Cu toate supãrãrile sale trecãtoare care îl fac sã fie câteodatã nedrept, d. Iorga rãmâne marea autoritate a neamului.
Cuvintele sale grele ca acele pe care le scrie istoria însãsi, recunosc si consacrã totdeauna orice faptã mare si nobilã româneascã...
Iatã rândurile pe care le-a scris d. Iorga despre "cei doi bãieti viteji" din Spania în "Neamul Românesc" dela 19 Ianuarie:

   Luptând pentru credinta lor crestinã si pentru cinstea poporului lor, pentru ce este etern, scump si curat în latinitatea nebolsevisatã, doi tineri Români, doi bãieti viteji, Mota si Marin, au cãzut înaintea Madridului apãrat de Rosii.
   Când, în zilele din urmã, îndepãrtam stirile de o monotonie desãvârsitã, în ciuda mãcelului zilnic, cu privire la ce se petrece, în miez de iarnã, acolo în nenorocita Spanie, nu ne gândeam cã între aceia care si-au dat viata luptând pentru cauza cea bunã erau si acesti doi fii ai tãrii noastre.
   Prinsi de un entusiasm care se cere condus si nu înãbusit, pentru cã altfel rãmâne celalt entusiasm, contra cãruia Statul nu poate lupta îndeajuns si mai ales singur, încãlziti de o ideie cãreia i se închinaserã întregi, ei si-au zis cã e preferabil, decât sã facã în România însãsi o agitatie care nu-i aduce totdeauna bine, sã meargã acolo unde nu sunt discursuri si demonstratii de stradã, ci omul stã în fiecare clipã în fata mortii pentru ce crede el cã e sfânt si mare. Si -au cãzut.
   Cine stie ce va iesi din cumplita furtunã care s'a abãtut asupra depãrtatului pãmânt latin unde se varsã sânge din toate rãnile unui nobil neam. Dar, dacã vre-o datã vom vedea Spania cum a fost, cum trebuie sã fie, se va putea spune la noi, cu înduiosatã mândrie, cã pentru aceasta au curs câteva picãturi din sângele scump al tineretului nostru.