Nu este om care să aibă ochi si care să nu vadă că tara aceasta a ajuns o
ruină.
Ruină gospodăria taranului, ruină satul (o mână de oameni necăjiti care se
vaietă),
ruină comuna, ruină judetul, ruină muntii văduviti, ruină câmpurile părăginite care nu mai aduc nimica bietului
plugar, ruină bugetul statului, ruină tara.
Si pe deasupra acestor ruine întinse cât tine pământul
românesc, o ceată de misei, o ceată de imbecili, 
o ceată de tâlhari fâră rusine
si-au ridicat palate în sfidarea tării care geme de durere si spre pălmuirea suferintei tale,
tăran român.
Niciodată în lume nu s'a văzut un tablou mai
revoltător, mai dureros si mai obraznic.
Pe deasupra milioanelor de gospodării care se
distrug, deasupra milioanelor de suflete sărace care plâng, se înaltă batjocoritor palatul tâlhăresc al jefuitorului de
tară. Cine este acesta?
Este fostul ambuscat de la 1916. Este eroul de la 100 de kilometri din dosul frontului sau trădătorul de frati si
de tară, este îmbogătitul de război, omul de afaceri, este profitorul de pe urma
sângelui pe care tu l-ai vărsat, picătură cu picătură, din rănile tale
adânci.
Când te-ai întors la 1918, te-ai închinat
lui, văzându-l gras, frumos îmbrăcat,
iar tu în niste zdrente; de atunci el te-a luat în arenda, iar tu ai căzut
în stăpânirea lui cu tara pe care tu ai creat-o pe câmpurile de bătălie...
Am ridicat un steag.
În contra lor, in contra celor care au ruinat
tara, in contra cetelor de străini
si înstrăinati care ne-au supt si măduva din oase, am înăltat un steag.
Când am plecat sub umbra lui am cerut binecuvântarea ostasilor care au căzut
pe câmpul de luptă pentru România Mare si am facut apel la toti acei care au rămas in viată in
urma grelelor lupte. Ne-am numit legionari.
Noi, slujitorii acestui steag, nu ne-am legat împreună ca să furăm
tara, nu ne-am legat împreună să ne căpătăm partizani
si să le dăm ca să roadă oase din oasele tării.
Noi ne-am legat împreună să rămânem săraci până la
mormânt; vom sărăci si acei ce suntem bogati, dar ne-am legat să
biruim.
Stăm gata de jertfă, stăm gata de moarte cu
totii.
Acestia suntem noi legionarii. Zadamic si gresit
ne-au confundat unii săteni si orăseni, crezând că noi luptăm ca să-i căpătuim pe
dânsii,
si să le facem poftele, să le dam tara ca mănânce.
Ei bine, nu!
Din Manifestul "O
Ruină" de Corneliu Codreanu
