Sunt numeroase semne ca promotorii Noii Ordini Mondiale doresc sa desfiinteze Romānia ca tara, alocāndu-i teritoriile si populatia tarilor īnvecinate. Planul de dezmembrare a Romāniei a fost dezvaluit īntr'un articol din Los Angeles Times din 25 August 1992, scris de William B. Wood, geograf sef al Departamentului de Stat american, a carui harta a globului prezenta jumatatea de nord a Transilvaniei si Bucovina ca facānd parte din Ungaria, iar nordul Moldovei ca fiind parte din Ucraina fara nici o explicatie alta decāt ca Noua Ordine Mondiala cere reasezari de granite. Los Angeles Times este unul dintre cele patru ziare mari ale stabilimentului, strict controlate si cenzurate ca sa publice numai linia politica a Noii Ordini Mondiale.
Dorinta de anihilare a Romāniei pe care o nutresc promotorii Noii Ordini Mondiale este spontana si nu este raspunsul la nici un fapt sau gest comis de poporul romān ori de catre conducatorii acestuia. Conducatorii de azi ai Romāniei sunt fosti comunisti care acuma slujesc Noua Ordine Mondiala si ca atare nu sunt dezavuati de aceasta. Ideea ca Statele Unite si marile puteri economice ar refuza sa acorde sprijin financiar si politic Romāniei din cauza ca guvernul romān nu permite democrati-zarea Romāniei si nu acorda libertati cetatenilor sai este total eronata. Īn primul rānd Romānia, care nu avea datorii externe īn 1989, s'a īndatorat la Fondul Monetar International cu cāte un miliard de dolari īn fiecare an din 1989 īncoace fara ca nivelul de trai sau dezastrul industrial, agrar si economic sa-i fie ameliorate (Romānul Liber , editia internationala, August-Septembrie 1995, p.2). Deci nu īndatorarea externa, pe care cei neavizati o interpreteaza drept "ajutor financiar", īi lipseste Romāniei. Si īn al doilea rānd, un examen judicios al politicii Statelor Unite dovedeste ca acestea prefera sa finanteze regimuri de teroare si nu guverne care respecta libertatea cetatenilor lor. Statele Unite au instalat teroristi sāngerosi ca Aristide īn Haiti si Nelson Mandela īn Africa de Sud. Instaurarea regimului comunist īn Romānia s'a facut cu aprobarea Statelor Unite si tot bancherii de pe Wall Street au finantat revolutia bolsevica, iar Statele Unite au tradat armatele albe ruse care cautau sa-si salveze tara.
Dupa calomnii si acuze nefondate īn presa si dupa inocularea ideii ca Romānia trebuie dezmembrata pentruca asa cere Noua Ordine Mondiala si "pacea'n lume", idee puternic sustinuta de iredentismul maghiar, urmatorul pas īn politica dusmanoasa fata de Romānia īl constituie:
Scrisoarea congresmenilor americani Alfonse D'Amato si Christopher Smith adresata presedintelui Ion Iliescu, publicata īn Romānia libera (9 August 1995), exprima "profunda īngrijorare" a acestor doi politicieni cauzata de "campania continua de reabilitare a lui Ion Antonescu si a Garzii de Fier" si de faptul ca "nu s-a prezentat o condamnare oficiala si o cercetare riguroasa referitoare la profanarea principalului cimitir evreiesc din Bucuresti" . Cei doi politicieni cer "o declaratie politica de denuntare a lui Antonescu drept criminal de razboi" si "judecarea vinovatilor pentru acest act criminal" de a rasturna niste pietre funerare īn cimitirul evreiesc, declarānd ca "orice viitoare atitudine politica a Statelor Unite fata de Romānia, incluzānd si statutul de natiune favorizata, va fi puternic influentata de aceste evenimente".
Pe cei doi politicieni īi supara foarte mult dezvelirea la Slobozia īn 1993 si la Piatra Neamt īn 1994 a unor busturi ale lui Antonescu, pe care ei īl numesc "criminal de razboi". Daca Ion Antonescu este acuzat de a fi fost "fascist" si "criminal de razboi" numai pentru ca s'a aliat cu Germania lui Hitler īn razboiul pentru recucerirea Basarabiei, atunci si Roosevelt si Churchill pot fi acuzati ca ar fi fost comunisti pentru ca s'au aliat cu dictatorul Stalin si cu regimul sau comunist īmpotriva restului lumii libere si crestine. Alianta Statelor Unite si a Angliei cu Uniunea Sovietica a adus asupra Europei rasaritene cea mai neagra, cea mai suferinda si moral, economic si social cea mai decazuta epoca din cāte a cunoscut istoria, cu īntreaga ei elita spirituala, politica si culturala ucisa, cu bisericile, darāmate, cu proprietatile confiscate, cu īnchisorile īnmultite īnzecit si ticsite cu tot ce au avut aceste popoare mai vrednic si mai demn. Dar Antonescu nu poate fi acuzat de a fi fost fascist si pentru ca el era cunoscut pāna la numirea sa ca conducator al Statului drept un om cu simpatii pentru Anglia si Franta, ceeace a tras īn cumpana hotarītor la īnvestirea sa cu autoritatea de Conducator. Chiar si numai acest simplu fapt, ca a fost chemat la conducerea Statului de catre Carol al II-lea cu asentimentul Elenei Lupescu, ar trebui sa fie suficient pentru a nu-l acuza ca ar fi fost fascist.
Cel mai calificat om din Romānia de a-i da Maresalului Antonescu certificat ca nu a fost fascist, din punctul de vedere al acuzatiilor ce i se aduc Maresalului īn scrisoarea amintita, este tocmai presedintele Comunitatii evreesti din Romānia, Dr. W. Filderman, care avea relatii foarte strānse cu Maresalul. Aceste relatii el le-a marturisit si cu ocazia procesului de la Berna din 1956, publicate īn ziarul "Stindardul" din München, Octombrie 1956:
"In timpul dominatiei hitleriste am stat īn contact continuu cu Maresalul Antonescu, care a facut tot ce a putut pentru a īndulci soarta Evreilor expusi persecutiei rasiale naziste. Am fost martor la scene miscatoare de solidaritate si ajutor īntre Romāni si Evrei pe vremea imperiului nazist īn Europa. Maresalul Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste care cerea masuri aspre contra Evreilor. Voi aminti numai urmatoarele exemple: E gratie interventiei energice a Maresalului ca deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina a fost oprita; el mi-a dat pasapoarte īn alb pentru a salva de teroarea nazista evrei din Ungaria a caror viata era īn pericol. E gratie politicei sale ca averile evreilor au fost puse sub un regim de administratie transitoriu care, prefacāndu-se ca le īnstreineaza, le asigura pastrarea īn scopul restituirii la momentul potrivit. Mentionez aceste lucruri pentru a sublinia faptul ca poporul romān, atāt cāt a avut, chiar īntr'o masura... limitata, controlul tarii, a demonstrat sentimentele sale de omenie si de moderatie politica."
Atitudinea domnului Moses Rosen ma revolta!
Rare, dar totusi mai sunt si revolte īn sānul evreilor de rānd īmpotriva minciunilor si exagerarilor de rea credinta ale Rabinului Moses Rosen. Astfel, īn "Express Magazin" gasim urmatoarea scrisoare:
Catre Express Magazin
Rog daca se poate sa publicati īn ziarul Dvs. scrisoarea adresata dlui Moses Rosen:
Cu respect si multumiri, Roth Eva, Timisoara
Catre dl Moses Rosen,
Sīnt evreica si ma revolta afirmatiile Dvs. care au aparut īn Express Magazin Nr. 27 din 16-17 Iulie a.c. ca "Guvernarea Antonescu e responsabila de asasinarea a 400.000 de evrei." De unde ati mai sos aceasta calomnie murdara? Daca au murit evrei īn Romānia īn timpul razboiului, nu au murit asasinati de romāni, ci au murit ca toti altii, de moarte naturala datorita mizeriei razboiului.
Romānia, sub conducerea lui Antonescu, a fost singura tara dintre toate tarile cotropite de Hitler de unde nu a fost dus nici un evreu la Auschwitz, etc. Eu si mai multi evrei, care ne-am refugiat din alte tari, traim īn Romānia si am fost salvati de romāni. Deci afirmati neadevaruri. De ce cautati sa murdariti memoria generalului Antonescu care a protejat pe evrei īn Romānia si a cautat pe toate caile si din toate puterile lui sa faca numai bine poporului Romāniei.
Deocamdata numai atāta, eventual daca ne provocati, venim mai multi sa dovedim cele aratate de mine mai sus.
Roth Eva, Timisoara
Si o alta marturie a unui romān, dl Stefan Cucu īn Express Magazin, Iunie 1991.
"Este adevarat, īn anul 1941 au murit multi evrei, atīt la Iasi cāt si īn alte localitati din tara. Insa numarul mortilor a fost mult mai mic decāt cel pe care dl Moses Rosen vrea sa-l impuna istoriei. In plus, poporul romān nu se face vinovat cu nimic. Pentru ca orice poveste are si un prolog. Dupa ce din trupul Romāniei au fost smulse teritoriile de peste Prut, armata noastra a trebuit sa predea armele si sa se retraga. In Iunie 1940 lungi convoaie de ofiteri, subofiteri si soldati marsaluiau prin tarāna Basarabiei catre tara. In drumul lor a intervenit populatia evreiasca din zona, care a rupt gradele de pe umerii ofiterilor si i-au scuipat si i-au batjocorit. In acelas timp, trupele invadatoare ale sovieticilor erau primite de aceeasi evrei cu pāine si sare, cu flori si ovatii, Populatia romāneasca a īncercat sa formeze o miscare de rezistenta, īnsa Meer Marcovici - devenit mai tārziu Mircea Mironescu - bun cunoscator al "cuiburilor", s'a dovedit o calauza de nadejde a sovieticilor, care au īnabusit īn sānge Rezistenta. Tinerii de atunci, astazi batrāni, i-au iertat pe evrei, dar nu au putut da uitarii moartea camarazilor si umilinta la care au fost supusi.
Dupa un an, īn Iunie 1941, pe cānd armatele romāne si germane se īndreptau spre Prut, īn zona Iasului populatia evreiasca, īnarmata cu pusti si arme automate, statea ascunsa īn copaci si deschidea adesea focul asupra ostasilor. Au murit romāni care se pregatisera sufleteste sa elibereze Basarabia. Mai mult, īn timpul noptii tot populatia evreiasca trimitea semnale luminoase catre aviatia inamica pentru a marca punctele strategice care trebuiau bombardate. Atunci Comandamentul german a dat dispozitie Colonelului Captaru, primarul Iasului, sa ia masuri de represalii īmpotriva evreilor. Drept urmare, a fost creat trenul mortii pe distanta Iasi-Tīrgu Frumos. Insa Maresalul Antonescu, dupa ce a aflat despre acest masacru, a ordonat imediat īncetarea si chiar cercetarea vinovatilor. Daca nu ar fi intervenit Maresalul, macelul ar fi continuat si ar fi luat proportii.
Pe data de 22 Iunie 1991 a avut loc la Iasi sfintirea unui monument ridicat īn cinstea Eroilor Neamului. La acest eveniment nu a participat nimeni din partea Presedentiei sau a Guvernului. Nici macar primarul orasului nu s'a deranjat sa vina. In schimb, la comemorarea evreilor morti au sosit cu mic cu mare, de la toate partidele, īn frunte cu Ion Iliescu. Veteranii de razboi s'au simtit īnca odata umiliti, dupa 50 de ani. De asemenea sunt māhniti ca mai exist oameni īn Romānia care vor sa dea alt curs istoriei - dupa toata minciuna comunista - si care, din nou, vor sa pateze memoria Maresalului Ion Antonescu. Stefan Cucu."
Si o alta marturie pretioasa, a Dr. Oliver Lustig, evreu din Transilvania, scrie: "Īn sudul Transilvaniei, sub regimul lui Antonescu, viata nici unui evreu n'a fost periclitata. Īn timp ce evreii din Cluj si Dej, din Oradea si Satu-Mare, din toate orasele si satele Transilvaniei de Nord (cedata Ungurilor de catre Hitler prin dictatul de la Viena) au fost strānsi toti pāna la ultimul batrān, pāna la ultimul sugar, au fost mānati sub amenintarea baionetelor horthyste spre crematoriile si camerele de gazare din Birkenau-Auschwitz, evreii din Turda si Alba-Iulia, din Arad si Timisoara [partea de sud a Transilvaniei ramasa sub guvernul romān] n'au purtat nici macar steaua galbena! Mai mult, aceste orase, ca de altfel orasele din īntreaga Romānie, au oferit adapost sigur tuturor evreilor din Nordul Transilvaniei - si chiar din orasele Ungariei - care au reusit sa evadeze din ghetouri si sa fuga īn Romānia. Este bine cunoscuta ... telegrama din Budapesta expediata la Berlin īn care Veesenmeyer [īmputernicitul lui Hitler la Budapesta] raporteaza: '... Din cercurile consulatului general romān de la Cluj s'a aflat ca evreii din Ungaria refugiati īn Romānia sunt tratati acolo ca refugiati politici, urmānd a li se īnlesni de catre guvernul romān emigrarea īn Palestina. ... Nu este prima data cānd autori din Ungaria, cu o simpla trasatura din condei, trec īn totalitate numarul evreilor din nord-vestul Romāniei cazuti victima aplicarii īn stil horthyst a 'solutiei finale', īn seama regimului antonescian" (vezi "Denaturari si falsificari care jignesc si profaneaza memoria victimelor terorii horthyste", Magazin Istoric , Nr. 5, Mai 1987, pp 68-80).
Dr Lustig spune īn continuare ca "Dr. Israel Gutman din Israel ... arata ca planurile naziste de a-i deporta pe evrei din Romānia īn lagarele de exterminare din Polonia au īntām-pinat 'o opozitie energica din partea poporului romān si a autoritatilor romānesti, inclusiv a guvernului si dictatorului Ion Antonescu. ... aceasta rezistenta este factorul care a salvat majoritatea evreilor romāni ...aceasta nu a fost doar consecinta unor pozitii oportuniste si a schimbarilor de front ci, īn mare masura si, īn parte, īn mod decisiv, rezultatul deosebirilor de pozitii si conceptii care existau īntre Germania nazista si Romānia de sub dictatura lui Antonescu īn privinta evreilor.'" "Este nedrept, este inadmisibil sa pui pe acelasi plan soarta evreilor din nordul Transilvaniei - unde 84,5 % au fost exterminati - cu cea a celor din sud unde, se stie, toti au ramas īn viata. Este nedrept, este inadmisibil sa pui pe acelasi plan destinul evreilor din Ungaria horthysta - despre care cunoscutul istoric american Randolph Brahan spune ca 'au fost nimiciti cu o viteza fara precedent prin cea mai crāncena deportare si cel mai nemilos program de masacrare īntālnit pe timpul razboiului' [Genocide and Retribution: The Holocaust in Hungarian-Ruled Northern Transilvania] - cu cel al evreilor din Romānia, tara care, apreciaza acelasi istoric, a reprezentat 'o oaza, un liman pentru refugiatii evrei din Ungaria'".
Congressmenii D'Amato si Smith scriu: "Membrii Garzii de Fier ai lui Antonescu au figurat pe listele instantelor pentru crime de razboi si pentru crime īmpotriva umanitatii". In realitate, Garda de Fier n'a fost niciodata a lui Antonescu; atāt Generalul Antonescu cāt si Garda de Fier au participat pentru scurt timp la un guvern de coalitie, care s'a terminat cu lovitura de stat a lui Antonescu īmpotriva Statului National Legionar sprijinit de diviziile germane aflate pe teritoriul Romāniei (vezi Arhivele regimului hitlerist) si īn continuare cu persecutarea Garzii de Fier. Garda de Fier a fost scoasa de sub acuzatie la Tribunalul International din Nürenberg de dupa cel de al doilea razboi mondial pentruca membrii ei nu puteau nicicum comite crime de razboi si crime īmpotriva umanitatii, despre care vorbesc cei doi politicieni D'Amato si Smith, īntrucāt se aflau īn lagare si īnchisori, detinuti acolo de Antonescu, sau īn lagare de concentrare hitleriste. Dnii D'Amato si Smith uita ca membrii Garzii de Fier au fost victime ale hitlerismului.
"Dupa informatiile noastre, nici o alta natiune europeana nu a ridicat statui vreunui criminal de razboi de la sfārsitul celui de al doilea razboi mondial", scriu cei doi politicieni americani. Īn Romānia nu s'au ridicat statui nici unui criminal de razboi dupa cel de-al doilea razboi mondial caci generalul Antonescu, care si-a onorat juramāntul de credinta fata de patrie si si-a aparat tara de invazia inamicului, nu este un criminal de razboi, dar, la rāndul nostru īi īntrebam pe cei doi domni congressmeni americani, cum de nu-i deranjeaza onorurile publice care i s'au adus lui Horthy care a patronat exterminarea evreilor īn Ungaria si Nordul Transilvaniei īntre 1940 si 1944 cu atāta zel īncāt hitleristii s'au simtit obligati sa-l tempereze ("Hitler collaborator is buried with honors", The San Diego Union Tribune , 5 Septembrie 1993; Dr. Oliver Lustig, op. cit.).
Congresmenii D'Amato si Smith scriu ca "orice viitoare atitudine politica a Statelor Unite fata de Romānia, incluzānd si statutul de natiune favorizata comercial, va fi puternic influentata de judecarea vinovatilor pentru acest act criminal." Actul criminal īn speta este rasturnarea unor pietre funerare din cimitirul evreiesc din Bucuresti, explicata de catre politia Bucurestilor prin faptul ca "niste copii au intrat īn cimitir sa culeaga fructe si, cum erau mai sus, au pus cāteva pietre funerare una peste alta ca sa ajunga la fructe. Putem conchide," scriu cei doi politicieni, "dintr'un asemenea raport, ca eforturile politiei sunt departe de a indica o ancheta credibila pentru o asemenea crima ticaloasa".
Politia din Romānia, ca sa fi fost pe gustul dlor D'Amato si Smith, ar fi trebuit probabil sa procedeze cu presumtivii "infractori" dupa modelul israelit, care īntr'adevar este radical si eficace, dar care contravine total principiilor enuntate īn baza carora acesti domni se vad īndreptatiti sa intervina īn treburile interne ale altor state si natiuni, si anume "drepturile omului" . Intr'un articol din Miami Herald, 2 Mai 1992, al unui corespondent din Dura, W. B., Israel, pe doua coloane gasim articolul: "Creste desbaterea despre folosirea fortei de catre unitatile speciale ale armatei":
"Israelianul David Elimelech cu sotia sa sedeau īn balcon la niste prieteni arabi, cānd doi tineri palestinieni au aparut din īntunecimea unei strazi īnvecinate. Aveau īn māna doze cu vopsea cu care se pare ca vroiau sa scrie slogane pe pereti, cānd a aparut o masina din care au sarit trei barbati si fara sa-i fi somat macar, au tras īn ei (Without warning the men drew weapons and shot the Pelastinians.)
Avocati ai drepturilor omului acuza ca ofiteri acoperiti (fara uniforma) īmpusca activistii Palestinieni fara nicio discriminare si mai degraba-i omoara pe "doritii" sefi de grupe de rezistenta decāt sa-i aresteze. (...undercover officers are shooting Palestinian activists indiscriminately and killing "wanted" gang leaders rather than arresting them).
In momentul cānd Aviva, sotia lui Elimeleh, i-a vazut pe cei doi Palestinieni cazuti la pamānt, a strigat la atacatori, care au disparut imediat. Dupa cāteva minute au aparut pe balcon doi ofiteri īn uniforma. Au īmpins-o pe Aviva deoparte si au īmplāntat arma īn pieptul sotului, apoi a tras trei focuri īn aier. De la acest incident perechea tānara este foarte persecutata, iar Aviva nu īndrazneste nici macar sa se īntoarca īn sat."
O īntāmplare similara cu cea din cimitirul central evreesc din Bucuresti o gasim anuntata īn Miami Herald din 8 Aprilie 1996 ca s'a īntāmplat si īn Budapesta:
"Patru tineri sunt acuzati ca au vandalizat 79 de pietre funerare īntr'un cimitir evreesc din Heves, la Nord-Est de Budapesta, au spus autoritatile Dumineca. Politia spune ca tinerii, īntre 13-15 ani, nu pot da un vreun motiv plauzibil pentru aceasta fapta a lor.
Cei doi congresmeni fierb de indignare referindu-se la "crima ticaloasa" de a disloca niste pietre funerare, dar sunt foarte īntelegatori cu crime mult mai ticaloase, cum sunt asasinatul si masacrarea victimelor omenesti. Congresmenul D'Amato este cel care a deschis audierile īn Congres despre scandalul Whitewater, īn care figureaza si Vincent Foster, consilier al Presedintelui Clinton, gasit mort īn conditii mai mult decāt suspecte īn Parcul Central din New York, cu declaratia ca "īn aceste audieri NU se va cerceta moartea lui Vincent Foster". "Republicanii [care ancheteaza īn Congres scandalul Whitewater] ... ignora muntele de dovezi care indica punerea īn scena a locului crimei īn asa fel īncāt un asasinat sa para a fi o sinucidere, si ca persoane din politia parcurilor si chiar din FBI sunt partasi la aceasta musamalizare", scrie reporterul Ambrose Evans-Pritchard de la marele ziar britanic The London Sunday Telegraph (The Spotlight , 28 August 1995, p. 2).
Congresmenii D'Amato si Smith nu pot sa creada ca pietre funerare au putut fi dislocate de copii care cautau sa le foloseasca drept trepte; trebuie neaparat sa fie un act de antisemitism, caci īn Romānia, scriu ei, "se reactiveaza fascismul, antisemitismul si un nationalism salbatic pe baze etnice". Iata cum se reactiveaza antisemitismul īn Romāmia: Adela Schwartz, cetateana israeliana de origine romāna, a pus la cale, platind cu 2.000 de dolari plus 100.000 de lei, jefuirea sinagogii din Braila ( apud Cuvāntul Romānesc, Mai 1992, p. 6). Acest "act de antisemitism" nu pare sa-i supere pe congresmenii D'Amato si Smith. Sunt multe "acte de antisemitism" si multe dovezi similare de "reactivarea fascismului" de care se tem D'Amato si Smith. La 10 Ianuarie 1994, toata mass-media occidentala si toate popoarele au frematat de groaza si indignare si a avut loc un mars de protest de 15.000 de persoane cānd Elke Jäger din Halle, īn vārsta de 17 ani, a povestit cum neo-nazistii au atacat-o si i-au crestat o svastica pe fata, tipānd "Heil Hitler! Sa gazam schilozii!" - ca sa se dovedeasca ca n'o atacase nimeni si ca-si crestase singura pe fata svastica īn mod foarte superficial si inventase apoi povestea cu reactivarea fascismului. La Saxa-Anhalt o fetita de 14 ani si-a crestat singura pe fata o svastica si a acuzat "neo-nazistii" īn Noiembrie 1992; īn 1993 au fost patru svastici crestate pe patru fete - toate de ei īnsisi - si au acuzat "neo-fascistii". La 11 zile dupa "atacul" īmpotriva lui Elke un copil de 11 ani s'a plāns ca fascistii i-au crestat o svastica pe brat - si-o crestase singur. Iar cimitirele evreiesti sunt profanate tot timpul si pietrele funerare din ele sunt rasturnate mereu de catre proprietarii lor, scrie (National Vanguard , no. 113, Martie-Aprilie 1994, pp. 13-14).
Lui Curtis Bruce Klein din Montgomery County, Maryland, niste "neonazisti antisemiti" i-au murdarit casa cu inscriptii antisemite si societatea de asigurare i-a platit $31.000 ca sa-si curete casa de ele, ca sa se dovedeasca ulterior ca Curtis Bruce Klein se terorizase singur, māzgālindu-si propria casa cu māna lui cu inscriptii antisemite ( The CDL Report, Iunie 1994, p. 11).
Pe congressmenii D'Amato si Smith īi supara grozav niste pietre funerare rasturnate, dar nu-i supara nimica atunci cānd Haniel Koren, soldat Israelian de 21 de ani, da foc bisericii arabe "Gat Shmanin" din Ierusalim, sau da buzna īn biserica crestina "Sf. Anton" din Jaffa si īncepe sa traga cu pusca. Ei cer ca politia romāna sa gaseasca si sa pedepseasca imediat "criminalii" care au rasturnat niste pietre funerare; nimeni nu cere pedepsirea lui Haniel Koren, pe care judecatorul Dan Arbel a refuzat sa-l acuze de orice crima, recomandānd doar examinare psihiatrica pentru dezvaluirea "cauzei" pentru care acest soldat israelian da buzna īntr'o biserica crestina si deschide focul (Jerusalem Post, 3 Iunie 1995, p. 6, apud CDL, Septembrie 1995, p. 10).
Scrisoarea Congresmenilor D'Amato si Smith se īncheie cu speranta ca "natiunea romāna este capabila sa devina o natiune democratica, cu o economie de piata, ceeace este īn deplina concordanta cu obligatiile sale internationale din cadrul comunitatii prietenilor si aliatilor" lor. Dānsii uita ca cea mai mare obligatie a guvernului romān este fata de poporul romān, si ca toate natiunile mici pe care le-au "ajutat" Statele Unite au fost ruinate; de cānd au fost excluse din comunitatea monetara internationala si din "cadrul comunitatii prietenilor si aliatilor" lor, Chile, Bolivia si Peru au cunoscut o prosperitate pe care n'o cunoscusera cānd apartineau acelui cerc (The New American , vol. 11 No, 18, Septembrie 1995, p. 8). Cea mai sigura cale spre prosperitate pentru poporul romān este excluderea lui din "cadrul comunitatii prietenilor si aliatilor" si regenerarea prin forte proprii pe teritoriul sau national nestirbit.
La 13 Iulie 1995, Parlamentul European a adoptat Rezolutia B4 - 1025/1995, Rezolutie privind protectia drepturilor omului si a drepturilor minoritatilor din Romānia, īn care:
- afirma ca la 28 iunie Parlamentul Romāniei a promulgat o lege a īnvatamāntului care conduce la o deteriorare suplimentara a situatiei minoritatilor din Romānia;
- afirma ca īn Romānia continua sa aiba loc īncalcari grave ale drepturilor omului, spre exemplu detentia de prizonieri politici neviolenti, arestarea arbitrara a unor persoane apartinānd minoritatii tiganilor, torturarea si maltratarea detinutilor;
- se declara "īngrijorat de conceptia, evident eronata, a fortelor romāne de politie si de securitate cu privire la sarcinile, drepturile si īndatoririle lor";
- se declara "preocupat de revirimentul nationalismului īn Romānia dupa 1990, īndreptat īn special īmpotriva minoritatii tiganilor";
Parlamentul European cere Romāniei sa schimbe legea īnvatamāntului, sa-si respecte "obligatiile internationale privind respectarea drepturilor omului", si sa "abandoneze toleranta sa privind violenta nationalista" (Romānul liber , editia internationala, August-Septembrie 1995, p. 2).
Parlamentul European pretinde Parlamentului romān sa schimbe o lege pe care o cunoaste doar pe baza unor dezinformari furnizate de catre Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romānia, care a prezentat un document interimar de lucru drept lege a īnvatamāntului. Legea īnvatamāntului din Romānia a acordat sub toate regimurile si acorda si acum mai multe privilegii minoritatilor decāt le sunt acordate īn oricare alta tara din lume. Ungurii din Romānia, care numara 1,62 milioane, se plāng de faptul ca īnvatamāntul universitar se face īn limba populatiei romāne care numara 20,4 milioane si nu īn limba maghiara.
Dr. George Duma scrie ca "īn Statele Unite traiesc 1,7 milioane de unguri, mai multi decāt īn Romānia, si nu exista nici o universitate cu predarea īn limba maghiara (19 August 1995). De ce cer Ungurii numai īn Romānia acest lucru? Ungurii constituie 7,1 % din populatia Romāniei si acuza faptul ca predarea īn scolile romāne se face īn limba romāna; cei 20 de milioane de hispanici din Statele Unite (cu populatie totala de 240 de milioane) constituie un procentaj mai mare si nu cer universitati cu limba de predare spaniola si nici nu se plāng de faptul ca īnvatamāntul se face īn limba tarii īn care locuiesc", arata Dr. Duma.
"Vorbirea limbii engleze trebuie sa fie principalul scop al īnvatamāntului īn fiecare stat din natiunea noastra ... diver-sitatea noastra cere sa fim legati de ideea americana īn toate modurile posibile; vorbind aceeasi limba, māndrindu-ne cu adevarata noastra istorie si īmbratisānd valorile noastre traditionale americane", spune senatorul si candidatul la presedintie Bob Dole īn discursul tinut la Conventia Legiunii Americane de la Washington ( The Miami Herald, 7 Septembrie 1995). Cum se face ca limba nationala este dezirabila īn Statele Unite dar criminala īn Romānia?
Īngrijorarea Parlamentului European cu privire la detinutii politici din Romānia este foarte īntārziata, caci oponentii comunismului au fost īntemnitati si exterminati īn conditii de tortura inumana cu sutele de mii timp de 45 de ani; iar daca exista detinuti politici si astazi, ei sunt tot dintre oponentii comunismului si nu dintre tigani, care nu comit niciodata crima de a avea alte idei politice decāt guvernul, ci doar furturi, jafuri si omoruri.
Parlamentul European cere Romāniei sa-si respecte "obligatiile internationale privind respectarea drepturilor omului", uitānd ca guvernul romān are obligatii mai presus de orice obligatii internationale, īn primul rānd fata de propriul popor, caruia trebuie sa-i respecte drepturile.
Parlamentul European cere guvernului romān sa nu mai tolereze "violenta nationalista". Violenta nationalista a fost si este īntotdeauna comisa īn Romānia īmpotriva romānilor si nu de catre romāni. Canalele de televiziune americane au prezentat acte de violenta la Tārgu-Mures īn decursul carora cāte o victima era batuta de o haita de huligani, lasānd a se īntelege ca asa se manifesta nationalismul romānesc; īn realitate victima era un romān si huliganii batausi erau unguri.
Sa vedem cum sunt tratate minoritatile si prin alte tari ale Europei. Gasim īn Miami Herald din 28 Decembrie 1995 un articol de o jumatate de pagina: "Straini īn tara lor de bastina", cu subtilul: "Tiganii confruntati cu o lege ceha exclusivista", articol preluat din "New York Times Service" . In el gasim:
" O scrisoare Presedintelui.
Intr'o scrisoare catre Presedintele Cehiei Vaclav Havel, Comisia de Securitate si Cooperare īn Europa (aceeasi sursa ca si scrisoarea catre Presedintele Iliescu din August 1995) descrie legea cetateniei ca "una care institue ceeace ar putea fi cea mai vasta actiune de denaturalizare īn Europa de la cel de al II-lea razboi mondial īncoace." Legea intentioneaza sa-i exluda pe Tigani din programul de privatizare sau sa reclame proprietati confiscate de catre comunisti. Cei fara cetatenie sunt exclusi de la vot sau sa ocupe functiuni publice si rutinar li se refuza beneficii sociale īn aceasta tara cu o populatie de 10.5 milioane suflete.
Functionarii organizatiilor si institutiilor sociale spun ca aceste restrictii desavantajeaza (pedepsesc) un grup mare de saraci care sufar zilnic fiind refuzati sa fie serviti īn baruri si restaurante cāt si la īnchirieri de apartamente. .
Practicile discriminatorii aici sunt extrem de severe, spune un īnalt delegat al Natiunilor Unite, pentruca ele constitue un precedent pentru celelalte tari care vor sa impuna conditii mai grele pentrru obtinerea cetateniei, care este o cale de a se refuza cetatenia unor grupuri etnice sau religioase. Cetatenia bazata pe etnie este cel mai rau lucru ce se īntāmpla īn Europa, si acest lucru se practica aici īn vatra democratiei, si asta pentruca legile internationale sunt prea slabe, a spus delegatul ONU.
Pāna īn prezent nu-i nicio actiune īntreprinsa pentru a schimba aceasta lege si a o aduce la standardul Consiliului european din care Cehia face parte. Criticii spun ca acest lucru se datoreaza faptului ca Havel nu vrea sa faca presiuni pentru a schimba o lege care se bucura de foarte multa popularitate."
Astfel de calomnii si minciuni prin care se cauta sa se explice actiunile dusmanoase nejustificate īmpotriva Romāniei au fost tesute īn mod sustinut de catre dusmanii poporului romān. Astfel, īn conflictul dintre unguri si romāni de la Tārgu-Mures amintit mai sus, din Martie 1990, Petre Roman vedea īntr'un interview dat ziarului New York Times la 22 Martie 1990 "o interventie a Garzii de Fier, miscare fascista, antisemita".
La 1 Iulie 1991, rabinul Moses Rosen a oficiat o comemorare a 400.000 de evrei victime ale holocaustului pe teritoriul Romāniei - cifra total iluzorie inventata de el acum si acoperita cu scuza ca "din 1941 pāna īn 1991 nimeni n'a pomenit aceasta cifra pentruca evreii au fost asa de terorizati īn Romānia īncāt nici macar nu īndrazneau sa verse lacrimi pentru mortii lor".
Inventia rabinului Moses Rosen despre cei 400.000 de evrei care chipurile au pierit īn holocaustul imaginar īn Romānia sunt contrazise de toate marturiile evreiesti din lume. Sabin Manuila, Directorul īnstitutului de Statistica al Romāniei, si W. Fielderman, Presedintele Comunitatii Evreiesti din Romānia, demonstreaza lupta poporului romān pentru salvarea minoritatii evreiesti din Romānia, care n'a fost deportata si n'a avut de suferit īn teritoriile administrate de romāni ( Regional Development of the Jewish Population of Romania , Roma, 1957).
Cāt de adevarate sunt datele capeteniilor sioniste si a slugilor lor asupra Holocaustului, ni le releva si un alt articol, tot īn Miami Herald, din 5 Aprilie 1992, sub titlul "Istorici cauta un nou adevar despre Auschwitz", unde citim:
"Dincolo de Zidul Mortii si baracile prizonierilor, camerele de gazare si crematoriile ruinate, la hotarul Auschwitz-ului, se gaseste un sir de 19 monumente de ciment, dedicate inscriptiei numelui victimelor de aici. Dar inscriptiile īn 19 limbi, cu numele celor patru milioane de victime, s'au dus. Placile acum sunt goale pentru ca numele erau gresite (false). Istorici polonezi si evrei acum sunt de acord ca numarul victimelor de la Auschwitz a fost mult mai putin de jumatate a celor patru milioane care au figurat īnscrise timp de patru decenii. Numarul lor este probabil īntre 1,1 si 1,5 milioane, din care cel putin 90% erau evrei. Abia dupa pra-busirea regimului comunist īn Polonia istoricilor li s'a permis sa spuna ceeace Franciszek Pipper, directorul departamentului istoric de la Auschwitz spune ca stia de cinci ani. Alti istorici evrei sustin ca ei stiau acest adevar de peste zece ani. Dar Pipper, care sustine cifra de 1,1 milioane, un ex-comunist si istoric evreu, spune ca cei care trebuiau sa le faca public nu vroiau sa creada aceste cifre scazute."
"Numerele cu care noi am operat mai īnainte (cele sase milioane global) au fost motivate politic", spune Miles Lerman, presedintele relatiilor internationale al Consiliului Memorial al Holocaustului din Washington. ( US Holocaust Memorial Council).
Sa revenim īnsa la comemorarea de la Iasi din 1 Iulie 1991 cu Rabinul Moses Rosen. Pe baza inventiilor si acuzatiilor sale mincinoase Senatul Statelor Unite a emis la 11 Iulie 1991 (la numai zece zile de la comemorare) o rezolutie concurenta (Sen. Con. Res. 52), care "Condamna resurectia antisemitismului si a intolerantei etnice din Romānia" (si care este prima condamnare a poporului romān de catre Senatul american) - īn care īnsa din cele 400.000 de victime evreiesti iluzorii mai ramasesera doar 250.000 de victime evreiesti - tot iluzorii si ele, caci Manuila si Fielderman arata ca īntre 1930 si 1944 numarul evreilor din Romānia (dupa cedarile din 1940) a crescut de la 312.972 la 355.972, cu 13 % (op. cit. p. 15).
Cāt despre teroarea care timp de 50 de ani, de la 1944 īncoace, i-a īmpiedecat pe evreii din Romānia sa-si plānga mortii, Edwin Eytan o descrie īn Tribune Juive, care apare la Paris, no. 690-691, 25 Septembrie-15 Octombrie 1981 astfel:
"La sfārsitul razboiului erau 400.000 (de evrei īn Romā-nia], si au ramas doar 40.000 ... Īn cercurile evreiesti din Bucuresti circula gluma ca cei care-au ramas sunt doar īn tranzit, asteptāndu-si plecarea [īn Israel]. Dar realitatea e alta. Majoritatea celor care-au vrut sa plece au plecat si sunt deja departe. Evreii romāni care-au ramas, īn ciuda plecarii majo-ritatii membrilor familiilor lor, se īmpart īn doua categorii: cei prea saraci si prea batrāni, care traiesc din pensii primite de la stat sau īn caminele de batrāni ale comunitatii, si cei prea prosperi si prea bine integrati pentru a face saltul ... Majoritatea intelectualilor evrei romāni au familii īn Israel, adesea copiii lor, fratii sau surorile lor" (pp. 35-36).
"Īntre 1948 si 1952, 100.000 de evrei romāni au plecat īn Israel", scrie Eytan. Un nou val de emigrari masive a evreilor romāni din 1958, cānd īn decurs de cāteva saptamāni s'au depus 130.000 de cereri de plecare īn Israel, l-a facut pe Primul Ministru comunist Ion Gheorghe Maurer sa-i reproseze rabinului Moses Rosen: "Ce le-am facut? Le-am salvat viata, am luptat īmpotriva nazistilor... Daca era regimul legionarilor de dinainte de razboi nu emigrau ca acuma. Cānd era īnchisa emigrarea, cei din Israel ne faceau antisemiti; acum ca e deschisa, ne acuza ca-i izgonim si ne ataca si mai rau", povesteste Eytan.
Acestia sunt mortii pe care nu īndraznea rabinul Moses Rosen sa-i plānga.
"Legile socialiste cer: sa nu existe scoli particulare, sa nu existe ajutor din strainatate, sa nu existe alta politica decāt a partidului [comunist], sa nu existe contacte cu strainatatea, sa nu existe loialitate fata de alt stat. Si totusi, federatia comunitatilor evreiesti avea zeci de scoli talmudice si de instructie religioasa, primea ajutor substantial de la Joint, participa la conferinte evreiesti internationale si īn toate sinagogile din tara, se recita de fiecare data rugaciuni pentru Israel si capitala lui eterna, Ierusalimul. ... Federatia comunitatilor evreiesti administreaza azi (1981 nn) 120 de temple si sinagogi īn toata tara, dintre care 61 sunt deschise īn fiecare zi", relateaza Eytan (loc. cit.). In aceeasi publicatie citim ca "marii rabini reuniti la Bucuresti la conferinta europeana a rabinatului i-au multumit lui Moses Rosen si guvernului romān "pentru ca au facilitat emigrarea masiva a evreilor din aceasta tara īn Israel si au ajutat comunitatii care-a ramas sa-si pastreze viu iudaismul". Dupa ce a primit aceste multumiri, rabinul Moses Rosen a uitat de emigratia masiva si i-a declarat pe toti evreii plecati "victime ale holocaustului cauzat de anti-semitismul romān". Īn numarul urmator al aceleiasi publicatii, Eytan scrie: "Īn 1974 ... Romānia permisese deja emigrarea a 350.000 de evrei īn Israel".
Elie Wiesel este un laureat al premiului Nobel (1986) a carui fantezie bolnava a daruit lumii o sumedenie de minciuni, scrise cu multa verva īn autobiografia lui Night, tiparita īn diverse versiuni si limbi: ca la Auschwitz si Buchenwald nemtii ardeau evreii de vii īn focuri aprinse īn santuri; ca era un sant de foc pentru adulti si altul pentru copii mici; ca el a fost dus cu coloana victimelor pāna la trei pasi de marginea santului, de unde din ceva motiv misterios a fost dus īnapoi la baraci; ca a fost dus din nou cu coloana victimelor la doi pasi de marginea santului etc.; ca luni de zile pamāntul s'a cutremurat si coloane de sānge evreiesc tāsneau din sol la Babi Yar, īn Ucraina; ca la Buchenwald erau ucisi īn fiecare zi 10.000 de evrei, si el era totdeauna printre ultima suta la poarta mortii, dar īntotdeauna era crutat din nu se stie ce motive. Ca evrei transilvaneni, Elie Wiesel si tatal lui au cazut sub ocupatia maghiara īn urma Dictatului de la Viena din 1940 si, deportati de catre autoritatile maghiare (pe care el cu rea credinta le numeste "autoritati romāne "), au ajuns la Buchenwald la eliberarea carui lagar īn loc sa astepte intrarea triumfatoare a trupelor sovietice eliberatoare, Elie Wiesel si tatal lui au preferat sa se retraga īn Germania īmpreuna cu trupele "calailor" lor nemti . Pe baza marturiei lui Elie Wiesel, Senatul Statelor Unite "condamna resuscitarea antisemitismului organizat si a animo-zitatilor etnice īn Romānia", "cere guvernului romān sa condamne hotarāt oganizatiile care propaga antisemitismul si animozitati interetnice fata de maghiari, tigani si alte minoritati", si cere Presedintelui Statelor Unite sa asigure ca nivelul de asistenta si ajutor pentru Romānia sa fie determinat īn functie de progresul facut de guvernul romān īn combaterea antisemitismului si protejarea drepturilor si sigurantei mino-ritatilor etnice."
Dar adevarul despre asa-zisul antisemitism al romānilor īl spune si un alt om, unul care n'a fost niciodata prins cu astfel de minciuni fantastice ca ale laureatului premiului Nobel Elie Wiesel. Dr. Alexandru Safran, actualul rabin sef al Genevei, care fusese rabinul sef al comunitatii evreiesti din Romānia īntre 1940 si 1947, deci tocmai īn perioada critica, si care a fost membru al Senatului Romāniei īn acea perioada, si care a spus, īn momentul īn care a calcat din nou pe pamānt romānesc īn 1995, dupa o absenta de aproape cinci decenii: "Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a acor-dat darul de a calca din nou pamāntul tarii īn care m'am nascut si pe care o iubesc. Īi binecuvāntez pe evreii romāni, tara romānilor, si bunul ei popor". Īn cuvāntarea sa din Senatul Romāniei de la 28 Martie 1995, rabinul sef Alexandru Safran a spus printre altele: "D-le Presedinte, domnilor si doamnelor, stau īn fata Dv. plin de recunostinta. V'o datorez pentru invitatia pe care mi-ati facut-o sa vin aici īn mijlocul Dv. si sa-mi rostesc cuvāntul, care vreau sa stiti ca e un cuvānt plin de bunavointa care izvoraste din fundul inimii mele pline de aceeasi iubire pe care am avut-o cānd mi-am tinut prima cuvān-tare aici īn acest Senat tot īn luna Martie acum mai mult de o jumatate de secol. ... Īn timpul regimului nazist noi, evreii din Romānia, am fost oprimati, persecutati, chinuiti. Dar n'am uitat ca īn acele vremuri de grea rastriste ... adesea simteam o suflare māngāietoare de compasiune, de vindecare chiar, solul unor zori ale vietii." Rabinul povesteste apoi despre romānca Viorica Agarici, care a riscat mult ca sa aduca ajutor evreilor deportati din Moldova detinuti fara apa īntr'un vagon īn gara Roman; despre Dr. Costinescu, tot un romān, care s'a straduit sa īnlature greutatile si suferintele impuse acelor evrei la destinatie si sa faca sa li se restituie medicilor evrei instrumentele confiscate; despre regina mama Elena care prin eforturile ei a asigurat ajutor umanitar celor deportati īn Transnistria; despre ofiterul romān care, īmpins de mila, facea legatura īntre el si ghetourile din Basarabia ocupata la vremea aceea de sovietici; de actiunea Mitropolitului Ardealului Nicolae Balan care a jucat un rol important īn īmpiedecarea deportarii evreilor din partea Transilvaniei neocupata de unguri si din vechiul regat. "Evreii din Ardealul de Nord de sub ocupatia maghiara n'au avut norocul sa traiasca īn dioceza vajnicului Mitropolit Balan si deci nu s'au putut bucura de protectia acestui mare suflet romān", a spus rabinul sef Safran. "Ei saracii au fost trimisi cu cruzime la Auschwitz" ... "Si putinii evrei din Ardealul de Nord care au reusit sa scape de deportarea la Auschwitz au fost salvati datorita simtirilor nobile de compasiune ale profesorului Raul Sorban. Da, domnule Sorban, dumitale si activitatii bine planuite, marinimoase si salvatoare a prietenilor dumnitale le-o datoram. V'ati straduit sa permiteti acelor evrei sa treaca īn partea noastra de Romānie si de aici, din acest sanctuar salvator, sa treaca īn pamāntul fagaduintei, īn Tara Sfānta. Deci, din acest punct de vedere al deportarii evreilor īn Polonia, Romānia se afla īn rāndul acelor putine tari europene care, ocupate fiind de armatele hitleriste, ca Bulgaria, Danemarca, Finlanda, nu si-au trimis fiii de origine evreiasca sa piara īn gaz si flacari la Auschwitz". Rabinul sef Safran a īncheiat cu cuvintele: "Ma rog lui Dumnezeu sa binecuvānteze din belsug frumoasa tara a Romāniei si bunul si dragul popor romān". "Dragi frati romāni si surori romānce, nu uitati ca ma voi gāndi mereu cu dragoste si recunostinta la voi, ca veti fi mereu prezenti īn rugaciunile mele, īn rugile mele fierbinti ca Atotputernicul sa apere tara asta draga si poporul acesta drag", a spus rabinul Safran cānd a plecat din Romānia, la 29 Martie 1995.
Toate astea le-a spus Rabinul Sef Alexandru Safran īn Martie 1995 - dar congresmenii D'Amato si Smith prefera sa le ignore si dupa trei luni, īn Iulie 1995, cauta cu tot dinadinsul dovezi de pretinse acte de antisemitism īn Romānia si toate stradaniile lor au rezultat doar īn niste pietre funerare dislocate, pentru care se simt īndreptatiti sa adopte un ton brutal, arogant si amenintator, pomenind de restrictii cu privire la statutul de natiune favorizata comercial. Dar Congresul si Senatul Statelor Unite n'au avut nici o dificultate cānd au acordat recent acest statut fara nici un fel de restrictie ori conditie Chinei comuniste, regimul care-si terorizeaza si asasineaza cetatenii cu zecile de milioane īn cel mai crud si sāngeros mod posibil. Se apreciaza ca regimurile comuniste au exterminat 150 de milioane de victime, majoritatea ucisi cu cruzime salbatica. Despre aceste victime congresmenii D'Amato si Smith nu au nimic de spus; deranjarea unor pietre funerare sunt īn ochii lor o crima mult mai odioasa.
* * *
In continuare ne vom servi de o lucrare a istoricului Gheorghe Buzatu de la Iasi, aparuta recent īn editura "Majadahonda" de la Bucuresti, īntituluata "Asa a īnceput holocaustul īn Romānia" . Lucrarea d-lui Buzatu este bazata pe rapoartele Marelui Stat Major al Armatei Romāne din anul 1940, care se ocupa de retragerea din Basarabia.
Dl Buzatu īn lucrarea sa citeaza si raportul Lt-Col. Ion Palade asupra modului cum s'a desfasurat evacuarea Basarabiei si Bucovinei de Nord, atestānd pregatirile elementelor anti-romānesti pentru momentul "eliberarii" provinciilor de catre trupele sovietice: "Se dovedeste odata mai mult, daca mai era nevoie, ca fortele respective, īn marea lor majoritate evrei de orientare comunista, au colaborat cu inamicul īnainte de mo-mentul impactului si au pregatit cu minutiozitate invazia sovietica. Din motive lesne de īnteles reproducem īntegral capitolul:
"Actiunea terorista a comunistilor si evreilor pe timpul evacuarii"
"Inca īnainte de a se īncepe actiunea de evacuare, s'au format īn toate orasele si tārgurile comitete din comunisti si evrei care au hotarīt īn prealabil atāt modul cum vor fi primite trupele sovietice de ocupatie, cāt si actiunea de īmpiedecare a evacuarii."
"Manifeste comuniste au fost aruncate din avioane īn ziua de 29 Iunie, īndemnānd populatia sa īmpiedece evacuarea, sa mineze fabricile, statiile de cale ferata si sa īmpiedece scoaterea avutiilor din teritoriul de ocupatie. Prin alte manifeste raspāndite se īndemnau muncitorimea si taranii sa lupte īn contra pregatirii de razboi a Romāniei si pentru un guvern popular de prietenie cu Uniunea Sovietica."
"Populatia evreiasca si comunistii s'au constituit īn bande īnarmate, care s'au dedat la acte de salbaticie īmpotriva familiilor care-si transportau putinul din averea lor pe care puteau sa-l duca īn Moldova. La Chisinau evreii si comunistii i-au eliberat pe comunisti din īnchisori, au manifestat cu steagul rosu pe strazi, īmpiedecāndu-i pe aceia care mergeau spre gara pentru evacuare."
"Au fost asasinati de evrei si comunisti īn strada comisarii H. Pascal, Mateescu Constantin, Severin si Stol."
In 1941 Ion Antonescu a subliniat ca nu toti evreii s'au facut vinovati de acte de terorism, dar cum nu puteau fi aflati adevaratii vinovati, toti evreii au fost considerati vinovati deoarece ei au fost multi si au fost acoperiti de ceilalti."
"In general, armata si populatia si-a manifestat revolta contra evreilor. Nu sunt excluse manifestari antisemite mai grave din partea armatei, īnsa evenimentele care au urmat nu au fost organizate de catre autoritati. Au fost reactiuni la atrocitatile comise de evrei si de comunisti asupra populatiei."
"Morti sau disparuti din rāndurile armatei īn timpul evacuarii au fost 293 ofiteri, 270 de subofiteri si 61,970 din trupa. Maresalul Antonescu a consemnat la 19 Noembrie 1941 īntr'o rezolutie ca evenimentele din 1940 au constituit o crima īmpotriva poporului romān, fiind ca inspiratie si ca executie de esenta evreiasca."
Repetam ca aceste concluzii ale Maresalului Antonescu sunt baza-te pe rapoartele sefilor fde unitati militare īn retragere din Basarabia, care au fost īnmanunchiate īn raportul general al Marelui Stat Major.
Mai
tārziu, la o interventie din 4 Februarie 1944 a Dr. W. Filderman, presedintele
Comunitatii Evreilor din Romānia, cu care Maresalul Antonescu īntretinea
raporturi prietenesti si de colaborare, a raspuns: "Dupa cum v'am aratat
si verbal, am fost nevoit sa evacuez evreii din Basarabia si Bucovina pentru ca din
cauza oribilei lor purtari din timpul ocupatiei acestor pamānturi
romānesti de catre Rusi, populatia era atāt de īndārjita īmpotriva lor
īncāt fara aceasta masura de siguranta ar fi dat nastere la cele mai odioase
pogromuri. Desi hotarīsem sa evacuez pe toti evreii din Basarabia si Bucovina,
prin diverse interventiuni si demersuri am fost īmpiedecat s'o fac. Acum
regret ca n'am facut-o , pentru ca am constatat ca dintre evreii
ramasi se recruteaza instrumentele cele mai numeroase ale dusmanilor tarii.
Se īntelege de la sine ca īn aceste conditii este o imposibilitate morala si
politica sa consimt la aducerea evreilor din Transnistria. Sa nu se conteze deci
pe aceasta. Voi da īnsa dispozitie sa fie scosi toti din imediata apropiere a
frontului si asezati īn sudul Transnistriei, de unde comunitatea evreiasca,
prin relatiile ce are īn strainatate, īi va putea scoate din tara.
Aceste rapoarte ale Marelui Stat Major au fost trimise si Regelui Carol al II-lea, care īn jurnalul sau personal a consemnat:
La 29 Iunie 1940: "Excese de orice fel ale populatiei minoritare, mai ales evreii, care ataca si-i insulta pe ai nostri; au fost ofiteri batjocoriti, unitati desorganizate."
La 30 Iunie: "Incidente, mai ales cu populatia evreiasca, au avut loc pretutindeni. Din aceasta cauza evacuarile īn multe locuri au fost imposibile. S'au īmpuscat functionari, s'au atacat chiar unitati militare."
La 1 Iulie 1940: "Tot aceleasi stiri asupra exceselor si agresiunilor din partea evreilor si comunistilor. Ele se fac mai ales asupra ofiterilor care sunt adesea batuti si degradati."
La 3 Iulie 1940: "Stirile din Basarabia sunt foarte triste. Astazi a fost ultima zi a evacuarii si a fost hotarīta zi de doliu national. Evreii si comunistii s'au purtat īntr'un mod oribil. Asasinatele si molestarile ma fac sa ma tem ca se vor produce reactii primejdioase."
La 6 Iulie 1940: "Stirile din tara sunt īngrijoratoare; purtarea evreilor din Basarabia si Bucovina a fost asa de rea cu ocazia evacuarii īncāt a provocat o reactie si o indignare care se manifesta prin excese, asasinate, devastari.
Toate acestea sunt consemnari īn jurnalul lui Carol al II-lea pe care noi le-am extras din: "Asa a īnceput holocaustul īmpotriva Romānilor".
Cu toata cenzura presei, ziarele au relatat scene din cursul eva-cuarii, insistānd asupra exceselor evreiesti. A excelat Universul. iar neīntrecutul Nicolae Iorga s'a situat din nou īn centrul aten-tiei opiniei publice nationale si internationale cu nepieritorul sau articol publicat īn Neamul Romānesc din 6 Iulie 1940, sub titlul
"De ce atāta ura ?"
"Se aduna si cresc vazānd cu ochii documentele si materialele, actele oficiale si declaratiile luate sub juramānt."
"Inalti magistrati si bravi ofiteri, cari si-au riscat viata ca sa apere cu puterile lor retragerea si exodul romānilor, au vazut cu ochii lor nenumarate acte de salbaticie, uciderea nevinovatilor, lovituri cu pietre si huiduieli. Toate aceste gesturi infame si criminale au fost comise de evreimea furioasa, ale caror valuri de ura s'a deslantuit ca sub o comanda nevazuta."
"De ce atāta ura ?"
"Asa ni se rasplateste bunavointa si toleranta noastra ?"
"Am acceptat acapararea si stapānirea iudaica multe decenii si evreimea se razbuna īn ceasurile grele pe care le traim. Si de nicairi o dezavuare, o rupere vehementa si publica de ispravile bandelor ucigase de sectanti sangvinari. Nebunia organizata īmpotriva noastra a cuprins tārguri, orase si sate."
"Fratii nostri īsi paraseau copii bolnavi, parinti batrāni, averi agonisite cu truda. In nenorocirea lor ar fi avut nevoie de un cuvānt bun, macar de o farāma de mila. Sprijin cald si un cuvānt īntelegator, fie si numai sentimental, ar fi fost primit cu recuno-stinta. Li s'au servit gloante, au fost sfārtecati cu topoarele, destui dintre ei si-au dat sufletul."
"Li s'au smuls hainele si li s'au furat ce aveau cu dānsii, ca apoi sa fie supusi tratamentului hain si vandalic . Romānimea aceasta, de o bunatate prosteasca fata de musafiri si jecmanitori, merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii care se lauda pāna mai ieri ca are sentimente calde si fratesti fata de neamul nostru īn nenorocire", īsi īncheie profesorul Iorga dureroasa sa rabufnire.
Dnii D'Amatio si Smith se arta foarte revoltati ca īn Romānia ar revīnvia anti-semitismul. Care anti-semitism ?
- Acela care a salvat pe evreii fugiti din Transilvania de Nord si din Ungaria īn timpul celui de al II-lea razboi mondial ca sa scape de deportarile spre lagarele de concentraree din Polonia si Germania ?
- Sau acela care a respins toate cererile lui Hitler de a-i deporta pe evrei īn lagarele din Germania sau Polonia?
- Sau avem de a face cu ura evreilor impotriva poporului romān proclamata īn numele partidului socialist īnca din 1919, cānd īn foaia evreiasca "Adevarul" din 28 Decembrie gasim: "Ura trebuie sa fie vesnic calauza contra partidului de ucigasi care a domnit, īn cap cu Ion Bratianu".
Iar mai īnainte, īn acelas ziar "Adevarul" din 5 Octombrie 1919, evreimea declara razboi "Ordinei legale" din tara prin articolul cu acelas nume, din care extragem:
"S'a ispravit! Prin "īnaltul" decret lege, pe timpul perioadei electorale se instituie un nou regim, mult mai aspru ca mai īnainte, al starii de asediu si al cenzurii. Opozitia si tara īntreaga este scoasa in afara de lege."
"Este pur si simplu regimul dictaturii militare īn care singura coroana este atotputernica. Coroana si partidul liberal, iar ca executor al acestor doua vointi este guvernul de generali.... astfel "decretul lege ne interzice atacurile contra coroanei. Daca va fi luat ca un atac spunerea adevarului, ca coroana si-a asumat greaua sarcina de a conduce singura si cu partidul liberal tara, acest atac va trebui totusi sa-l dam."
Deci evreii declara razboi ordinei interne din Romānia, reprezentata prin Coroana si partidul lui Ion Bratianu.
In acelas timp au avut loc greve generale si manifestatii pe strazile Iasului, cānd masele scandau lozincile: "Jos Regele!, Jos Armata!, Traiasca Uniunea Sovietica!", si cānd pe atelierele dela Nicolina au arborat cārpa rosie a partidului comunist. Ce īnsem-nau toate astea altceva decāt ura evreilor īmpotriva neamului romānesc, ca pāna la urma sa fim tot noi cei acuzati de ura.
Si ce au de spus domnii congressmeni americani D'Amato si Smith de agresivitatea evreilor plina de ura rasiala īmpotriva poporului romān, dupa cum am vazut mai sus, cānd s'au alaturat hoardelor bolsevice napustindu-se asupra armatei romāne care era sub interdictie de a raspunde atacurilor, sau cānd s'au napustit asupra populatiei civile lipsite de orice aparare.
Cine uraste pe cine, domnilor congressmeni americani ?
Cānd a dat poporul romān vreo dovada de ura īmpotriva altor neamuri ? Si daca raspunsul este niciodata, cum veniti sa ne sa ne acuzati ca īn Romānia ar reīnvia antisemitismul ?
In Romānia de secole poporul romān este victima a urei evreiesti. Inca din secolul trecut, īn 1870, Mihail Kogalniceanu ca ministru de interne, īsi īncheie raportul trimis Ministerului de Afaceri Externe cu cuvintele:
"Aceasta dovedeste marea iritatiune din partea populatiilor romāne, provenita din grele suferinte si din o legitima īngrijire, caci este vocea unei natiuni ce se simte amenintata īn nationalitatea sa si īn interesele sale economice. Aceasta voce strainii o pot īnabusi, dar nu este permis nici unui ministru romān, de orice partid ar fi, de a nu o asculta."
"De aceea, nu de astazi, ci de pururea, īn tot timpul si sub toate regimele, toti domnii, toti barbatii de stat ai Romāniei, toti acei ce poarta un interes viu pentru tara lor, s'au preo-cupat de necesitatea de a opri exploatarea poporului romān printr'un alt popor strain lui, prin jidani." (Colectiunea de legiuiri ale Romāniei vechi si noui, cāte s'au promulgat pāna la finele anului 1870).
Sau avertismentul lui Ion Eliade Radulescu (publicat in "Izraelitii si Jidanii" , 1869, Cap. X, pag. 380-383):
"Pentru binele ce le dorim si le-am dorit, īn numele regene-rarii popoarelor si īnsusi a Evreilor pe pamāntul Palestinei, īi plāngem de pietate si le dam tot sfatul ce le poate da un Crestin - gelos de māntuirea umanitatii īntregi, prin ranile lui Christ ce din īnaltimea Crucii ierta pe īnsisi calaii sai, - sa nu cumva sa īncerce la una ca aceasta si nici sa cuteze a cugeta, necum a pretinde ceva īn aceasta epoca de agitatiune provocata de īngerii Satanei ce i-a indus īn tentatiune; sa nu cerce la una ca aceasta ca Dumnezeu stie unde vor ajunge Romānii īn legitima lor si cea mai sacra din toate urgiile, aparāndu-si drepturile lor ca orice natiune ce īsi are instinctul de conservare!"
* * *
Domnii D'Amato si Smith mai spun ca īn Romānia ar reīnvia un nationalism salbatic, pe baze etnice. Care nationalism salbatic al Romānilor ?
Nu au fost Ungurii aceia care, īn 1940, cānd īn urma dictatului de la Viena, dupa ocuparea Transilvaniei de Nord, au īntrecut īn bestialitate si cruzime īmpotriva poporului romān tot ce istoria a putut īnregistra pāna atunci, macelarind sate īntregi si darāmāndu-le bisericile, scolile si orice alte asezaminte culturale sau de interes obstesc ?
In Ungaria, īn 1939 a fost publicata si raspāndita, cu ajutorul guvernului, o brosura "Nincs kegyelem", (Fara mila), a lui Dücsö Csaba, menita sa pregateasca politic si moral trupele militare si paramilitare īn vederea unei eventuale ocupari a Transilvaniei. In ea citim:
"Voi suprima pe fiecare Romān care-mi iese īn cale! Il voi extirpa pe fiecare! Fara īndurare! Noaptea voi aprinde satele romānesti. Voi trece prin ascutisul sabiei īntreaga populatie. Voi otravi fāntānile, voi sugrumna sugarii. Nu voi avea nicio mila! Pentru nimeni! Nici pentru copii, nici pentru mame īnsarcinate. Razbunare! Fara mila, crunta razbunare!.
Marturii ne stau satele Ip, Traznea si Sarmas, ale caror locuitori au fost macelariti de bandele horthiste īn primele zile ale ocuparii Transilvaniei de Nord īn 1940.
Marturie a sovinismului salbatic al Ungurilor mai sta omorīrea īntr'un mod groaznic de fioros, la 10 Septembrie 1940, a protopopului Munteanu din Huedin, caruia demnii urmasi ai lui Atila si a hoardelor barbare venite din Asia, i-au fortat o bara de fier prin gāt care i-a iesit prin ceafa. Sau, la 23 Septembrie 1940, a preotului greco-catolic Andrei Bujor, īn casa caruia 11 (unsprezece) persoane au fost batute si schingiuite toata noaptea de unitatea militara a aceluias ofiter maghiar Muray, educat īn spiritul razbunarii lui Dücsö Csaba, iar spre ziua au fost aruncati īntr'o groapa comuna improvizata. A doua zi īnca s'au mai putut auzi gemetele celor īngropati de vii.
Unde si cānd au comis Romānii astfel de crime ca sa putem fi acuzati de "nationalism salbatic ?"
Ii rugam pe cei doi domni congressmeni americani, D'Amato si Smith, sa-si revizuiasca textele si sa-si ceara iertare pentru insultele nedrepte ce le-au adus poporului romān si pe care noi le res-pingem cu toata indignarea de care suntem īn stare.
Sa stie acesti domni ca suntem un popor crestin din nastere.
Ca suntem incapabili de ura.
Ca suntem de o bunatate prosteasca, cum o afirma mai sus profesorul Iorga.
Ca nu suntem capabili de nici un fel de atrocitati si cu atāt mai putin de felul acelora care s'au produs īmpotriva noastra de catre evrei la evacuarea din Basarabia īn 1940 si ca acelea care s'au produs tot īmpotriva noastra de catre unguri īn Ardealul de Nord dupa cedarea din acelas an.
Si sa mai stie aceasta lume care ne priveste cu dusmanie, ca si rabdarea noastra are o limita, ca, asa cum spune mai sus Ion Eliade Radulescu : "...sa nu mai cerce la una ca aceasta ca Dumnezeu stie unde vor ajunge Romānii īn legitima lor si cea mai sacra din toate urgiile, aparāndu-si drepturile lor ca orice natiune ce īsi are instinctul de conservare!"
TRAIAN GOLEA
INAPOI LA
PAGINA ROMĀNIEI NATIONALISTE