PORCUL
SI CÂINELE
Porcul
bine îngrăsat
Grohăia
înspăimântat:
-Mă
Grivei, vor să mă taie!
Doar
asteaptă mâncăciosii
Caltabosii
La tigaie
Si
cârnatii'n măruntaie.
Nu-i păcat de anii mei,
Mă Grivei?
Câine
de-asi fi fost, trăiam
Până
ce îmbătrâneam,
Si
muream plâns de copii
Nu
poftit pentru piftii.
-Da!
i-a zis Grivei, asa-i
Aparent,
dreptate ai;
Dar
citind colea'n ziare,
Ce
se'ntâmplă'n lumea mare,
Cu blocade, cu srapnele
Cu regimuri si cartele
Drept
să-ti spun, parcă mi-e frică
Să nu văd cu ochii mei
Trandafiri de Azorică
Lebervurstri de Grivei,
Suncă fiartă de dulău
Si'ncă altele, mai rău!
Insă
dacă pân'atunci
Ai
s'ajungi, cum spui tu, sunci
Si-or
să-mi dea si mie-un os
Iti
promit, măi Ghită, frate
C'am
să-l rod cu pietate,
Cum
n'a fost vreodată ros,
Mădular
de porc în lume!
Si-am
să-l rod, s'o stii, anume
Ca
un semn de prietenie
De frătie
Si câinie.
Porcul,
de acest lătrat,
A
fost foarte încântat
Si
uitând de tot năpasta
Ce-l
asteaptă, a strigat
Exaltând
de bucurie:
-Tot
mai e pe lumea asta
Tot
mai e, prietenie!