Luni, 12 Februarie 1934

Sunt informat ca, pe salile Facultatilor, prin camine, pe strada, studentii români-crestini sunt urmariti, pas cu pas, de colegi de ai lor, tot „studenti români crestini", care au intrat în serviciul Sigurantei sau al Politiei si, pentru bani, îsi vând camarazii.

Opera de tradare si de vânzare, care a înfiorat în toate timpurile neamul omenesc! Ceea ce este si mai grav, sta în faptul ca acesti tradatori de camarazi sunt de un curaj si de o obraznicie nemaipomenite.

In toate timpurile vânzatorii, agentii tradarii si-au dat seama de situatia lor infama si au stat ascunsi. S-au ferit de ochii lumii.

Am fost tradati, dar niciodata tradatorul n-a cutezat, nu sa-si ridice îndrazneala, dar nici macar sa iasa la lumina.

Ei bine, azi este ceva înspaimântator de dureros: vânzatorii inunda salile de cursuri, caminele si strazile, fara sfiala, cu fruntea sus, afirmându-si opera de tradatori, sustinând-o chiar. Tradatorii ameninta, devin chiar agresivi. Se apropie de diferitele grupuri de vorbitori, cu urechea gata de a prinde câte un cuvânt, pentru a merge îndata sa-si vânda colegul, camaradul de lupta, de suferinta, de copilarie.

Studentul Furdui din anul IV, dupa ce a fost urmarit pe sali si la biblioteca de un student „român-crestin", iesind pe strada a fost, pur si simplu, apucat de brat de colegul sau student la drept si agent, declarat arestat si condus în modul acesta fortat pâna la Prefectura Politiei...

Fostii tradatori de la 1916 stapânesc, direct sau indirect, destinele poporului românesc, în tendinta de a se mentine, ei nu se pot baza decât pe tradatori. De aceea cauta tradatori si creeaza tradatori. Iata în ce consta „opera de educare a tineretului", „opera de redresare morala a tarii", „opera de întarire a natiunii române".

Ce fac studentii ceilalti?

Ar putea sa faca multe... Dar pentru moment nu fac nimic. Pare ca traiesc sub teroarea acestor agenti.

Traim cu totii sub zodia tradatorilor. Zodia lor însa va apune. Vom face-o noi sa apuna!

Pâna atunci însa, studentimea se dezonoreaza.

O natiune nobila s-ar simti dezonorata daca un singur moment ar tolera o situatie asemanatoare.

Ma gândesc: alegerile politice constituie primul pas în opera de gospodarire a tarii. Ziua aceasta care ar trebui sa înceapa cu rugaciuni populare, nu este în realitate decât o zi a vânzarii - o zi a tradarii colective, în aceasta zi sunt mii de oameni care se vând, îsi vând tara cui da mai mult. Unii se vând pentru un singur kilogram de vin!

Când primul pas în conducerea unui stat începe cu vânzarea de deasupra careia si-a retras Dumnezeu Binecuvântarea, ne mai întrebam: de ce nu mai creste iarba pe câmpii, de ce nu creste grâul, de ce gospodariile sunt ruinate si tara o paragina?

 

Sâmbata, 17 Februarie 1934

Ieri, vineri 16, Maresalul Averescu a facut declaratii politice cu privire la dizolvarea Garzii de Fier, în sala Facultatii, în fata Comitetului Partidului Poporului. Declaratiile lui sunt de o importanta capitala, Ca Duca nu este o victima, ci el este raspunzator de faptele lui.

Publicata în "Indreptarea" de azi. Cred ca vor avea mare efect.

 

Marti, 20 Februarie 1934

Ma gândesc la un sistem de aprovizionare a lor, a tuturor (celor arestati, n. n.).

Sapte saptamâni, o luna si 20 de zile de când sotia mea a fost arestata si nu mai stiu nimic de ea. Ma gândesc sa nu o fi omorât canaliile ca pe bietul Ciumetti.

Colonelul (Zavoianu, n. n.) a venit astazi foarte îngrijorat. I-a spus camaradului Furdui ca guvernul n-a renuntat înca la ideea suprimarii mele. Ca, daca m-ar prinde, m-ar omorî. Ca poate ar fi mai bine daca as pleca în strainatate.

Eu înclin sa cred alta parere: este mult mai bine pentru Miscare sa mor în tara decât sa traiesc în strainatate.

Cred însa acum, curajul de a ma suprima, nu-l mai au. Si cu cât trece timpul, îl vor pierde.

 

Vineri, 23 Februarie 1934

Zi de post negru. Posteste si camaradul Furdui. De altfel toata saptamâna aceasta am tinut post. Incolo, nimic deosebit, decât strigatele vânzatorilor ziarului "Credinta": prinderea si asasinarea lui Corneliu Codreanu.

Ausnit, care întretine aceasta foaie, a vorbit de altfel într-un cerc de prieteni, spunându-le ca de Pasti 1934, subsemnatul voi fi asasinat. Acest lucru mi l-a adus la cunostinta Sergiu Leca (...).

 

Marti, 27 Februarie 1934, Pastorala Sinodului

Astazi am citit în "Universul" Pastorala Sinodului. Parca ar fi alcatuita de adversarii miscarii nationaliste. Pastorala nu este a Sinodului, ci a asociatiilor adverse cauzei noastre.

Este o atitudine nepermisa a Bisericii (a autoritatilor bisericesti), care a nascut în inimile noastre o indignare fara seaman. Ne miram cu totii cum preotii ortodocsi au putut iscali o asemenea îndrazneala care loveste în Adevar, în Neamul Românesc, în preotime si în Biserica însasi ?

Ziarul Tara noastra din seara aceea a dat admirabil discursul lui Goga. Cred ca va avea un mare efect în tara; se va rupe tacerea de pâna acum. El însa pune gresit problema dintr-un punct: recunoaste, cel putin indirect, existenta complotului.

E gresit pusa problema. Fenomenul cauzal al mortii lui Duca nu este complotul, ci provocarile, nedreptatile si încalcarile de legi ale acestuia ca sef al guvernului, în aceasta sta valoarea istorico-morala a gestului de la Sinaia, din care conducatorii au de învatat, ca, daca îndraznesc sa sfarme legile si sa-si iasa din minti se înseala imaginându-si ca prin situatia pe care o detin, sunt la adapost de orice raspundere. Se înseala pentru ca se poate gasi un nebun, care sa-i culce la pamânt.

Daca conducatorii nu învata acest lucru de aici, atunci gestul se reduce la o simpla razbunare personala si locala. El este dezbracat de puterea învatamântului pentru viitor, de puterea sa morala. Dar pentru ca oamenii politici sa înteleaga, sa li se spuna deschis adevarul. Nu asa cum se face. Se condamna efectul fara sa se condamne cauza care I-a nascut. Ori cauza nu este complotul unor nebuni, ci calcarea noastra în picioare, batjocura Bisericii, asasinatul las (...).