Sf. Crăciun - Nasterea Domnului

Ler-oi-ler !
Prin cei nouã munti, 
între nouã brazi, 
umblã nouã frati
si cu Oanea zece, 
care-i si întrece, 
mi-i si stãpâneste 
si mi-i vãtãjeste.

Domnul Mihnea-Vodã 
poruncã-i dãdea, 
astfel îi zicea: 
Vãtafule Oanea,
fã atâta bine
si vin pân'la mine, 
sã te ospãtez
si sã-ti cuvântez 
douã-trei cuvinte 
ca mai înainte.

Ci vãtaful Oanea 
întâi se'ntorcea 
spre cei nouã frati 
din cei nouã brazi 
si-atât le-agrãia: 
Voi, nouã fârtati, 
de mine-ascultati! 
Acolo de-om merge, 
vedeti ce se drege, 
dar caii nu-i dati 
la cei comisei, 
arme l'armãsei, 
papuci la ciocoi, - 
c'a fi rãu de voi.

Insã nouã frati 
din cei nouã brazi 
geaba-l ascultau, 
nu-l întelegeau:
la curti de-au ajuns 
caii si-au întins 
la cei comisei, 
arme l'armãsei, 
papuci la ciocoi.

Doar vãtaful Oanea 
la masã cã sade 
precum i se cade, 
cu calul de frâu, 
armele-i la brâu. 
In picioare sta,
bea si ospãta,
când cel Mihnea-Vodã
grãi si strigã:

Voi nouã portari, 
zãvoare la usi! 
Zece ciohodari, 
tãiati nouã brazi, 
cu vãtaful zece, 
sama, cã-i întrece!

Dar vãtaful Oanea 
numai cât ce-aude 
la masã tresare
si sare cãlare
cu stânga pe frâu, 
dreapta-i e la brâu, 
palosul, de-l scoate
si la porti abate: 
câte nouã sfarmã, 
toate de aramã, 
taie cei portari, 
iama'n ciohodari; 
scapã-si nouã frati 
din cei nouã brazi 
si cu sine zece, 
fiindcã mi-i întrece.

Mihnea-Vodã-Rãu 
astea de vedea 
de înger slãbea, 
mi se rãsgândea 
si-astfel cuvânta: 
Vãtafule Oanea, 
nu-ti vãrsa sângele 
de-mi tãia slugile, 
cã ne-or trebui 
si mie, si tie, rar, 
la zile mari,
ziua lui Crãciun, 
ori la Boboteazã, 
când popii boteazã, 
lumea'ncrestineazã.

Sus vãtaful Oanea! 
fie-mi sãnãtos!
cu frati, cu surori, 
cu pãrinti,
cu Doamnã frumoasã, 
cu coconi voiosi
si cu noi cu toti!

G. Dem Teodorescu 

Poezii populare române


Bucuresti 1885

    

 

/ / /
INAPOI LA PAGINA ROMÂNIEI NATIONALISTE