circa 30-40 care nu ne făcusem asa-zisele demascări si care trebuia să intrăm la roata din punct de vedere al bătăii, al molestării... Si asta era o conditie.
   -Mai exact, dumneavoastră ce tratamente v-a aplicat Turcanu ?
   Bătaia ! Bătaia ! Bătaie cu bucăti de lemn. Erau picioarele de la asa zisele priciuri, care sunt niste paturi din lemn, cu niste picioare... Si picioarele ălea au fost transfori in bâte.
   -Pe dumneavoastră cât timp v-a bătut ?
   40 de zile. În total 40 de zile... A mai fost când... astăzi nu mâncai bătaiaia, dar mâncai bătaie a doua zi, a treia zi... timp de 40 de zile. Cu piciorul de pat... Si, pe măsura ce stăteai in această detentie si asteptare si mâncai bătaie si cutare..., in acelasi timp se refacea întreaga ta biografie, tu o refaceai, in scris, pe niste foi de hartie: asa-zisele demascări. Demascări era titulatura, dar ele erau niste autobiografii în care povesteai de când te-ai născut până in momentul respectiv, când erai acolo. Si toate astea treceau prin fata unor oameni care erau foarte bine pusi la punct din punct de vedere al datelor. Aicea era toată chestiunea... Adică, respectiv, nu puteai să gresesti si să spui: „pe 6 februarie, subsemnatul am dus-o bine, că eram liber, mă plimbam"... nu, pentru că exista această coordonare, care o facea cineva, cred că din conducerea penitenciarului respectiv, un locotenent sau cineva politic, care avea capul foarte bine pus la punct si care stia in ce perioadă ce ai făcut... Începea să-i cunoască pe oameni si stia... In perioada respectivă, ăsta a fost acolo, ăsta a fost acolo si orice încercare a ta de a te muta pozitie decât cea reală in care ai fost... era sortită esecului.
   -Dar directivele, cu bătăile acestea administrate de Turcanu, de la cine veneau?
   Comenzile pe care le aplica Turcanu, cred..., eu nu am fost niciodată la aceste convorbiri..., cred că erau urmare a discutiilor sale cu colectivele de conducere a acestor demascări, c-asa le spunea, demascări. Si erau de două genuri : demascări interioare, adică din detentie, si demascări exterioare. De fapt, cele mai importante nu erau demascările interioare ; ălea erau doar un motiv să te prindă că nu ai spus adevărul, pentru că in interior, fiind mai multi, si ăsta stia de momentul ăsta, si ăsta stia de momentul ălălalt, si ăsta stia... Si dacă cele trei date, ale lui xl, x2 si x3, nu coincideau... înseamnă că sau x1 sau x2 sau 0 a mintit. Si se depista foarte usor cine a mintit. Adică eu vorbesc matematic... din punctul meu de vedere... Era foarte usor in privinta asta.
   Si aceste foi cu demascările mergeau si erau citite, probabil, de către mai multi. Si oricine din ăstia, din cei mari, din locotenenti, din personalul care conducea aceste anchete, dacă vedea că există o nesincronizare între data respectivă care o pui tu acolo... „pe data de... ne-a dus la plimbare" si pe data respectivă nu putea să te ducă la plimbare, pentru că tocmai atuncea întregul lot in care erai si tu era la bătaie... era un neadevăr, si atuncea te lua că de ce ai mintit, de ce n-ai spus adevărul... si mâncai iar bătaie. Erau niste chestiuni foarte bine încrângate, din punctul ăsta de vedere, încât n-aveai cum să gresesti... Adică nu puteai să gresesti pentru că te prindea imediat...
   -Si de la Gherla ati plecat la Canal...
   Da. La Canal, unde a fost perioada cea mai plăcută dintr-un anumit punct de vedere... În sensul că am scăpat de una din marile racili care ne tinea... foametea. Canalul a fost mai deschis din punct de vedere al mâncării, adică, respectiv, al mesei servite... De fapt, nu masa in sine conta, ci numărul de calorii, că asta contează din punctul de vedere al existentei, cu cât caloriile sunt mai substantiale..., cu atât poti să trăiesti mai mult. Mai bine nu... că, chiar dacă îti dă calorii cu polonicul, dacă ti le dă si cu bătaie... atuncea natural că nu e bine...
   Acolo am trăit si cea mai grea zi din cei cinci ani de puscărie care i-am făcut. Eram in Balta Brăilei in 9 februarie 1963 si se anuntase că Dunărea amenintă cu ruperea digului. Si-atunci, într-o seară, după ce am servit masa, ne-a scos pe platou in colonie acolo, ne-a adunat pe toti..., gardienii îmbrăcati cu sube, cu pâslari, cu căciuli, iar noi in ce-aveam, cu zeghele ălea prin care bătea vântu', fără nici un obstacol... Ne-a încolonat si ne-a scos să cărăm fascine¹⁾ să protejăm digu'. Ăstea erau niste maldăre de nuiele din salcie, lungi cam de sapte-opt metri, legate cu sârmă. Le cărăm, le punem la picioru' pantei digului si puneam pământ peste ele, ca să nu rupă apa digu'... Era un viscol... Cum să zic ? Ca de februarie... Venea ploaie stropi si cu nisip, intra in obraz ca acele... Noi aveam încăltămintea luată de la armată : bocanci, cizme, dar intra apa pe-o parte, iesea pe altă parte, mai cădeau tălpile... Mergeai cu picioru' gol pe pământ. Gropile care le facusem de luasem pământ pentru dig erau acum pline cu apă si nu mai stiai... Cădeai in câte-o groapă de-aia, îi trăgeai si pe-ăilanti după tine, că eram trei la fiecare fascină din asta, doi la capete si unu' la mijloc... Eram exact ca porcii când se-nămolesc... Si până dimineata ne-au tinut acolo... Gardienii s-au schimbat din două-n două ore, ca să nu le fie frig, iar noi am stat de seara până dimineata, astfel încât marea majoritate ne-am îmbolnăvit... A doua zi, ne-a lăsat o juma' de zi si după-masa ne-au scos iar la muncă... Dar zi de groază pot să spun c-a fost asta, de fapt, noaptea de 9 spre 10 februarie...
   -Vă mai amintiti cum a fost cu eliberarea ?
   In sase ani de zile lucrurile se învechiseră deja..., adică intraseră pe un făgas al lor. După Canal ne-a dus înapoi la Aiud, unde am mai stat opt luni de zile. Gândirea lor a fost foarte bună din punctul ăsta de vedere. Că, dacă plecai acasă imediat după Canal, cu anumite date..., dar asa, după opt luni de zile, nu mai stiai nimic ce a rămas acolo si, respectiv, nu aveai cum să stii, decât din ultimul loc de detentie. Or, Aiudul fiind o închisoare cu celular, respectiv cu camere, se pierdea stiinta despre întreg, respectiv despre Canal, pentru că despre Canal stia toată lumea, că trăise mai liber acolo, pe cand dincoace la Aiud, fiecare trăia in cercul lui de sase, opt, zece persoane... Aiudul era o închisoare celulară, de detentie cu camere.
   -Vă multumesc pentru interviu si pentru timpul acordat.
   N-aveti pentru ce. Eu mi-am făcut datoria... Eu vă multumesc.
   Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului. Ed. Polirom, 2007

   ¹⁾__ Fescină, conform DEX, mănunchi de nuiele sau de ramuri subtiri, legat din loc in loc cu sârmă, uneori umplut cu piatră, moloz sau pământ, folosit la întărirea terasamentelor, la construirea digurilor sau a drumurilor in regiunile mlăstinoase si la alte lucrări făcute in terenurile desfundate.