Ni se vorbeste astazi atat de mult despre integrarea europeana a Romaniei, despre integrarea economica, legislativa, geografica, dar aproape deloc despre integrarea spirituala, moral-religioasa a neamului romanesc, caci, nu-i asa, se doreste din partea conducatorilor Uniunii Europene o integrare totala in spiritul apusean.

  Dar cum e cu spiritul lor apusean?! E protestant, materialist, ateu, nihilist, scientist, rationalist, pagan (cu ideologii New Age-Noua Era) si masonic.

  Pe ici, pe colo mai sunt cateva enclave crestine: cateva tari catolice si cateva comunitati ortodoxe, catre care se realizeaza adevarate pelerinaje (dintre aceste comunitati ortodoxe se distinge cea de la Lavardac din Franta, unde se gaseste Biserica Sfantului Arhanghel Mihail) ale occidentalilor in cautarea adevarului christic.

 Despre starea spiritualitatii occidentale, monahul ortodox Rafail Noica, fiul filosofului Constantin Noica, spunea intr-un interviu: "In Apus s-a creat mentalitatea ca poti sa faci orice, dar aceasta te impiedica sa fii al lui Hristos Cel adevarat. Noua Era, de exemplu promoveaza ideea ca totul iti este ingaduit, de la satanism pana la filosofiile cele mai inalte; numai smerenia, pocainta si altele ca acestea sunt interzise. Psihologic sunt interzise; numai Hristos Cel adevarat este interzis. Caci sunt multi Hristosi si nu vorbesc numai de antihristii care îi inseala pe multi ci si despre ideile gresite despre Hristos Cel adevarat". In acelasi interviu parintele calugarul Rafail ne atentiona (1993): "Apusul va navalii si aici si tare ma tem ca o sa vedeti si aici cum este acolo".

  Astazi, in 2004 avangarda malefica a Apusului se afla aici: sute de secte care te trag de maneca pe strada, iti bat la usa, se infiltreaza prin penitenciare (un loc propice pentru dorinta lor de a face prozelitism), ne agreseaza spiritual la noi acasa. Din toate grozaviile pe care le-a nascut Apusul, cea mai mare de departe este erezia lui Martin Luther, protestantismul. Precum Lucifer cand a cazut din cer a luat cu el o treime din ingeri, Luther in caderea lui a luat spre pierzanie o sumedenie de suflete omenesti. Nebunia lui Luther a mers pana acolo incat a desfintat Sfintele Taine (pastrand doua dintre ele, dar cu caracter simbolic, Botezul si Euharistia Sfanta Impartasanie) fara de care nu se realizeaza opera mantuirii.

  Hirotonia sfintirea preotului, este una dintre Sfintele Taine instituite de Insusi Mantuitorul Iisus Hristos. Iisus a suflat numai asupra Apostolilor, nu a tuturor, cum zic sectarii, zicand: "Eu v-am ales pe voi! Prin succesiunea apostolica, fiind hirotoniti valid (sfintiti) direct de catre Hristos, apostolii Sai, iar acestia, prin punerea mainilor au sfintit, la randul lor alti episcopi si preoti. Sfantul Apostol Pavel i-a dat harul lui Timotei. De la cestia, episcopi si preoti, prin Sfintele Taine S-a impartasit Harul la tot poporul. In afara de aceasta cale de a veni Duhul Sfant in inima omului, nu mai este alta!" (parintele Cleopa in Pelerinul Roman).

  Spune Sfantul Ciprian al Cartaginei in secolul IV: in afara de Biserica nu este mantuire! (Extra eclezia nulla sallus!).

  La sectele protestante pastorul este un om ca oricare altul, neavand nici o calitate sau putere speciala, putand fi si femeie; s-au intalnit cazuri cand au fost acceptati si homosexuali (homosexualitatea, sodomia este un pacat greu, condamnat si in Noul Testament!).

  Despre preotie, profesorul Teodor M. Popescu scrie in lucrarea sa Sfintenia si raspunderile preotiei: "Ea se intrupeaza si faptuieste cuvantul lui Iisus Hristos, invatatura Lui, imparatia Lui, o face realitate pamanteasca, aduce harul, lumina si binecuvantarea lui Dumnezeu in viata noastra. Confesiunile si sectele protestante care au desfiintat preotia, au mutilat Biserica, au decapitat-o, au redus-o la un corp care nu mai este un organism intern, la o comunitate organica propriu-zisa (!), este negarea unui har si oficiu, pentru care Mantuitorul a voit si Sfintit Apostoli, au creat un organ propriu si indispensabil vietii si chemarii Bisericii in lume". 

  Erorile protestante au fost condamnate de Biserica Rasaritului Ortodox, iar la noi, prin conciliul de la Iasi din 1642. Insusi Luther, vazand greseala facuta, ar fi exclamat: Vai de mine ca ratacirea mea nu se va sfarsi niciodata! De atunci si pana astazi sufletle continua sa cada incontinuu. Ei ne acuza de intoleranta fata e credinta lor, dar, va intreb unde in Sfanta Scriptura scrie sa fim toleranti cu ereziile ? Cu oamenii, este altceva, dar cu invataturile lor gresite, nu !

 In Noul Testament scrie la I Ioan 2-19: "Dintre noi au iesit, dar nu erau de ai nostri, caci de ar fi fost de-ai nostrii ar fi ramas cu noi ; ci, ca sa se arate ca nu sunt toti de-ai nostrii, de aceia au iesit". Iar la II Ioan, 1-10, 11 gasim: "Daca vine cineva la voi si nu aduce invatatura aceasta sa nu-l primiti in casa si sa nu-I ziceti: Bun venit! Caci cel ce zice : Bun venit ! se face partas la faptele cele rele".

 Si noi dorim pace si impacare, dar nu asa cum doresc ei, sa ne stricam si noi castitaea dogmelor, sa ne stricam invatatura, sa ne desfiintam si noi si Sfintele Traditii (Ma bucur de voi ca ati tinut predaniile traditiile Apostolul Pavel catre Tesaloniceni), sa ne taiem si noi radacinile, ci, sa revina ei, cei ce au gresit la starea de dinainte de cadere.

 Apusul e pervertit si perverteste la randu-i. Apusul e pervertit pana la varful sau, iata un exemplu: au elaborat Constitutia Uniunii Europene, dar nu au specificat rolul pe care crestinismul, Biserica lui Hristos l-a avut in formarea constiintei europene!

  In Apus s-au inchis Biserici de buna-voie, au fost transformate in magazii, au fost daramate. Lucrurile astea le spune, acelasi parinte Rafail Noica care a trait acolo zeci de ani si Monseniorul (catolic) vienez, Leopold Strandl, bucurandu-se ca tara sa Austria face exceptie.

  "In occident, lumea fuge de credinta, in timp ce Rasaritul mi-a aratat cum se vine, cu sete catre ea" spune Monseniorul, care adauga: "Ridic slava Bunului Dumnezeu pentru a-mi fi deschis ochii asupra imensului tezaur spiritual Ortodox roman, de la care am primit sufleteste mai mult decat mi-ar fi dat Apusul in doua vieti". 

 La noi vezi oameni care stau la coada, in picioare, ore in sir ca sa atinga moastele Sfantului Apostol Andrei, ocrotitorul Romaniei, cel care a crestinat neamul nostru, sau moastele Sfintei Parascheva sau ale altor sfinti. Sunt oameni necajiti, rosi de griji, de boli, de nevoi, de ani, doar credinta îi mai tine pe picioare. Ating sfintele moaste si pleaca de acolo, parca «electrizati», incarcati de energie divina, de putere, plini de viata adevarata, vindecati sufleteste.

 Dar prin venele lor nu curge nici apa, nici Carlsberg, nici Coca-Cola; prin venele lor curge sangele daco-roman care i-a tinut pe pagani la sud de Dunare, salvand Europa crestina de invazia mahomedana.

 Oamenii acestia nu-si darama bisericile, ci ei ridica altele noi.

 Eu, ca si crestin ortodox, ma rog la Dumnezeu, la Mantuitorul Iisus Hristos ca Sfanta Sofia, marea Biserica (despre care Procopiu spunea: "Cand intri in acest edificiu  sa te rogi, simti ca el nu-i opera puterii omenesti! Sufletul, ridicandu-se la cer, iti dai seama ca Dumnezeu e aproape si Ii place sa fie aici in casa Lui preferata), de la Constantinopol (Istambul nu e o realitate, ci un cosmar din care astept sa ma trezesc) transformata in moschee la a doua cadere din 1453, sa revina Bisericii noastre, iar Sfanta Liturghie intrerupta de iataganele otomane, sa fie continuata".

  "Evlavia crestina a nascut o legenda de adanca semnificatie. Spune legenda aceasta ca se oficia Sf. Liturghie in biserica lui Iustinian I, cand necredinciosii navalira inlauntrul stralucitorului locas, spurcand si pangarind. Atunci s-a intamplat minunea: preotul liturghisitor a disparut cu Sfintele Taine intr-un zid tainic. De atunci el tot asteapta ca Sfanta Sofia sa fie redata slujbei crestine; ca sa-si continue Liturghia intrerupta. Si aceasta se va intampla, cu certitudine absoluta, de vreme ce Liturghia nu poate sa ramana intrerupta", scrie Gh. Racoveanu in lucrarea sa «Miscarea legionara si Biserica».

  Asta este credinta ortodoxa, credinta Rasaritului. "Duhul Ortodoxiei spune parintele Rafail Noica nu este afisare, nu este prozelitism, Duhul Ortodoxiei este exprimat in Liturghie. Amintiti-va cuvantul: Gustati si vedeti ca bun este Domnul ! Si noi, pacatosii, incercam smeriti sa gustam si sa vedem ca bun este Domnul in locul in care ne-a pus, langa raurile acelea ale Babilonului Apusean si gustam si vedem si bem".

  In tara noastra pe care noi, tinerii, o vom ridica, preotul va avea cel mai insemnat rol, caci, el este educatorul mintii si modelatorul sufletului poporului. Preotul este in lume «alter Hristus», un alt Hristos, dar in Hristos si cu Hristos.

  Preotul este cel care ne va pregati pentru lupta cea grea cu invataturile gresite ale apusenilor. Iar noi il vom pune in drepturile sale si-l vom urma ca pe o calauza vazuta catre o lume nevazuta.

                                                                                    Cristian Claudiu Popa

De contingentã: O scrisoare si un rãspuns