DATINI SI OBICEIURI ROMÂNESTI: ANUL NOU
"SEARA LUI SFÂNTU' VASILE"

 

Aho, ho, hooo!
Seara lui Sfântu' Vasile
Să vă fie gospodari de bine
Si nouă de folos
Că suntem plugari de jos.

O'nsărat, o'nourat
Noi plugari ne-am adunat
De prin dealuri, de prin văi
Tot plugari de alde noi.

Si ne-am luat cu ist clopotel băltat
Să stârnim câinii din sat
C'asa-i de la Dumnezeu sfântu'lăsat.
Nu-i de la noi începutul
Si nici la noi nu-i sfârsitul,
Asa-i de când lumea si pământul.

Iar voi, plugărasi fârtati,
Stati putin si nu mânati
În zăbrele vă răzămati
Pistoalele vi le'ncărcati
De opinci vă grijiti,
Harapnicele vi le pregătiti
Ca să mergem la arat
La mărul rotat în dealul Coraliului
Unde-i locul grâului.

La mărul rotat.
Iar sub măr cine-i culcat?
Îi Gruian si cu Novac,
Si Gruian mereu spunea
Că'n Tarigrad ar pleca.

Iar Novac îi răspundea:
Măi Gruiene, mai voinice
Tu'n Tarigrad nu te duce
Că cine-a ascultat de mine
Dumnezeu i-a dat mult bine.

Si pe cal încăleca
Tot în fuga calului
Pân'la capul dealului.
Acolo descaleca
Vin, cu vadra, că striga!
Măcar vreo două, trei zile
Să stea vadra lânga mine.

Crâsmărita-i mititică
Dar putin cam frumusică
Cu tâtele boureie
Cu buzele subtirele,

Cu tulpanul visiniu
Nu ne-o mai spuneti, c'o stiu!

Strâmtă'n sale, largă'n stâni
Drăgălasă la ciobani.

La ciobani face cu mâna
La flăcăi stinge lumina,
Alde noi, umplem grădina.
Cu ciubote se'ncalta
La'mparatul c'alerga.
Împăratul de-o videa
De departe mi-o'ntreba:
Ce-i Anita, crâsmarita
La ce vii asa'nfocata
Cum n-ai venit niciodată?

Înaltate împarate
Ieri când soarele-apunea
Au intrat în crâsma mea
Trei voinici ardelenesti
Cu papuci galbeni turcesti.
Este-acel maimariuliu
Tot cu barba brâuliu
Cu musteata spic de grâu.

Are-o căciulită'n cap
De cincizeci de piei de tap
Ca cincizeci mai trebuie
La urechi tot n'ajunge.

Iar acel mai mijlociu
Tot cu barba brâuliu
Cu musteata spic de grâu.
Are-un minteanas pe trup
Din cincizeci de piei de lup
Că cincizeci mai trebuie
La genunchi tot n'ajunge.
Iară acel mai micutiu
Bat ochii sprâncenele
Si părul calcâiele,
Cu musteata ca la rac
De si-o'noada după cap.

Da hodiniti, boieri mari, hodiniti
Dă de-afară nu gânditi
Ca-s plugarii necăjiti
Si plugarii cer mâncare
Boii că ne tin parale.
Boii de la roate
I-am furat azi-noapte
Boii din prigol
I-am scos din ocol.
Ia mai roată măi, hăăi, hăăi!