Revista
Scriitorilor Români, München, Dir. Constantin Sporea
Nr.
5, 9, 18
CRĂCIUN
PRIBEAG
Alexandru GREGORIAN
Pe
Mos-Crăciunul megies
L-am
întâlnit printre smochini.
Infofolit,
bietul unchies,
Cu
barba plină de ciulini,
Mai
mult sbura decât mergea
-
Cu veacu'n gând, cu lumea'n poală -
Si
schiopăta. Parcă plângea
Intors
din zările de smoală.
Mi-a
povestit că'n răsărit
Muscalii
l-au oprit la vamă,
I-au
jefuit tot ce-au găsit
In
sac si'n sfânta lui dulamă,
Că
pe acolo nu-i Crăciun,
Nu-s
îngeri, nici viori -ci ură,
Si
că Iisus într'un cătun
Tăcea
cu degetul la gură.
Nr. 18, 1981
15
Dec. 1980, Benalmadena, Spania
ORA
NOULUI COLIND
Nicolae
NOVAC
Floare
albă, Lerui Ler,
Îngerii
deschid spre cer
Poartă
de mărgăritar
Pentru-al
Domnului altar
Si-o
cărare de lumină
Pe
care Pruncul să vină
Vestind
o nouă colindă
În
a inimilor tindă
Ce
s'au deschis să-L primească
In
a sufletului casă...
Stelele
se prind în salbă,
Lerui,
floare d'albă.
Noaptea
e străluminată,
Nu-i
mai neagră c'altădată;
Că
pe cerul Tării mele
Stelele
sclipesc, mărgele,
De
gând bun si crez curat
Pentru
Marele 'mpărat
Ce
in lume azi veni
Pace
că ne dărui,
Pace
si bună'nvoire
Pentru-a
noastră mântuire...
Lerui,
floare alba,
Stelele
sclipesc in salbă.
Din
biserici luminate
Cântă
clopotele toate;
Cântă
neamul românesc
Scăpat
de cnut muscălesc,
Tara
'ntreagă-i cântec viu
C'a
scăpat de greu pustiu
Stelele
s'aprind în salbă,
Lerui,
floare dalbă.
Chiot
de biruintă aud,
Dela
Tisa pân' la Bug,
Că
pe muche de cutit
Vaetul
a amutit.
Nimeni
astăzi nu mai plânge
Că
în gâlgâit de sânge
Durerea
s'a înecat
S'a'nceput
un nou veleat
Sub
semnul lui Lerui Ler,
Pe
o pajiste de cer...
Lerui,
floare albă,
Cântă
stelele în salbă.
Nr. 9,
1970
GÂND DE
CRĂCIUN
Stefan Gheorghe
THEODORU
Un
cer senin si inimi tot senine.
Urări de tot
ce e frumos si bine.
Printre drumeti, sub geamuri, trec fantasme
Si peste tot plutesc
cântări si basme.
De-a-lung de străzi; prin case si oriunde,
Ceva de dincolo de
lumi pătrunde.
Si'ncet, încet, toate ce-au fost uitate
Se nasc din nou să fie
noutate.
Si
bucurii, sperante, 'nfiorare
Transformă niste zile'n
Sărbătoare.
Doar dincolo de zarea alburie
E-un cer venin, minciună si urgie.
Sub care nu-i Crăciun si nu e pâine
Ci, poate doar, speranta unui
Mâine.
Nr. 5, 1966
CÂNTEC
DE STEA
Vasile Posteucă
Vino,
Mos Crăciun, si-mi cântă
Ca
si 'n alte dăti colindul:
"Trec
trei Crai prin noaptea sfântă,
Pruncul
Pãcii preamărindu-L"...
Treci
prin vifor si te-arată
La
fereastra Tării mele,
Clopot,
veste minunată,
Stea
de lacrimi si de jele...
Vino'n
plaiul sfânt si 'mplântă
Steaua'n
Caraiman de dor,
Drag
colind si iesle frântă
De
dusman cotropitor...
Cântă,
Mos Crăciun, pe zare,
Dor
de moarte si otele,
Bucium
lung de liberare
Dela
Nistru'n Măgurele...
Mos
Crăciun, din veac departe,
Vino,
iarăsi, să vestim
Peste
temnită si moarte
Strămosescul
Rusalim...
Că
de-o vreme, rana coaptă,
Rod
de pace si de pâine,
Plânge'n
noapte si te-asteaptă
România
mea de mâine...
Mos
Crăciun, colind, minune,
Stea
de dor, prin vifor greu,
Ia-ne
chinul si ni-l pune,
Crin,
în prag la Dumnezeu.