DOCUMENTE PRIVIND MISCAREA LEGIONARÃ: CITATE (1933-1938)

 

Ed. Madrid, Spania, 1988

 

C U V Â N T   C Ă T R E   C I T I T O R

 

Cu prilejul împlinirii a 50 de ani dela asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu, câtiva supravietuitori ai evenimentelor de atunci au publicat un volum intitulat "CORNELIU ZELEA CODREANU", în care actiunile si atitudinile lui sunt exclusiv  ilustrate prin extrase din propriile lui scrieri.

Cititorul interesat în tema acelui volum, va găsi în paginile ce urmează, o serie de extrase din:

- documente oficiale,

- note si însemnări ale adversarilor sau dusmanilor declarati ai Miscării Legionare,

- comentarii ale câtorva observatori sau istorici străini.

S'ar putea ca unii cititori să conteste criteriul de selectionare a acestor citate. Tinem deci să precizăm că scopul acestei modeste colectii de extrase este ca cititorul neinformat si de bună credintă să-si facă o opinie proprie asupra spiritului care anima cercurile politice zise "democratice" din vremea lui Codreanu si asupra metodelor întrebuintate si a fărădelegilor comise de către diversi exponenti ai acelor cercuri, personagii ce au jucat un rol important în acea perioada tristă din istoria Romaniei.

Aceste citate, provenind din surse incontestabile, sunt destul de revelatoare pentru modul în care era înteleasă si aplicată legea si în care era tratată demnitatea omenească si libertatea publică. Ele, desigur, vor ajuta cetitorul sa înteleagă mai bine actiunea de redresare morală întreprinsă de Corneliu Codreanu, a cărui asasinare apare si mai monstruoasă.

 

L Ă M U R I R E    I N T R O D U C T I V Ă

 

Citatele care formează continutul paginilor ce urmează provin din izvoarele urmãtoare:

(1) - Constantin Argetoianu, "Insemnări zilnice" (1933-1937).

(2) - Maria (regina), Hoover Institution Archives, Stanford, California.

(3) - Monitorul Oficial din 9 Decembrie 1933.

(4) - Ziarul "Dimineata" din 22 Decembrie 1933.

(5) - Amand Călinescu, "Memorii".

(6) - Henri Prost, "Destin de la Roumanie - (1918-1954)", Ed. Berger-Levrault, Paris. 

(7) - Ziarul "Argus", din 26 Martie 1934. 

(8) - Zaharia Boilă, "Memorii".

(9) - Ziarul "Dreptatea" din 20 Iunie si 26 Iulie 1935.

(10) - "Crezul nostru" (foaie clandestină), din 18 Noembrie 1935.

(11) - Sir Reginald Hoare, (Ambasadorul Britanic la Bucuresti), citat de Bela Vago, in "The Shadow of the Swastica", Saxon House, London, 1975.

(12) - Pamfil Seicaru, "Istoria Partidelor National, Tărănesc si National-Tărănesc", Madrid, 1967.

(13) - Carol al II-lea, "Note zilnice".

(14) - Nicolae Iorga, "Memorii (1932-1938)".

(15) - Mihail Sturdza, "România si sfârsitul Europei", Ed. Dacia, Rio de Janeiro, 1966.

(16) - Monitorul Oficial din 20 Februarie 1938. 

(17) - Nicolae Petrescu Comnen, "Memorii".

(18) - Nicolae Iorga, Depozitie la procesul Zelea Codreanu.

(19) - Jurnalul Consiliului de Ministri din 30 Aprilie 1938.

(20) - G. I. Duca, "Cronica unui Român din veacul XX", vol, II, Munchen, 1984.

(21) - Legea Electorală din 9 Mai 1939.

(22) - Mariano Ambri, "I falsi fascismi: Ungheria, Iugoslavia, Romania (1919-1945)", Soc. Editoriale Jouvence, Roma, 1980.

(23) - Nicolas Nagy-Talavera, "The Green Shirts and the Others", Hoover Institution Press, Stanford, California.

(24) - Victor Slăvescu, "Note si însemnări zilnice".

(25) - Eugen Weber, "Romania", in volumul "The European Right", Ed. Hans Rogger and Eugen Weber, University of  California Press, Berkeley-Los Angeles, 1966.

(26) - Andreas Hillgruber, "Hitler, Konig Carol und Marschall Antonescu", Ed. Franz Steiner Verlag GmbH, Wiesbaden, 1954.

_-_-_-_-_-_-_

 

(1) - C. Argetoianu, "Insemnari zilnice" (1933-1937)

- 9 Decembrie 1933 -

Cu privire la dizolvarea Garzii am aflat lucruri interesante. Cel care a pus toată procedura aceasta la cale a fost Titulescu. El l-a învârtit pe rege si l-a convins că Garda de Fier e in serviciul hitlerismului si ca succesul ei ar fi egal cu implantarea influentei germane in Romania. Cu Zelea Codreanu tare si mare, România ar începe să graviteze in jurul Berlinului si am pierde astfel pretioasele noastre aliante de azi. Gardismul e sinonim cu aventura si trebue distrus cât e timp. Date fiind complicitările lui Vaida cu Garda, Titulescu l-a convins pe rege că numai liberalii si Duca pot desfiinta pe Codreanu si pe ai lui, iar pe de altă parte, a convins pe Duca să-si ia această sarcină asupra sa. Si asa s-a format guvernul Duca. Să fi fost acesta secretul pe care regele mi-a declarat că nu mi-l poate spune, dar ca mi-l va spune odată? Se prea poate. Astfel stand lucrurile, cuvântul lui Titulescu a fost hotărîtor pentru procedura de dizolvare a Gărzii. Duca a hotărît să se decreteze dizolvarea prin Jurnal al Consiliului de Ministri asa cum se făcuse mai înainte, căci Garda de Fier mai fusese dizolvată încă odată, de Mihalache.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(2) - Regina Maria

Duca i-a cervt regelui permisiunea să scoată Garda de Fier în afara legii. Guvernul nu a fost  de acord cu aceasta, iar Carol a ezitat, pe temeiul că ar putea urma grave represalii.

"Atunci, Sire, a spus noul premier, voi semna eu însumi decretul de dizolvare, luând întreaga responsabilitate pe umerii mei."

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(3) - Monitorul Oficial, 9 Dec. 1933

Consiliul de Ministri, in Sedinta din 9 Decembrie 1933, luând in deliberare referatul d-lor ministri de justitie si interne, având in vedere că in tară functionează o grupare politică, denumită la început "Legiunea Arbanghelul Mihail", iar azi "Garda de Fier";

Considerând că prin programul si actiunea sa din ultimul timp această grupare urrnăreste, pe de o parte, schimbarea ordinei legale in stat, si, pe de altă parte, întronarea unui regim social si politic contrar celui statornicit prin Constitutie, cât si prin tratatele de pace;

Având in vedere că, după cum se constată din referatele d-lor ministri de justitie si interne, mijloacele de actiune ale acestei grupări sânt teroarea si violenta;

Considerând că, in acelas timp, executarea lor se face prin formatiuni de luptă înarmate, a căror activitate constituie un izvor permanent de dezor dine, dând loc la acte de rebeliune împotriva autoritătilor statului si contribuind, prin aceasta, la crearea unei stări de natură a aduce anarhie;

Considerând asadar că functionarea acestei grupări constituie o primejdie pentru linistea publică si pentru existenta statului.

In virtutea art. 107, ultim aliniat, din Constitutie si art. 2, al legii din 23 Decembrie 1925, hotărăste: (pag. 7)

Art. 1 - Gruparea "Arhanghelul Mihail", astăzi "Garda de Fier", este si rămâne dizolvată.

Art. 2 - Localurile de întrunire ale membrilor acestor grupări vor fi închise, arhivele si orice corespondentă vor fi ridicate de autoritătile respective, oriunde s'ar găsi. 

Art. 3 - Sânt interzise:

a) Intrebuintarea de semne distinctive, purtarea de uniforme, steaguri si orice alte simboluri sau forme exterioare , prin care s'ar căuta să se exteriorizeze participarea persoanelor la activitatea  zisei grupări;

b) Tinerea oricăror adunări, inclusiv adunări limitate, formarea de cortegii, precum si orice actiune politică sau de propagandă individuală sau în grup, publică sau clandestină a membrilor acestor grupări sau a altor persoane care vor urmări scopurile grupării dizolvate;

c) Adunarea de fonduri sau a oricăror alte mijloace materiale in vederea alegerilor legislative care incep la 20 Decembrie 1933, in numele si cu semnul grupării "Garda de Fier", sânt nule si neavenite.

D-nii ministri de interne si de justitie sânt însărcinati cu aducerea la îndeplimre a acestui jurnal.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(1) - C. Argetoianu

Azi alegeri la Cameră. Vreme posomorîtă. Zăpada enormă căzută in toată tara, de trei zile, si viscolul care mai suflă si astăzi, fac circulatia imposibilă si vin in ajutorul guvernului. Nu numai că alegătorii nu vor putea merge să voteze la distante mai mari, vor vota agentii guvernului cu cărtile lor - dar nici măcar delegatii opozitiei, nu vor putea ajunge la multe sectii, de vot, lăsând astfel guvernului calea deschisă pentru toate matrapazlâcurile electorale;

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(4) - Ziarul "Dimineata", 22 Dec. 1933

Organele de sigurantă si jandarmeria au operat numeroase arestări la Cluj si Chisinău; la Brasov a fost arestat Ion Codreanu, tatăl sefului Gărzii de Fier s.a.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(5) - Armand Călinescu

In ziua de 29 Decembrie 1933, primul-ministru a fost chemat la Sinaia, pentru o întrevedere cu Carol al II-lea. I.G. Duca a rămas foarte surprins de această neasteptată audientă, dat fiind faptul că nu erau probleme de stat atât de stringente care să o reclame. Audienta a durat două ore, după care primul-ministru urma să se întoarcă la Bucuresti cu trenul dela ora 21 si 15 minute. La gară, I.G. Duca, însotit de Dr. Costinescu si de alti prieteni politici, trebuia să parcurgă, până la vagonul guvernamental întreg peronul. După ce a făcut câtiva pasi, a explodat pe neasteptate o petardă, învăluind in fum tot peronul gării. In panica creată de explozie legionarul N. Constantinescu s'a apropiat de Duca, cu o mână l-a prins de umăr, iar cu cealaltă i-a tras în ceafă cinci gloante, omorîndu-l pe loc. 

Asasinul a avut complici doi tineri macedoneni: Belimace si Caranica.

Rolul regelui in săvârsirea acestei crime politice nu a fost elucidat. Totusi, cererea sa ca trupul lui Duca să fie imediat transportat la Bucuresti, acceptarea, cu multă greutate, ca el sa fie depus la castelul din Sinaia, lângă camerele servitorilor, neprezentarea de condoleante familiei, neparticiparea la funeralii, sânt elemente care ilustrează o comportare cel putin stranie.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(1) - C. Argetoianu

Ce nu se stie, e cât de urît s-a purtat regele fată de mort si de familia lui. Indată după asasinat s'a telefonat la Foisor si s'au cerut instructiuni. Regele ar fi vrut ca, cadavrul să fie imediat expediat la Bucuresti; însa explicându-i-se că erau anumite pregătiri de făcut, a admis sa fie asezat într'o sală de jos a castelului Peles, lângă camerele servitorilor, unde corpul neînsufletit al primului său sfetnic a stat până a doua zi. Nici nu s'a dus să-l vadă, nici n'a trimes o floare.

Grigore Duca, fratele victimei, juca bridge la Henry-Catargi, unde au venit să-l vestească. A luat pe soră-sa Gabriela, si au plecat la Sinaia, unde au ajuns la orele 2 noaptea. Nadia, disperată, n'a fost lăsată să plece decât a doua zi dimineata si a sosit la Sinaia la amiază. Nici unuia din trei, regele n'a catadixit să-i facă condoleante personale. De ce n'o fi vrut să dea ochi cu apropiatii mortului? L-o fi mutstrat constiinta si o fi simtit partea de răspundere pe care o avea in acest omor? Altii spun că n'a vrut să-i vadă, pentru că prea s'a bucurat de moartea lui Duca si n'a vrut ca familia mortului să-i citească bucuria pe fată.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(1) - C. Argetoianu

Funeraliile lui Duca s'au desfăsurat într'o atmosferă de dramă. Uciderea lui aruncase spaima in guvem , la Palat si in camarilă. Fiecare se credea osândit, socotea că doborîrea lui Duca fusese numai un început si treumura pentru pielea lui. In ziua înmormântării, ministrii s'au dus la Ateneu ca si cum ar fi iesit din transee, la atac. Regele a anuntat ca vine, apoi că nu vine, in fine iar că vine. Toti erau convinsi că o bombă îi va curăta pe toti. Pană si locul unde urma să se desfăsoare ceremonia nu a fost fixat decât in ultimul moment, si abia a putut să se hotărască guvernul între Ateneu si biserica Sf. Gheorghe! Am aflat cu toti si cu un supliment de întristare că Majestatea Sa era_gripată si că regreta din suflet că nu putea aduce un ultim salut credinciosului său sfetnic.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(6) - Henri Prost

Nu este hazardată presupunerea că această chestiune a fost o masinatie a Palatului, cu complicitatea ministrului de interne, Inculet, si a prefectului politiei, Gabriel Marineacu. Regele si metresa lui il detestau pe Duca, care, in Iunie 1930, se pronuntase împotriva restauratiei si chiar si mai violent împotriva întoarcerii in tară a favoritei. Pe de altă parte, Elena Lupescu nu putea, pe bună dreptate, să nutrească simpatie fată de antisemitism, iar Carol era îngrijorat de amploarea pe care o lua ridicarea lui Codreanu. Lichidand cu brutalitate Garda de Fier prin Duca si lăsând să cadă responsabilitatea acestei actiuni asupra acestuia, regele si anturajul său stiau că îl fac pe Duca obiect al razbunării Căpitanului; împuscau astfel doi iepuri dintr'o lovitură. Cum mai putea fi pus sub semnul îndoielii faptul că politia lui Inculet a permis ca Duca să fie asasinat? Cei trei asasini au stat in sala de asteptare a gării Sinaia de la ora 11 dimineata până la ora 8 seara, fără ca nimeni să le fi remrcat prezenta neobisnuită; or, opt politisti erau însărcinat cu asigurarea securitătii presedintelui consiliului si trebuiau să-l însoteasca peste tot.

Dintr'o ciudată neglijentă, peroanele gării fuseseră lăsate în semiîntuneric.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(5) - Armand Călinescu

Văd pe Cristescu (Seful Sigurantei), care îmi spune ca Siguranta cunostea intentiile Garzii de Fier de a-l asasina pe Duca, Si acesta fusese prevenit. Insăsi persoana atentatorului era cunoscută. Organele subalterne au fost însă lipsite de vigilentă în ziua atentatului.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(5) - Armand Călinescu

La 6 Ianuarie, mă chiamă la telefon noul prim ministru, Tătărescu, si ma roagă să-l vizitez la presedintie, având a-mi da un mesaj pentru Mihalache, care e la Dobresti. Chestia, spune el, este foarte urgentă.

Intru la Tătărescu, care-mi spune că doreste o destindere între partide: "Sântem ultima tară in care lumea politică se mănâncă astfel. Din această cauză au crescut curentele anarhiste. Am dorit demult raporturi normale. Poate acum, după moartea lui Duca, să se realizeze aceasta in interesul tării. Lasati-mă să guvernez cel putin până la toamna, căci astăzi nu se mai poate dura ca altădată.

Daca sânt obligat să plec peste trei luni, atunci in orice caz nu veniti voi, deci aveti interes si voi la o destindere. Recunosc că ar fi o piedică: unele excese întâmplate in alegeri. Sânt gata să dau satisfactie, invalidând unele alegeri ale Senatului. Desigur, nici voi nu veti cere prea mult, nici eu nu voi oferi prea putin. Să aducem harta politică pe masă." (....)

"Trebue jugulată această miscare. Cum ai văzut, l-am arestat pe Nae Ionescu. Am mână liberă dela rege. I-am spus: "Sire, eu sânt in măsură să cunosc mai bine mediul in care trăesc. Dacă Majestatea Voastră nu are încredere in mine, eu las locul pe care nu l-am rîvnit". Regele mi-a spus: "Ai toată încrederea mea".

Ii răspund lui Tătărescu: "Am ascultat cu atentie propunerea ce mi-ai făcut. Voi transmite-o maine d-lui Mihalache cat de fidel posibil, atât in textul cat si in spiritul ei. (....) Să mi se dea voe să spun - cu titlu personal - urmatorul lucru: eu cred că ar fi existat o stare de spirit prielnica unei destinderi, fiindca unii din noi am fost de părere că după national-tărănisti să vină liberalii la guvern. Trebuie să subliniez, insă, cum ai recunoscut si d-ta că felul cum s'au făcut alegerile a creat o stare de spirit la noi in tara cu totul specială.

De pildă, am să-ti relev un fapt. D-ta stii cât am regretat noi pe Duca. Ei bine, totusi, - in tară, la sate - tăranii spun: va fi fost un om bun, Duca, dar fata de bătăile si schingiuirile ce am pătimit noi, moartea capului liberalilor a fost o pedeapsă a lui Dumnezeu. Relev aceasta ca să vedeti ecoul alegerilor.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(7) - Ziarul "Argus", 26 Martie 1934

Acuzarea a fost sustinută de generalul C. Petrovicescu, asistat de locotenent-colonel Romulus Hotineanu, comnisar regal al Consiliului de Război. In ordonanta definitivă se prevedea: trimiterea in judecată pentru asasinat, N. Constantinescu, pentru complicitate la asasinat, Doru Belimace si I. Caranica, pentru complot C.Z. Codreanu, general Cantacuzino-Grănicerul, ing. Virgil Ionescu, Gh. Clime, I. Hodos, V. Silaghi si I. Dumitrescu, pentru asociatie la complot, Mihail Stelescu, Ion Z. Codreanu, Ion-Mota, Traian Cotiga, Ilie Gârneată, Nichifor Crainic s. a. - Au fost scosi din cauză Nae Ionescu, director al ziarului "Cuvântul", s.a.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(6) - Henri Prost

La procesul care s'a deschis la Bucuresti la 19 Martie, s'au prezentat ca martori ai apărării Vaida Voevod, Maniu, Argetoianu, Averescu. Acesti martori nu merg până într'acolo încât să-i scoată nevinovti pe asasinii lui Duca, dar dezaprobă la unison dizolvarea Gărzii de Fier. Maniu si Vaida uită ca ei însisi au dizolvat Garda prima oară in vara lui 1930, Argetoianu a doua oară in Martie 1932.

Cei trei asasini sânt condamnati la închisoare pe viată; in ceea ce îi priveste pe complici, acestia sânt toti achitati, inclusiv Codreanu, comisarul guvernului renuntând la orice acuzatie împotriva lor.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(8) - Zaharia Boilă, "Memorii"

"Guvernu1 liberal si partidul liberal, care are majoritatea in Parlament, a înghitit si această pilulă amară, pentru ca stia prea bine ca exista cineva care nu avea nici un interes ca să se facă lumină intr-o chestiune unde partidul liberal avea tot interesul să se clarifice nu numai finalul, ci chiar toate amănuntele problemei.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(5) - Armand Călinescu

Emotie in guvern, se întrunesc ministrii in consfătuire cu Dinu Brătianu. Acesta opinează pentru retragerea guvernului, "căci altfel veti plăti ca national-tărănistii". Tătărescu, Franasovici, Inculet, sânt pentru rămânere.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(5) - Armand Călinescu

29 Aprilie 1934. Manifestarie studentească in fata Palatului. Regele iese la balcon si salută cu salutul fascist; tine o cuvântare. Se strigă "Trăiască Garda", Codreanu, etc. Manifestantii, cu muzica prefecturii politiei, la locuinta lui Nae Ionescu si g-ral Cantacuzino, unde se află si Corneliu Codreanu. Ii aclamă.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(9) - Ziarul "Dreptatea", 20 Iunie si 26 Iulie 1935

Colonelul Gavrilă este un exponent. Un specimen dintr'o serie de cuibare cu plosnite de sânge din trupul sănătos al natiei. Focare de infectie. Nici viata filmată a gangsterilor nu intrece in peripetii si tertipuri, activitatea acestui borfas de junglă.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(5) - Armand Călinescu

(11 Iunie 1934)

La serata dela Clubul Miliardarilor, vorbesc cu generalul Manolescu, aghiotantul principelui Nicolae, care-mi spune că a vorbit cu Gavrilă Marinescu si acela i-a spus: "Eu mi-am legat soarta de d-na Lupescu si cad odată cu ea. Nu pot face altfel"

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(10) - "Crezul Nostru" (foaie clandestină), 18 Nov. 1935

Ne-am fi asteptat ca cel putin dupâ suireaa pe tron si dupa ce a jurat pe Constitutie, regele Carol II să aibă o atitudine de demnitate si conforma acelui juramânt. Dar realitatea a fost alta: regele Carol II a dovedit si de astă dată că nici vârsta, nici rolul de rege nu l-au schimbat: el a rămas acelas om, cum a fost printul Carol, legile tării pentru el n'au valoare; interesele tării sânt subordonate intereselor si ambitiilor sale personale; morala si etica sânt fleacuri bune pentru altii; jurământ, cuvânt de onoare, adevar, rusine (.....) pretuiesc pentru regele Carol tot atât cât istoria documentată ne spune că pretuiau pentru printul Carol al României. El nu numai că nu s'a gândit să strângă si să consolideze partidele politice, pentru a le utiliza in folosul tării, ci din contră, el este autorul destramarii si fragmentării acestor partide in 16 grupulete, pentru ca acum, in deriziune, să apeleze la unirea lor.

Cel mai just răspuns, pe care poporul roman trebuie să-l dea, ar fi proclamarea Republicii. 

(....) Republica într'un stat democrat, este starea superioară a dezvoltării politice, este negatiunea monarhismului si a absolutismului.

(Acuzat de lčse majestate, dr. Gerota a fost arestat si dus la închisoarea Malmaison.)

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(5) - Armand Călinescu

In noaptea de 3 spre 4 Aprilie (1936), studentii adunati la Târgu Mures fac să se afiseze, sub semnătura lor, in cap cu Furdui, o publicatie prin care spun că trăiesc sub domnia "Preacurviei" si denuntă opiniei publice pe Elena Lupescu, Gabriel Marinescu, Iamandi, Madgearu, si Mihalache.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(11) - Sir Reginald Hoare (ambasador britanic)

Garda de Fier devine o primejdie serioasă si in consecintă trebue contracarată.

Intro tară came produce un nou zvon la fiecare jumatate de oră, este usor să se ajungă la exagerari, dar ma tem ca dacă guvernul se dă acum la o parte, ne aflăm la începutul unei miscări naziste, care va căpăta o amploare irezistibilă.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(6) - Henri Prost

(24 Februarie 1937)

Se fac din nou remanieri in cadrul guvernuluî Tătărescu. Se schimbă din nou titularii portofoliilor de la interne si justitie. Pentru a imprima o notă in plus de vigoare reprimării manevrelor legionarilor, se creează un Minister al Ordinei Publice, pe care Carol îl atribuie prefectului politiei, Gavrilă Marinescu, care va cumula cele două functii.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(5) - Armand Călinescu

Lungă întrevedere cu Gavrilă Marinescu, la mine acasă. Tătarescu a avut initiativa numirii lui in guvern. Nu a acceptat decât după ce Rex l-a convins si el. Gavrilă îi făcuse un raport de Vineri. Când s'a întors Rex in Bucuresti, Duminică, l-a chemat de dimineată si i-a spus că s'a convins de primejdia_Garzii de Fier si de necesitatea represiunii. Gabriel Marinescu i-a spus lui Tătarescu că primeste numai cu conditia de a-i aproba planul de lucru. El nu merge la Parlament, nu merge nici la Consilii, decât spre a i se da aprobarea. Apoi, să fie lăsat să lucreze liber. S'a primit propunerea. Are de gând să suprime pe Codreanu si vreo 30 de gardisti priricipali. Si-a format echipe din 200 de puscăriasi cu care va da lovitura într'o noapte.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(8) - Zaharia Boilă, "Memorii"

La începutul lunii Martie (1937), mă pomenesc cu un curier trimis de Corneliu Codreanu, acesta comunicându-mi că, "Căpitanul doreste să mă vadă, dar nu la Cluj, ci la Bucuresti si întâlnirea trebuie să fie aranjată in mod discret, ca Palatul si guvernul să nu afle ceva despre această întâlnire". Mărturisesc ca am fost foarte curios cam ce anume doreste seful Miscării Legionare să vorbeascâ cu mine.

In ziua de 11 Martie 1937 întâlnirea a avut loc la Bucuresti in casa inginerului legionar Ionică. Corneliu Codreanu, care nu făcea multă diplomatie, mi-a spus că "ar dori să aibă o întrevedere cu Maniu si n'a crezut de bine să se adreseze lui Maniu direct, ci numai să sondeze terenul si că întâlnirea să rămână secretă." Mare i-a fost mirarea când i-am comunicat că de patru zile Maniu a plecat la Viena, de unde se va duce in Frana, unde va rămâne timp mai îndelungat. Codreanu, după ce s'a necăjit putin că n'a fost exact si la timp informat despre această plecare - fireste de serviciul sau de informatii - a spus textual: "Chestiunea este serioasă si nu suferă nici o amânare!... Aveti dv. posibilitatea să transmit o scrisoare confidentială, făra ca scrisoarea să cadă in mâinile serviciului secret al regelui?"

I-am răspuns că este o astfel de ocazie, deoarece peste două zile pleacă la Viena Aurel Leucutia, care va rămâne tot timpul cu Maniu.

După ce l-am convins că Aurel Leucutia este un om discret, taciturn, de absolută încredere, Corneliu Codreanu a început să-mi deie lămuriri mai ample asupra fondului chestiunii. L-am rugat să-mi permită să iau notite. Redau această convorbire sub formă de dialog, pentru că o socotesc foarte interesantă.

"Codreanu: Pe mine m'a condamnat la moarte regele Carol II. (O clipă l-am privit uluit si am avut impresia ca halucinez).

"Eu: Pe dv.? Regele Carol II? E de necrezut . 

"Codreanu: Si totusi este asa. Am informatii din cea mai bună sursă, asupra căreia nu încape nici o îndoială sau bănuială.

"Eu: Iertati-ma, dar lumea, mai ales în urma evenimentelor din vara trecută, si-a câstigat convingerea că între regele Carol si miscarea legionară există cele mai bune raporturi.

"Codreanu: O fi asa, dar - între timp - s-au întâmplat lucruri despre care lumea nu stie si d-tale ti le spun, desi sânt strict confidentiale, dar trebuie să le transmiti lui Maniu, căci numai astfel se explică înversunata lui dusmănie fată de mine.

Mai acum câteva săptărnâni am fost chemat in audientă la rege. Ea a avut loc noaptea, într'o casă particulară. (Probabil la Malaxa). Regele mi-a spus înainte de toate că simpatizează mult cu miscarea noastră si că are de gând să demită guvernul, să înlăture din mecanismul politic partidele, să inaugureze o guvernare absolutistă, personală, bazata pe miscarea legionară. Regele mi-a cerut să-1 proclamăm "căpitanul miscarii", eu voi fi locotenentul său si ma va numi seful guvernului."

I-am răspuns ca sânt încântat de bunăvointa lui cu care priveste miscarea noastră si că sânt extrem de magulit de aprecierile sale favorabile, chiar exagerate, pe care le-a exprimat fată de persoana mea, dar că totusi nu pot să-i primesc oferta. Socot că nu sânt suficiente elanul si disciplina pentru a ne asuma răspunderea guvernarii, că noi nu sântem încă pregătiti, ca nu avem experientă, iar in ceea ce priveste chestiunea sefiei noi consideram pe rege ca un factor sus pus, arbitru peste noi toti, dar nu-l putem considera un sef de miscare sau partid, că legionarii mi-au jurat numai mie credintă si nu altuia, că această credintă, acest atasament nu poate forma obiect de traficare politică.

Carol II a incercat să ma convingă că văd_gresit lucrurile, dar desi mi-a vorbit mult, aducând argumente in mentinerea tezei sale, nu m 'a putut convinge.

"Eu: Acum vă inteleg perfect si cred că într'adevăr regele v'a devenit un dusman neîmpăcat. L-ati combătut in gândirea sa cea mai intimă si v'ati pus de-a curmezisul planurilor sale secrete. Totusi nu cred că ar indrăzni să recurgă la o sanctiune extremă. Doar Maniu a făcut acelasi lucru si cred că dv. cu organizatia legionară sânteti pus mai la adăpost.

"Codreanu: Să nu crezi. Maniu, da, este dusmanul lui, dar numai un dusman. Pe când pe mine mă consideră  rival. Regele crede sau presupune că noi, legionarii, sântem pentru un regim fascist, ca si el in definitiv. Două săbii nu incap intr'o teacă. Cât timp miscarea 'noastră va exista si se va desvolta nu poate fi vorba de inscăunarea dictaturii regale. Deci, înlăturarea nu atât a miscării, cât a mea personal, devine indispensabila.

"Eu: Si legionarii vor admite asa ceva? Vor tolera ca regele Carol să vă extermine, fără nici o vorbă?

"Codreanu: Băietii sânt buni, disciplinati si tin la mine. Sânt sigur că m'ar răzbuna, dar de acuma încă, in public, nu pot vorbi deschis despre această problemă.

Carol II însă sperase că împotriva mea si împotriva noastră va avea toată opinia publică asazisă "democratică" din occident, fireste pe comunisti, toti oamenii din stânga si bine înteles partidele politice de la noi, care abia asteaptă să scape de un concurent periculos.

Tocmai tinând seamă de aceste considerente, vreau să mă aliez cu Maniu. Cred ca dacă regele ne stie aliati nu va îndrăzni să se atingă de noi.

"Eu: O aliantă cu Maniu?

"Codreanu: Da, stiu că merge greu. Atât in miscare, cat si dl Maniu in partidul d-sale va intâmpina mari obstacole. Intre noi doi sânt deosebiri enorme de ordin tactic si ideologic. Totusi, pe o chestiune ne întâlnim: in lupta contra regelui Carol II.

"Eu: Dv. uitati un lucru: Maniu nu mai este seful partidului. Seful este Mihalache, pe care dv. l-ati condamnat la moarte, ca si pe Madgearu, care este secretarul general al partidului. L-ati condamnat pe Titulescu, cu care Maniu este perfect solidar.

"Codreanu: Condamnările acelea n'au decât sens teoretic sau dacă voiti simbolic. De altfel, asupra lor vom putea reveni.

"Eu: si vă rog să nu uitati că nu toti fruntasii din partid sânt de acord să ducă lupta contra regelui, alături de Maniu. Doar tocmai pe acest punct s'a produs si sciziunea in partid si a părăsit Maniu sefia.

"Codreanu: Toate acestea le stiu, dar mai stiu că opinia publică din partid este alăturea de Maniu, care nu va renunta la atitudinea lui. Si atunci o tovărăsie cu mine i-ar fi, cred, utilă.

De altfel eu, fiind pregătit pentru orice eventualitate, am lăsat un testament politic, scriind acolo: (....) Dacă nu voi mai fi, mergeti la Maniu, care e singurul in stare să mă răzbune."

Apoi, văzând că tot mai stau la îndoială asupra posibilitătii unui asemenea acord, Codreanu a mai adăugat:

"Va rog pe dv. să cumunicati toate punctele pe e ste

care le-am discutat domnului Maniu. D-sa este mester in formule. Cred ca va găsi formula potrivită ..." 

I-am scris îndată lui Maniu, care se găsea la Viena, n'am primit însă nici un răspuns. După trei

luni primesc o telegramă să mă duc la Karlsbad, unde îl voi întâlni pe Maniu. Acolo Maniu mi-a dat următorul răspuns:

"Comunică lui Codreanu că acum nu ne putem întâlni. Chestiunea nu este actuală. Dar la toamnă situatia se va schimba radical si atunci ne putem vedea."

A avut loc o nouă întâlnire a mea cu Codreanu. De astă dată la Predeal. Codreanu luând cunostintă de răspunsul lui Maniu, mi-a spus:

"Perfect. Eu văd situatia la fel. Si sânt multumit."

Mai multe nu mi-a spus si eu nu l-am întrebat.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(8) - Zaharia Boilă, "Memorii"

Sefii celor trei partide care au iscălit pactul electoral, deci Iuliu Maniu, Gheorghe Brătianu si Corneliu Codreanu, s'au întrunit îndată după alegeri pentru a examina situatia. Corneliu Codreanu a declarat că îsi reia libertatea de actiune.

- Si ce aveti de gând să faceti? l-a întrebat Maniu.

-.Mă duc la Predeal, să fac ski, să mă odihnesc, a răspuns in silă Codreanu.

- Rău faceti, i-a replicat prompt Maniu, acum nu-i timp pentru sport.

- D-voastră ce spuneti că este de făcut?

- Eu sânt de parere, a continuat Maniu, că dusmanul, ce-i drept, este lovit crunt, dar nu este distrus. Trebue deci să continuăm lupta. Trebue să iesim acum pe stradă, să ocupăm piata Palatului si să nu ne retragem de acolo până ce regele nu se va da bătut. Dacă listele mele ar fi obtinut majoritate absolută sau măcar relativă, asi lupta singur, dar asa mi se va răspunde că nu reprezint majoritatea tării.

Iată ce au început să scrie deja gazetele. (Maniu a scos din buzunar o gazetă independentă de dreapta). (....) opinia publică s'a pronuntat, in majoritatea ei pentru curentele de dreapta (....) Prin urmare, o actiune a noastră numai asa ar produce efect, dacă si legionarii s'ar ralia ei. Atunci nimeni n'ar putea obiecta nimic.

Insă Corneliu Codreanu nu putea fi convins si câstigat pentru nici o actiune. Oamenii lui, care abia au aprobat si sustinut pactul, acum ar fi vazut in orice actiune numai o manevrare in favoarea partidelor democratice si de stânga. Aparentele erau într'adevăr asa.

Corneliu Codreanu a plecat intr'adevăr la Predeal unde generalul Antonescu, ca emisar al lui Goga, i-a oferit un pact de neagresiune. Codreanu fără experientă, făra să înteleagă rostul adevărat al acestor cancanuri de după culise, plictisit de insistenta partizanilor săi, a primit oferta.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(12) - Pamfil Seicaru

Regele a însărcinat pe Mihail Manoilescu să vadă pe Corneliu Codreanu si să-l convinga să vie la Palat. Seful Gărzii de Fier a refuzat. Războiul intre rege si Garda de Fier începea. Din Ianuarie 1938 si până in ziua abdicării, toată actiunea regelui a fost subordonată acestei lupte.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(13) - Carol II, "Note zilnice"

 Normal după tabloul procentelor electorale ar fi trebuit să chem pe Codreanu. Nimeni, afara de legionari, nu ar fi aprobat acest gest. Pentru mine era o absolută imposibilitate. (....) Mi-a ramas, deci, o singură solutie constitutională, aceea de a face apel national-crestinilor lui Goga si Cuza. Este desigur, o solutiune proastă, dar totusi cea mai putin dăunătoare. Sânt perfect constient că o guvernare cu aceste elemente destul de hotărît antisemite nu va putea fi una de lungă durată si că după aceea voi fi liber să pot lua măsuri forte, măsuri care să descătuseze tara, cat si pe mine, de tirania adesea atât de nepatriotică a meschinelor, interese de partid. Cum era de asteptat, atâta a asteptat Goga, era împlinirea ambitiilor sale, umflându-se ca un broscoi, primeste a forma guvernul in conditiunile care i le-am impus.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(17) - Nic. Petrescu-Comnen, "Memorii"

Când Octavian Goga a prezentat lista noului guvern, regele a acceptat pe toti ministrii, chiar pe ca generalul Ion Antonescu ca ministru al apărarii nationale, dar a impus pe Armand Călinescu la interne. Faptul că regele rezervase Ministerul de Interne celui mai hotărît adversar al Gărzii de Fier era o indicatie, pentru cine stia să citească in politica întortochiată a lui Carol, că guvernul Goga era un simplu provizorat. Si in timp ce seful guvernului îsi scria manifestul electoral, Armand Calinescu pregătea cu regele noua formulă, menită să acopere lovitura de stat si instaurarea dictaturii regale.

In 1933, Armand Călinescu, subsecretar de stat la Ministerul de Interne, luase, împotriva vointei primului-ministru Al. Vaida-Voevod, măsuri severe împotriva miscării legionare. Regele, impunându-l ministru de interne, indica si linia politicii interne, anume contra Gărzii de Fier. Ori, Octavian Goga incerca o întelegere cu Corneliu Codreanu, ca sa realizeze un cartel electoral, ceeace a fost de ajuns ca regele să-i retragă încrederea. Prin urmare, căderea guvernului Octavian Goga a fost decisă in momentul in care regele a impus pe Armand Călinescu la interne.

Lui Tharaud, care a venit la Bucuresti in iarna lui 1938, regele i-a făcut această mărturisire: "Chiorul acesta, este singurul om, aici, care vede clar".

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(14) - Nicolae Iorga, "Memorii"

Dr. Angelescu, Vaida, Goga se arată speriati de agitatia Gărzii de Fier. Emisarii de prin sate au înlocuit formula "omul si pogonul" cu "sufletul si hectarul". "E bolnavă natia", zice Goga. Ii răspund: "E o constatare pe care s'o facem noi. D-ta ai fost chemat pentru că esti grozav. Deci n'ai să faci filosofie, ci să actionezi."

Spune că o va face, dar... că n'are destui jandarmi!

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(5) - Armand Călinescu

Raportez incidentele din ajun: 2 morti legionari împuscati de jandarmi. Rex răspunde: "La asta te asteptai." (7 Februarie 1938)

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(14) - Nicolae Iorga, "Memorii"

(8 Februarie 1938, in urma audientei la rege) 

Va schimba un guvern care si-a luat o sarcină prea grea si-si strigă prea mult pretinsele succese. Ii trebuie un "comitet de patronagiu" pentru noul ministeriu: al fostilor presedinti de conliu, sub patriarh. Imi cere să fac parte din el si nu pot decât să răspund afirmativ. Odată pornit pe această cale, nu trebuie să se opreasca.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(5) - Armand Călinescu

Discutând cu mine, (Rex) îmi spune planul. Un guvern sub prezidentia patriarhului cu toti fostii prim-ministri fără portofolii; apoi: Micescu externe, general Antonescu armata, eu interne - un moment a fost vorba să trec la externe, dar regele a spus: 'Mai aproape îmi e cămasa de piele decât Geneva!" Apoi Ghelmegeanu si Potârcă, Inculet, Cancicov, etc. S'ar face un "Consiliu de Coroană", s'ar da o proclamatie către tară, si s'ar pune in vacantă partidele.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(15) - Mihail Sturdza, "România si sfârsitul Europei"

(după împuscarea a doi legionari)

M'am dus la presedintia guvernului si, fără a-i băga in seama pe usieri, am pătruns in cabinetul primului-ministru si l-am întrebat cu amarăciune si indignare ce avea cu mine, dacă era la curent sau nu cu cele ce se intâmplau sub administratia sa. Goga, profund turburat, congestionat la fata, părul in dezordine si mâinile tremurânde, plimbându-se prin încăpere, se văita: 

"Dumneata crezi că eu sânt vinovat?" Calmându-se, m'a poftit sa iau loc si m'a întrebat dacă nu puteam să-i mijlocesc o întrevedere cu Corneliu Codreanu. "Ar fi tragic si comic totodadă, a spus el, ca două miscări nationaliste sa se înfrunte si sa se distrugă reciproc, spre bucuria adversarului comun. N'am putea, macar odata, sa cădem de acord?"

I-am cerut primului-ministru sa spună, fără riscul de a dezminti ulterior, dacă pot sa transmit lui Codreanu că doreste sa aibă o intrevedere urgentă cu el. La răspunsul său afirmativ si insistent, am revenit la sediu, unde i-am comunicat Căpitanului propunerea lui Goga. Căpitanul a fost pe data de acord si m'a însărcinat să organizez întrevederea. Fără a pierde nici un moment, m'am dus din nou la presedintia guvernului, însufletit de sperantele si perspectivele pe care le continea plăcuta veste. I-am propus lui Goga ca să aiba loc întâlnirea in satul Tătărani, aproximativ situat la vreo 60 de km de Bucuresti. Alesesem acest loc având in vedere caracterul secret pe care îl necesita această actiune. Goga mi-a cerut un răgaz pentru a-mi da răspunsul si, in ziua următoare, a propus ca întrevederea să aiba loc in aceeasi zi, la ora 17.00 in locuinta prietenului său Gigurtu, ministrul industriei si comertului.

Nu cunosc motivele ce l-au determinat pe Goga să evite satul Tătărani ca loc al întâlnirii. Mărturisesc că nu era vorba de o anumita emotie suflefletească personală, fapt ce ar fi fost cu atât mai putin măgulitor, pentru Corneliu Codreanu si pentru mine. In afară de aceasta, evenimentele aveau să demonstreze că alegerea Bucurestiului si a domiciliului unui ministru pentru o întrevedere care urma să fie tinută secretă câteva zile, nu s'a dovedit a fi cea mai inspirată.

La orn 16.45 am părăsit impreună cu Căpitanul sediul legiunii, îndreptându-ne spre casa indicată, în fata portii căreia am fost întâmpinati de doi agenti de politie. Unul dintre indivizi, se pare, in serviciul lui Gabriel Marinescu, ne-a condus in biroul in care ne anteptau Goga si Gigurtu. Căpitanul si Goga si-au dat mâna fara să schimbe vreo vorbă si au trecut singuri într'o alta încăpere. Cu Gigurtu am stat mai mult de două ore, timp in care s'au băut multe cafele. Gigurtu părea a-mi împărtăsi sincer bucuria si sperantele prilejuite de reconcilierea dintre cei doi sefi nationalisti. Cand am citit pe chipurile lui Codreanu si Goga si din prelungita strângere de mană din momentul despărtirii că se ajunsese la reconciliere si întelegere, Căpitanul, răspunzând întrebării pe care nu îndăzneam să i-o pun, mi-a spus: ''Da, fireste că am căzut de acord." Acord in sensul ca el să nu pretindă ca Garda să devină partidul cel mai puternic in Parlament. Era o situatie pe care, pentru moment, dorea să o păstreze si era dispus să-l ajute pe Goga să obtina majoritatea parlamentară pentru partidul sau.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(5) - Armand Călinescu

Sânt chemat, la ora 3.15, de Urdăreanu. Ma introduce la rege in locuinta din dosul Palatului.

Găsesc pe Rex cu Tătărescu. Acesta spune imediat: "Regret că nu am avut un om ca Armand Călinescu colaborator. As fi fost fericit." Rex spune: "Pe d-ta, domnule Tătărescu, mă bizui in comitetul de patronaj, iar pe Călinescu mă bizui in guvern." 

Trecem in altă cameră si ne agezăm in jurul unei mese: Rex in cap, Tătărescu la dreapta, eu la stânga si lângă mine Urdăreanu.

Examinând problema loviturii de stat, guvern compus din comitet de patronaj (fosti prim-ministri), cu patriarhul presedinte, apoi titular eu la interne, Micescu, general Antonescu si Victor Iamandi, Cancicov, Savu, Cămărăsescu, Voicu Nitescu, Andrei, Rădulescu, general Florescu.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(1) - C-tin Argetoianu, "Insemnari zilnice"

A doua zi, fără să cunoască nimic din manevrele suveranului, Octavian Goga s'a prezentat in audienta de lucru. După ce a informat asupra activitătii curente, a cerut regelui voie să-i vorbească de putină politică. "Era să ti-o propun", i-a răspuns regele. Goga a expus rezultatul negocierilor sale cu maghiarii si cu sasii (fără a mentiona Garda de Fier, N. ed.) si a arătat suveranului că cu intelegerile încheiate si cu puterile sale si ale lui Cuza era sigur de cel putin 50% din voturi. 

"Da, a replicat regele, dar alegerile trebuiesc amânate (.... )." Capul lui Goga! "Dar bine, Sire, mi-ati dat guvernul ca să fac alegeri!".... "Da, dar situatia s'a schimbat; agitatia a sporit, lumea e nelinistită; as vrea să fac un guvern national, din care, bine înteles, să faci parte si d-ta." 

- "Un guvern national? Dar când?"

 - "Chiar azi (....)."

Goga si-a oferit numaidecât demisia, regele a primit-o in principiu si l-a rugat să se mai gândească câteva ceasuri asupra participării sale la guvernul national, participare pe care o refuzase.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(15) - Mihail Sturdza

A doua zi m'am dus acasă la Goga la ora 11.00 dimineata. Nu am avut timp nici să deschid gura că Goga mi-a spus: "Nu mai sânt prim-ministru!" In primele ore ale diminetii fusese chemat la Palat, unde a avut loc următorul schimb de cuvinte între el si rege:

"Dragă Goga, ciocnirile dintre miscarea legionară si guvernul tău sânt excesiv de frecvente si excesiv de violente. Imi pare rău, dar mă văd obligat să-ti cer să demisionezi."

"Majestate, am pus capăt neintelegerilor cu legiunea. Aseară am ajuns la întelegere cu Codreanu".

"Te-ai pus de acord cu Codreanu? Foarte rău, dragă Goga, foarte rău. Voi forma alt guvern."

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(16) - Monitorul Oficial

Art. 1: Poporul Roman este chemat in ziua de 24 Februarie 1938 să se rostească asupra primirii Constitutiei ce am decretat astăzi.

(....)

Art. 6: Votul se va face prin declaratiune verbală înaintea biroului de votare. Se vor tine liste deosebite de cei care au votat pentru si de cei care au votat împotrivă.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(17) - Nic. Petrescu-Comnen

Când in 1938, regele m'a chemat să fac parte din guvernul Miron Cristea, mi-a spus: "Azi, când îmi propun să dezintoxic tara, despoliticianizând-o, când nu mai sânt parlamentari, nici partide politice, rolul fiecărui ministru este să-si facă datoria la resortul său, (....) De politica guvernului, fată de tară si de istorie, răspund eu."

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(15) - Mihail Sturdza

Guvernul a început prin a da Căpitanului pasaportul pe care îl cerea. Dupa răzgândire insă si după noi ordine primite din ascunsele hrube al căror mandatar principal in România era regele Carol, autoritătile politienesti i-au retras pasaportul, in ajunul chiar al plecării. Căpitanul era prins in capcana regala, victimă desemnată a înscenărilor, procesului si uciderii, la care aceste hrube îl osândisera de mai înainte si pentru care se pregătise tot noul aparat judiciar si executiv al tării. Căpitanul ar fi putut, totusi, pleca.

La insistenta mea îndemnare, primise, cel putin teoretic, propunerea unei pregătite evaziuni. Căpitanul nu a plecat. Nici in acea noapte nici in zilele următoare, in care alte proiecte se elaboraseră.

Cunoscând pe Căpitan, cred ca factorul decisiv a fost următorul: cu ordinul de demobilizare ce-i dăduse miscării si cu consimtamântul guvernului de a-i usura plecarea, cu alte cuvinte cu o încetare de ostilităti, poruncită de el si admisă de guvern, Codreanu putea crede că îsi lăsa legionarii la adăpostul altor prigoane. Când i s'a retras însă pasaportul, a priceput că guvernul întelegea să continue lupta si că o nouă prigoană se pregătea. In aceste împrejurări, nu s'a mai crezut indreptătit a se despărti de ai săi: plecarea ar fi fost, pentru el, o dezertare.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(18) - Nicolae Iorga

Nu-mi pot retine indignarea fată de o actiune si care a o îngădui înseamnă a lăsa însăsi existenta statului român la discretia unei cete de agitatori, ale căror sentimente fată de tară sânt la acelasi nivel scăzut ca si inteligenta lor.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(5) - Armand Călinescu

A trebuit să intervin de câteva ori in timpul desfăsurării procesului deoarece acuzarea tergiversa folosirea realelor mărturii ale capetelor de acuzare.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(19) - Jurnalul Consiliului de Ministri

1. - Partidul "Totul pentru Tară", gruparea "Arhanghelul Mihail" si "Garda de Fier" sânt si rămân dizolvate. Patrimoniul lor'va fi lichidat, potrivit dispozitiunilor din Legea pentru Apărarea Ordinei in Stat.

2. D-l ministru de interne este autorizat ca făcând aplicatiunea art. 39 din Legea pentru Apărarea Ordinei in Stat, să fixeze dcoiciliul obligatoriu personnelor care pun la cale si întreprind o actiune interzisă de această lege si periculoasă pentru ordinea si siguranta statului.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(17) - Nic. Petrescu-Comnen

La 29 noembrie 1938, Carol al II-lea, sosit in tară, punându-mă in curent cu conversatiile ce avusese in Germania, îmi spunea că Hitler vorbise mai mult de chestiuni de ordin general, trecând in mod usor asupra chestiunii Gărzii de Fier, dar cu Göring vorbise franc si amanuntit. Regele căuta să demonstreze că Germania, cât si Italia, săvârsesc, in primul rind, o gravă eroare, când socotesc ca Garda este o miscare similara cu national-socialismul sau cu fascismul. Suveranul a căutat să convingă pe maresalul Göring ca această miscare este o adevărată miscare bolsevică cu tot alaiul său ideologic si cu toate metodele sale teoretice; că nu-si ia inspiratiile la Roma sau Berlin, ci mai degrabă la Moscova. Apoi Suveranul insista asupra "impresiunii ce exista la noi în tara că Reichul ar sprijini, moral si material, miscarea."

Göring răspunse că guvernul Reichului îsi făcuse o dogmă să nu se amestece in treburi interne ale nimănui; că Furrerul nu se interesează mai mult de Codreanu decât de altă personalitate din România. El, Göring, atât in numele Fuhrerului cât si al său personal, asigura pe suveran că nu întelege nici un moment să facă vreo interventie in favoarea acestei miscari, întelegând să se abtină cu desăvârsire dela orice act ce ar putea semăna cu o imixtiune in chestiunile interne ale României.

Göring nu a ezitat totusi să întrebe pe rege ce are de gând să facă cu gardistii. Regele răspunse că unii dintre ei îsi împlinesc pedepsele la care au fost condamnati de instantele judiciare iar altii se găsesc cu domiciliul fortat la unele mânăstiri. Goring si-a exprimat, mai mult ca o părere decât ca o dorintă, in termeni destul de vagi, că poate ar fi întelept dacă s'ar putea ca legionarii, atât condamnatii cât si cei din lagăre, să fie tratati cu omenie.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(20) - G. I. Duca, "Cronica unui Român..."

Abia înapoiat in tară, suveranul a hotărît să lovească in plin si astfel, înscenând o incercare de evadare a căpeteniilor Gărzii, fiind transportati de la închisoarea Râmnicului Sărat, unde se aflau detinuti după ultimele evenimente, i-a ucis pe toti, până la ultimul om.

Fără îndoială că nu doream moartea nimănui, spuneam la aflarea acestui macel, dar asemenea criminali si-au meritat moartea cu prisosintă.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(17) - Nic. Petrescu-Comnen

La 6 Decembrie, Djuvara telegrafia dela Berlin că (...) moartea lui Codreanu a produs, la Wilhelmstrasse, o penibilă impresiune, mai ales că survenea îndată după întâlnirea regelui cu Hitler!

Miercuri 7 Decembrie 1938, la orele 11.30, mă prezentai in audientă regelui. După ce expediarăm lucrările curente, regele mă întrebă cu tristete:

- Vrei să mă părăsesti?

Repetai cele ce spusesem cu patru zile înainte lui Urdăreanu. (...) Regele întelese,... mă ruga cu insistentă sa amân plecarea din guvern încă vreo câteva zile, până ce va trece emotia provocată de ultimele evenimente.

Desi eu nu împărtăsii nimanui, nici chiar sotiei mele, intentiunea de a părăsi guvernul, ziarul "Neue Freie Presse" din Viena, anunta demisia mea, precizând că acest act însemna desolidarizarea mea de suprimarea gardistilor.

Regele era abătut, afirma însă cu fermitate: 

- "Comunicatul guvernului este cu totul conform adevărului (....) asa cum mi-a fost raportat de ministrii respectivi."

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(15) - Mihail Sturdza

O explozie de bucurie a scuturat presa internatională la vestea uciderii Căpitanului. "Times"din Londra si "Times"din New York strigau: "Bine ati făcut'." Ward Price, cunoscutul publicist englez, care a vizitat pe Carol câteva zile după asasinare, declara: "Am fost impresionat de atitudinea sigură si energică a regelui, pe care ne obisnuisem in Anglia să-l considerăm om cu caracter putin serios". Ministrul Marei Britanii la Praga s'a crezut obligat să facă o vizită de felicitare ministrului nostru Radu Crutzescu.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(21) - Legea electorală, 9 Mai 1939

Art. 1 - Reprezentanta natională se compune din Adunarea Deputalilor si Senat. (....)

Art. 5 - Au dreptul de vot, pentru alegerea deputatilor, cetătenii români care întrunesc conditiunile urmatoare:

a) - au vârsta de 30 ani împliniti; (....)

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(22) - Mariano Ambri

Prilejul a fost oferit de o scrisoare deschisă prin care Codreanu îl acuza pe Iorga de a fi colaborat la lovitura de stat a regelui si de-a fi deci răspunzător pentru desfiintarea cooperativelor legiunii.

Prin această scrisoare, potrivit guvernului, Codreanu s'a făcut vinovat de ultragiu. Un tribunal l-a condamnat la sase luni închisoare.

Rezultatul era modest, atât pentru faptul că nu permitea lovirea întregii legiuni (desi in acest interval au fost arestati 250 de legionari) cât si pentru că, teoretic, Codreanu ar fi avut in scurt timp posibilitatea să se reîntoarca la conducerea miscării. Era nevoe de ceva mai substantial. Drept urmare, foarte curând dupa aceea a fost deschis un alt proces penal, cu acuzatii mult mai grave: activitate teroristă, detinere de arme, tentativă de insurectie, activitate de spionaj in favoarea unei puteri străine.

Procesul a avut loc in fata unui tribunal militar: de această dată regele nu mai voia să riste.

Acuzarea a preferat să insiste asupra altor capete de încriminare: legăturile pe care legiunea le-ar fi avut cu Germania national-socialistă si spionajul pe care l-ar fi desfăsurat in favoarea unei puteri străine (care nu a fost numită, dar care, fireste, ar fi fost tot Germania). In instanta a fost prezentată o telegramă prin care Codreanu îl felicita pe Hitler cu ocazia Anschlussului: o dovadă cam fragilă, întrucât si alti exponenti politici îsi exprimaseră in mod public bucuria in legătură cu lovitura lui Hitler.

Cat priveste problema spionajului, din documentele sechestrate reiesea ca legiunea dispunea de propriul său aparat informativ, care îi permitea să cunoască multe aspecte secrete din activitatea guvernului si a cercurilor economice din vecinătatea acestuia. Cu toate acestea, nu a fost posibil să se demonstreze ca "spionajul" ar fi fost desfăsurat pentru o putere străină.

Dacă existau sau nu dovezi, acest lucru interesa mai putin tribunalul militar, după cum nu avea prea mare importantă a se stabili dacă Codreanu fusese sau era un instrument constient al lui Hitler. Judecătorii stiau bine ce se astepta dela ei: însusi acuzatul nu-si făcea vreo iluzie in această privintă. Condamnarea la zece ani de muncă silnică nu a fost, asadar, o surpriză pentru nimeni. Codreanu continua să creadă ca timpul lucra in favoarea lui si că evolutia situatiei internationale avea să pună, probabil, foarte curând capăt dictaturii regale si recluziunii lui.

Exista un risc de care era foarte constient: acela ca partizanii săi, de nerăbdare sau din disperare să comită gesturi sau să provoace într'adevăr un val de violentă, fată de care guvernul ar fi reactionat prin măsuri încă si mai drastice. Călinescu nu avea nevoie de o asemenea ocazie: înainte chiar ca procesul să se fi încheiat, el a ordonat ocuparea tuturor sediilor legiunii Si arestarea câtorva mii de legionari (inclusiv toti conducătorii nationali) care au trebuit să fie trimisi in lagăre de concentrare, întrucât închisorile erau insuficiente pentru a-i mai cuprinde.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(23) - Nicolas Nagy-Tavalera

Nu a existat nici o dovadă a unei legături cu o putere străină, Legăturile cu Germania nazistă au fost întretinute mai degrabă de goga-cuzisti, sau chiar de aripa fascistă, neoliberală, a lui Gheorghe Brătianu decat de legiune. De această dată oamenii din tribunalul militar fuseseră alesi cum trebuie. In ciuda interventiei curajoase a generalului Antonescu, care a apărut ca martor de partea lui Codreanu, sentinta a fost o concluzie stabilită dinainte.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(24) - Victor Slăvescu

Iamandi îmi vorbeste de greutătile ce au de învins. Crede că in ceeace priveste Garda de Fier ea este la pământ, dar curentul de gandire si ideologie a ramas neatins. Cei închisi in lagărele de concentrare sânt mai dârji ca oricând.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(25) - Eugen Weber, "Romania..."

Legiunea, desi zdrobită, nu stătea inactivă. Sute de conducători ai ei zăceau in lagăre de concentrare, altii se ascundeau. Din închisoare, Codreanu, convins că timpul lucra pentru el, îndemna la resemnare si la calm. Totusi, acei conducători legionari care scăpaseră nearestati au început să se îndoiască de justetea părerilor sale. Se pare ca a avut loc o încercare nereusită de a-i îndepărta de Codreanu si de a-i convinge sa urmeze pe Carol.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(6) - Henri Prost

Carol se strădueste de mai multi ani să înregimenteze tineretul cu scopul de a trezi in acesta dragostea de patrie, ba mai mult, dragostea de dinastie. In toamna anului 1934 el a înfiintat "Straja Tării", un soi de organizatie de cercetasi. Este marea idee a domniei. Miscarea Legionară fiind exterminată - cel putin aceasta este iluzia pe care o au cei din cercurile înalte -, regele va desvolta "Straja Tării" in speranta că va exercita asupra tineretului aceeasi atractie pe care o avusese până atunci organizatia lui Codreanu: uniforme, defilări in formatii militare, impresia de fortă si de utilitate socială. Pentru el, este un prilej de a oferi un spectacol într'o nouă uniforma, de a apărea, in pantaloni scurti, cu beretă albă pusă pe ureche, de a fi aclamat si de a obtine ovatii pentru fiul său. Hotărăste, deci, să impună din acest moment tuturor elevilor de scoală, între 8 si 18 ani, înscrierea in "Straja Tării". Totul in această institutie reaminteste mai mult de formatiile de la Nurnberg si Roma decat de cercetăsia engleză, mai cu seamă cultul pentru seful statului.

"Straja Tării" s'a bucurat de un oarecare succes in rândul copiilor, cărora le place, in orice tară, să poarte uniformă, să defileze in pas cadentat, să se joace de-a soldatii. In zadar se spera însă că "Straja Tării" ar putea concura cu succes miscarea legioriară. Legionarii aveau sentimentul că apartineau unei elite, portul cămăsii verzi era precedat de o initiere cu caracter religios; aveau constiinta faptului că erau destinati unei lupte al cărei succes era promitător de glorie si profituri, de unde mândria si zelul lor. "Straja Tării" nu aducea nimic din toate acestea scolarilor, care erau obligati să se înscrie. In fine, ea îi făcea să piardă mult timp, fără să aducă vreun mare serviciu dinastiei, si mai putin tării.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(25) - Eugen Weber

Căpitanul a pus întotdeauna accent pe traditia natională, românească, pe stilul specific al legiunii, si pe acele aspecte - in special spirituale - care o diferentiau de alte miscări înrudite.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

"CITATE CULESE" din:

(26) - Andreas Hillgruber, "Hitler, König Carol und Marschall Antonescu", Ed. Franz Steiner Verlag GmbH, Wiesbaden, 1954.

"Legiunea Arhanghelul Mihail", întemeiată in 1927, denumită in 1930 "Garda de Fier", era creatia exclusivă_a lui Corneliu Zelea Codreanu, un om plin de pasiune politico-religioasă.

In afară de multe idei comune - in special aversiunea hotărîtă împotriva bolsevismului - erau deosebiri fundamentale fată de national-socialismul din Germania, cu care Miscarea Legionară a fost adesea asemuită. Diferit era in primul rând caracterul profund crestin al Miscării românesti. Antisemitismul acesteia era de natură religioasa si natională, nu rasistă.

Cu purtătorul de fapt al propagandei antisemite din Romania, Profesorul Cuza, Codreanu nu avea nici o legătură. Acesta a fost unul din principalele motive pentru care reuniunea cu grupul Cuza-Goga nu s'a realizat.

Obiectivul lui Codreanu era înlăturarea pseudo-democratiei din România si reînnoirea statului roman printr'o conducere autoritară, înrădăcinată solid in crestinismul ortodox. Principiile Miscării izvorau, fără nici o îndoială, dintr'un patriotism autentic.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(26) - Andreas Hillgruber

La 3 Ianuarie (1938), Primul Ministru (Goga), într'o convorbire cu ambasadorul german, l-a rugat ca "Germania să se abtină dela orice încurajare a Gărzii de Fier, ca să nu fie ajutat un partid de dreapta împotriva altui partid de dreapta".

Dar Goga nu a reusit, cum era sfătuit de Serviciul (german) de Politică Externă, să desvolte organizatia partidului său in toată tara si să împânzească politia cu partizani de-ai săi.

 

_-_-_-_-_-_-_

 

(26) - Andreas Hillgruber

Regele Carol, care vedea limpede primejdia care putea rezulta, pentru noile alegeri, dintr'o aliantă Goga-Codreanu, i-a propus lui Goga "formarea unui guvern autoritar, bazat numai pe puterea regală absolută", ceeace îl transforma, de fapt, pe Primul Ministru într'un simplu organ de executie al regelui.

Goga refuzând, Carol i-a primit la 10 Februarie 1938, demisia pe care nici nu o prezentase.

/ /
INAPOI LA PAGINA ROMÂNIEI NATIONALISTE