"IN PAS CU NOI", Colectia OMUL NOU, 1995, Hallandale

Nicolae NITÃ

Pentru cei care l-au cunoscut pe comandantul legionar Victor Corbut, despãrtirea la plecarea lui spre viata vesnicã de dincolo nu a fost deloc usoarã. Un urias care, pe pãmântul acesta si-a lãsat urmele cu merit, rãstignit pe ideea Neamului si Legiunii, cãrora le-a fost soldat credincios pânã la moarte, si care pe acest ristav de merit a suferit enorm, cu stoicism, punând voluntar sechestru plãcerilor pãmântesti pe care le-a ignorat, subjugat total în folosul luptei cãreia i s'a dedicat cu toatã ardoarea încã din fragedã tinerete.

Cuvintele sunt prea mici pentru a-l portretiza pe acest preeminent seamãn al nostru.

Nãscut la 16 Martie 1914 în com. Ceica din judetul Bihor, Victor Corbut a urmat cursurile scolii primare din comuna natalã, dupã terminarea cãrora s'a înscris în cadrul Liceului Unit "Iosif Vulcan" din orasul Beius, jud. Bihor. Dupã absolvirea cursurilor liceale, pleacã la Oradea unde urmeazã Facultatea de Drept pe care o terminã în anul 1934. Diploma de avocat o obtine în 1938.

Nationalismul promovat de Miscarea Legionarã, captat si erijat finalmente drept destin colectiv al Neamului, l-a apropiat de linia Legiunii. Un "nationalism strâns legat de sensul pe care l-a avut întotdeauna nationalismul românesc" -cum amintea Ionel Mota-, "si care nu este un simplu produs, mai mult sau mai putin durabil, al unei activitãti filosofice a gânditorilor, al unei propagande abile a publicistilor, sau al unei dirijãri ideologice infiltrate în masse de cãtre conducãtorii politici " ci "este, în rândul întâi, o supremã întelepciune câstigatã prin experienta de veacuri a vietii noastre românesti, scump plãtitã cu suferintele noastre proprii, veac de veac, întelepciune coborîtã pânã la subconstient, infiltratã pânã în instinct... Nationalismul nostru este o datinã, o atitudine sufleteascã traditionalã ".¹⁾

Victor Corbut a întrupat fidel calitãtile "omului nou" pe care Legiunea s'a straduit sã le creeze prin programul ei de educatie; piatra unghiularã si temelia dela care a pornit Legiunea si pe care s'a axat în permanentã prin educatia ei moralã, a fost crearea omului de tip nou, superior, plin de virtuti si dãruire. Profund religios, Victor Corbut a fost disciplinat si sever cu el însusi.

"Omul nou mãrturisit de Legiune" -scria Horia Sima, Comandantul Miscãrii Legionare-, "este «omul crestin» actualizat în cadrul istoriei românesti".²⁾

"Tot ce-si poate imagina mintea noastrã mai frumos ca suflet, tot ce poate rodi rasa noastrã mai mândru, mai înalt, mai drept, mai puternic, mai întelept, mai curat, mai muncitor si mai viteaz, iatã ce trebuie sã ne dea scoala legionarã! Acest erou, acest legionar al vitejiei, al muncii, al dreptãtii, cu puterile lui Dumnezeu înfipte în suflet, va duce neamul nostru pe cãile mãrirei lui ".³⁾

Suferinta nu l-a speriat, nici îndepãrtat de pe baricadele luptei legionare; s'a jertfit constient. Acest mare suflet de Român a înteles dintru ' nceput cã suferinta si sacrificiul sãu si al generatiei sale sunt numai pentru binele Neamului.

Arestat fãrã nici o bazã legalã împreunã cu alte mii de legionari în noaptea de 9 spre 10 Decembrie 1933 din ordinul guvernului liberal condus de I.G. Duca dupã cea de a treia dizolvare ilegalã, neconstitutionalã a Gãrzii de Fier, este detinut în diferite închisori în chip arbitrar aproape 4 luni, inclusiv Bucuresti si Jilava, fãrã nici o sentinentã judecatoreascã sau mandat de arestare.

Noul guvern Duca îsi începuse activitatea în chip sumbru, dupã cãderea guvernului Vaida la 15 Noembrie si dizolvarea Parlamentului. Scopul suprem: nimicirea Miscãrii Legionare. La 22 Noembrie studentul legionar Virgil Teodorescu era împuscat de politie la Constanta, în timp ce lipea afise electorale. Este primul legionar cãzut în luptã si cea dintâi jertfã a Legiunii din lungul sirag care avea sã urmeze. Sase zile mai apoi, la 28 Noembrie 1933, o altã jertfã: legionarul Nitã Cons tantin este si el asasinat la Iasi. Rândul mortilor Legiunii se îngroase: Nicolae Bãlãianu, plugar din jud. Vlasca, Toader Toma (Tecuci), Bujgoli Gheorghe (Dobrogea), Sterie Ciumetti (conducãtor legionar, schingiuit miseleste de agentii politiei, omorît si aruncat în lacul Fundeni de lângã Bucuresti), Gh. Negrea, plugar din Fardea (Severin).

Eliberat din închisoare în primãvara anului 1934, Victor Corbut rãmâne contiguu cu linia Miscãrii si participã cu toate eforturile pentru afirmarea ideilor Legiunii. In acest freamãt si cadru spiritual, fondeazã împreunã cu Iosif Bozântan⁴⁾ revista «STRÃJERUL» apãrutã la Oradea în cursul anilor 1935-'36, si îsi aduce aportul neobosit în cadrul taberelor de muncã legionare.

Pretutindeni în tarã, în cadentã, cu pasi uriasi, Legiunea îsi continua rolul ei benefic de redesteptare moralã a natiunii, de regenerare si cristalizare a ideilor subscrise în cadrul autohtonismului pur românesc.

Au loc alegerile din 20 Dec. 1937 si Miscarea Legionarã prin reprezentanta ei politicã, partidul "TOTUL PENTRU TARÃ", dovedeste marea aderentã pe care o are în massa româneascã.

Dar, zãri negre se întrevãd la orizont; toatã aceastã activitate peremptorie româneascã, fortele negre din culisele politicii românesti cautã sã o împiedice prin cele mai imorale si arbitrate metode. Pentru a-si atinge scopul trãdãtor de interesele Neamului, fortele oculte recurg la o nouã dizolvare a Miscãrii Legionare în Februarie 1938, abrogând Constitutia. Teroarea se înstâpâneste pretutindeni si o prigoanã sãlbaticã se porneste asupra a tot ceea ce este legionar.

Mii de legionari sunt arestati, internati în lagãre si întemnitati. Multi sunt asasinati. Nu scapã de furia oarbã a noii dictaturi a lui Carol al II-lea nici Victor Corbut. Arestat în Februarie 1938 este internat fãrã nici o sentintã în diferite lagãre: Oradea, apoi Dragomirna, Suceava, Miercurea Ciuc si Vaslui. Vestea cutremurãtoare a asasinãrii la 29-30 Noembrie 1938 a conducãtorilor legionari în frunte cu Cãpitanul Miscãrii, Corneliu Z. Codreanu, o primeste cu inima îndureratã în acest urias univers concentrationar. De lângã el, un an mai apoi, la 22 Septembrie 1939, sunt ridicati alti legionari de frunte si asasinati în massã în lagãrele dela Vaslui, Miercurea Ciuc si la Spitalul Militar din Brasov. Intreg cuprinsul tãrii este stropit de sângele curs sub gloantele ucigase ale regimului carlist. Cad victime acestei orgii atavice elevi, studenti, tineri si bãtrâni, fãrã nici un discernãmânt. In total 252 de legionari. Un tablou înspaimântãtor, zguduitor si cutremurãtor, palmã de rusine pe obrazul Neamului si pentru toti inconstientii pãrtasi ai acestui mãcel atroce.

Eliberat în primãvara anului 1940, V. Corbut continuã febril activitatea legionarã ajutând la regruparea si reorganizarea Miscãrii. Toate aceste eforturi sunt concentrate în unul si acelasi scop giratoriu: rãsturnarea regimului carlist si restabilirea libertãtilor puse sub obroc de crunta lui stãpânire, strãinã de interesul Neamului.

Are loc revolutia legionarã din 3-6 Septembrie 1940, si în iuresul ei victorios tiranul Carol al II-lea este alungat dela putere. Printre primii care participã la aceastã actiune eroicã se numãrã si Victor Corbut. Ia fiintã Statul National- Legionar Român si în vitregia tuturor ciuntirilor teritoriale patronate de defunctul regim carlist, Tara toatã sãrbãtoreste si aclamã la unison uriasa victorie legionarã. Un nou puls de viatã, dinamic, se asterne peste Tarã; sub scutul creator legionar, Tara se reface moral. Victor Corbut, pentru marile sale merite, este numit prefect al judetului Fãlciu, cu capitala la Husi. Desfãsoarã cu sârg o muncã imensã; noptile pentru el se transformã în zile. In acest efort urias pus altruist în slujba Tãrii, nu precupeteste nici un efort.

Odatã cu rebeliunea gen. Antonescu din Ianuarie 1941 împotriva Miscãrii Legionare, generatã de fortele oculte interne, o nouã prigoanã se abate asupra ei. Portile închisorilor se închid iarã dupã legionari, zãvorându-i în fundul celulelor.

Inceput rãzboiul din rãsãrit împotriva comunismului pentru recucerirea provinciilor românesti Bucovina si Basarabia acaparate de colosul rosu sovietic, Victor Corbut participã intens la luptele din Crimeea, si chiar mai departe, în cadrul Regimentului 37 infanterie condus de Col. Ion Ivanovici. Pentru eroismul si faptele sale exceptionale de vitejie pe câmpul de luptã, este decorat cu "Coroana României" si "Virtutea Militarã".

Dupã invazia sovieticã si instalarea regimului comunist în Romania, mentine legãturi intense cu ceilalti camarazi înregimentati în Miscarea Nationalã de Rezistentã, îngrijorat de soarta tragicã a tãrii. In seara de 17 Iunie 1948, în Sâmbãta Rusaliilor, abia sosit acasã, este arestat fãrã mandat în comuna natalã Ceica de cãtre noile autoritãti comuniste; marele calvar pe care îl începe de-acum si-l poartã pe umeri în inchisorile comuniste, nu se terminã decât dupã multi, multi si numerosi ani. Judecat si condamnat, sau pur si simplu detinut continuu, acest tablou al suferintelor lui ni l-a rezumat el însusi.

Astfel:

 

a) Prin sentinta penalã nr. 643/14 Martie 1949 a Tribunalului Militar Cluj, condamnat la 3 ani închisoare pentru uneltire. (Temnitele: Oradea, Securitate, Aiud si Canalul Dunãre-Marea Neagrã).

b) Prin sentinta penalã nr. 131 din 11 Aprilie 1956 a Tribunalului Militar Cluj, în deplasare la Oradea, condamnat la 9 ani Temnitã Grea cu computarea celor 3 ani dati prin sentinta 643/1949, pentru crima de ACTIVITATE INTENSÃ CONTRA CLASEI MUNCITOARE, prev. de art. 193/1 C.P. (apoi dispãrut, abrogat?).

 

Fãrã sentintã judecãtoreascã, detinut încontinuu fãrã explicatii prealabile, ci ulterioare:

 

a) Din lunie 1951 pânã în 1954 (Aiud, Canalul Dunãre-Marea Neagrã, Tg. Ocna, Caransebes, Vãcãresti, Jilava, spunându-i-se în 1954 cã a fost pedepsit administrativ cu 36 de luni (!)

b) Din 1954 pânã în 1955, (mai bine de 11 luni) în D(omiciliu) O(bligatoriu), în Bãrãgan, la munca de jos, în continue cercetãri si anchete cu amenintãri.

c) Din vara anului 1955, dus sub arest la Securitatea Galati, la temnita Galati, apoi Oradea pentru un nou proces, fiind judecat încãodatã pentru aceleasi FAPTE ca in primul proces din 1949.

d) Din 1961, primãvara, expirându-i-se si cea de a doua condamnare, este tinut în continuare pânã ce i se dã o nouã pedeapsã administrativã de 60 de luni (ca sã nu se zicã 5 ani), si trimis în colonia de muncã de pe Dunãre, la Periprava, pânã în Aprilie 1964 când este el iberat .

 

Deci, în total:

2^1/2 ani sub Carol al II-lea, fãrã sentintã;

16 ani sub comunism, din care 9 cu sentintã judecãtoreascã si 7 fãrã nici un fel de sentintã.

Total: 18^1/2 ani.⁵⁾

 

Lantul suferintelor nu se terminã aici, dupã "eliberarea" sa în "marea închisoare" care devenise România sub comunism. Incepe o altã luptã, aceea a existentei în infernul dantesc creat de regim, într'o pretinsã societate comunistã, abioticã, a cãrei ideologie declasatã ajunsese -sine die- la rolul de otioasã propagandã.

Este urmãrit pas cu pas de haidamacii Securitãtii, anchetat si interogat în numeroase rânduri. Contrar alesei lui pregãtiri intelectuale, este obligat sã îsi câstige existenta la munca de jos care în comunism se numeste restructurare a valorii, schimbare ingratã a meritelor la scara existentei unui om: intelectualii la plug, codasii, acolitii si înfeudatii politici la birou, pe linia declasatã a partidului.

Zorile ivirii acelei Românii visate de Ionel Mota «frumoasã ca soarele sfânt de pe cer», nu l-au pãrãsit niciodatã pe Victor Corbut. Ideea luptei împotriva comunismului care l-a secondat în permanentã, nu i-a dat rãgaz pânã în ultima zi a existentei sale. 

Reusind sã se refugieze în Exil la începutul anilor '80, ajunge în Statele Unite si se stabileste în orasul Cleveland, Ohio. Lupta dusã pe ascuns în tarã pânã la plecarea sa, o duce acum si mai aprig, pe fatã.

Scrie intens la periodicele legionare ale diasporei, preocupat de lupta Exilului, si participã la toate actiunile de demascare a regimului comunist. In paralel, începe sã îsi scrie memoriile în care descrie surghiunul si toate grozãviile inventate de regim si toti avortonii lui pentru despersonalizarea detinutilor politici, îndemn la meditatie pentru toti aceia care n'au cunoscut infernul din închisorile comuniste.

O ideie precisã, de conturare a activitãtii publicistice desfãsuratã de Prof. Horia Sima, Comandantul Miscãrii Legionare, nu-i dã rãgaz si îl preocupã în permanentã. Darea la ivealã a unei astfel de lucrãri a necesitat un imens timp de studiu si selectare: mai bine de doi ani si jumãtate adunã material, pregãteste, clasificã si revizuieste aceastã importantã lucrare; o muncã titanicã. Astãzi, datoritã efortului sãu, avem o lucrare compactã, eclatantã, de proportii unice, închegatã in 3615 pagini: "Horia Sima - ANTOLOGIE LEGIONARÃ" în sapte volume, tipãritã de jertfelnicul si harnicul Român Traian Golea în Colectia "OMUL NOU" din Miami Beach, Florida, pe care o conduce cu atâta dãruire de zeci de ani. 

Pentru cel care are prilejul sã cuprindã cu privirea aceastã importantã operã de creionare a Comandantului Miscãrii I.egionare, Horia Sima, efortul continuu depus cu atâta abnegatie de mereu "tânãrul" si neobositul Victor Corbut ("în spirit avântean ", cum îi plãcea sã spunã adesea parafrazându-l pe filozoful Vasile Bãncilã), va întelege cã strãdania acestuia n'a fost în van.

La crepusculul vietii lui, Victor Corbut ne-a lãsat acest mare îndemn de urmat, DÃRUIREA...

Ne-a pãrãsit în zorile zilei de 22 Noembrie 1994, la ora 2:00, pe tãcute, fãrã zgomot, si a urcat usor pe scãrile ceresti la capãtul cãrora îl asteptau vechii lui camarazi de idealuri plecati acolo mai devreme, la Cel de Sus: Cãpitanul Corneliu Codreanu, Comandantul Horia Sima, Ion Mota, Vasile Marin si toti ceilalti biruitori arhangheli legionari.

Plânge printre ramuri luna, 

Noptile's pustii,

Cãci te-ai dus pe totdeauna, 

Si n'ai sã mai vii...

 

Ca o lacrimã de sânge 

A cãzut o stea,

Drum de foc si biruintã 

Pentru Garda ta...

Camaradul Victor Corbut: PREZENT!

Nicolae NITÃ

¹⁾ -Ion Mota- "Sensul nationalismului nostru", «CUVÂNTUL STUDENTESC», 10 Decembrie 1934.

²⁾ -Horia Sima - "Doctrina Legionarã", Editura Miscãrii Legionare, Madrid, 1980 

³⁾ -Corneliu Zelea Codreanu -"Pentru Legionari", Sibiu, 1936, pag. 286-287.

⁴⁾ -Iosif Bozântan, martir legionar asasinat la 29-30 Noembrie în pãdurea Tâncãbesti alãturi de Corneliu Codreanu si alti conducãtori legionari.

⁵⁾ -Prin  sentintele penale nr. 289/19-IV-1970 a Tribunalului Militar de Mare Unitate, Cluj si nr. 246/29-II-1971 (Dos. 657/71 a Judecãtoriei Sectorului 7 Bucuresti), a fost reabilitat Aceste sentinte au avut un singur rost: acela de a putea ocupa un serviciu mai adecvat pregãtirii sale.