R
A P S O D I E D A C Ă
-
FRAGMENT -
Creste
în noi de pe-acum, aspră si vie,
privelistea tării ce va să vie...
în mâinile
noastre de flăcări si cremene svâcneste unealta,
să facem
o
tară mai tare ca oricare alta,
în frumusete doar cu
raiul să semene.
Pe unde piciorul
de-acum ni l'om pune,
cu aspră cutezantă
haiducească,
pe
măsura fără de măsură-a visului să crească,
neam al
meu, minune
lângă minune...
Răsmeritele
toate, într'o uriase supunere,
se vor revărsa
mănos, cum se
revarsă
în
albii bătrâne si-adânci de Dunăre,
râurile si pâraiele din tara asta cu inimă
arsă...
Ne-om
lepăda, ne-om vinde haina de pe noi,
pentru pluguri noi si pentru arme
noi...
pe unde
fost-au doar pustietăti si uitare,
spori-va un neam cu pas tot mai
tare...
Pe unde zăcură bălti oarbe si
bolnave,
creste-vor porumbistile ca niste
dumbrave...
pluguri
brăzda-vor, până'n inimă moina
si cântece năpraznice
naste-va doina...
Pământul pe-aicea ne
simte, ne cunoaste,
după
grai, după mers, după moaste...
Când pasul ni-l punem pe-aicea, oriunde,
alt pas din adânc de pământ ne
răspunde...
O murmură
vântul, o stie furtuna
căci suntem
de-aicea din totdeauna...
din zările
lumii, leat lung după leat,
aici
ne-am sbătut si-arn sângerat,..
aici
ne-am spus întâia rugăciune
si pe cea de pe urmă tot aici
ne-o vom spune...
Pasul tău sporit de timp si
crud,
Cu-azurul
noptatic, zălud,
neam al
meu, până 'n fund de pământ ti-l aud
ti-l
simt, ti-l aud, ti-l aud...
1941 (Revista Fundatiilor Regale)
CÂNTEC HAIDUCESC
Pân'ce-i neamu'n
iobăgie,
mustră vântul când adie
dinspre ses si către
ses,
peste codru
'nalt si des...
Am jurat pe frunza
verde,
să
pierim, tara de pierde...
Si-am jurat pe muntii
toti,
să scăpăm tara de hoti !...
Cele hoarde de
muscali,
cum ai vrea să le
tăsali,
tot cu pusca si cu
tunul:
să nu mai rămâie unul !...
Cu răsufletul fierbinte
osti s'adună 'n
soare-asfinte...
Neam al
meu, cu-ele alături,
crâncen
tara să ti-o mături !
T
A R A
Usă deschisă
furtunatic, de-odată,
spre-o zare de cumplit
letopiset, -
ce-mi face oare inima mai tare să
bată? !...
Cine mă cheamă pe
nume, de'nghet,
ca pălmuit de vânt si de
sloată? !...
Cine mă cheamă din mine
afară, -
mut, de
pe-a veacului putredă scară,
până 'n străfund de
veac, să te văd,
cum ai trecut din prăpăd în
prăpăd,
tara mea, tară ?
!...
IN NOI
TOTI, URIAS REINVIE...
In noi
toti, urias reînvie
Horia, ca de foc si de
cremene:
împotrivă-ti, smintită si trufasă
Rusie,
crâncenă
ură, si răsmeriti să semene!...
In veacul
acesta, ce se sbate si moare
în crunte si zănatece
cumpene,
o rosie
roată, cât tara de mare,
trupul si sufletul
rumpe-ne!...
Dar
de-om rămâne subt curmele-i crâncene,
cu trunchiul si bratele
tapene, -
corbii prăpădului
sfâsie-ne, mânce-ne,
si iadul în bezna-i
îngroapă-ne!...
De înclestări pe viată ori
moarte,
neam al
meu, ca'n povesti, tu căleste-te:
gloantele
lor, ca nimicuri desarte,
să ni se spargă deavalma pe
crestete!...
In noi
toti, urias reînvie
Horia, ca de foc si de cremene
împotrivă-ti,
miselnică si oarbă Rusie,
ură făr'de margini să
semene!...
Aron Cotrus
FACSIMIL:
Mars
Răsboinic
FACSIMIL:
De
pe-o mie de drumuri m'adun...
FACSIMIL:
La
Schit