INTEROGATORIU

Bucuresti, 25 octombrie 1924. Interogatoriul luat lui Corneliu Zelea Codreanu de catre judecatorul de instructie Mihail Esianu in legatura cu uciderea prefectului de politie Constantin Manciu.

Astazi, 25 octombrie anul 1924, 

Inaintea noastra Mihail Esianu, Judecator de instructie Trib. Iasi, cab. 1. Asistat de grefierul nostru, comparand inculpatul Corneliu Zelea Codreanu [l-]am supus urmatorului interogator

Cum te chiama? Corneliu Zelea Codreanu. De cati ani esti? 25 ani. Unde esti nascut? Iasi. De ce nationalitate esti? Romana. Ce profesiune ai? Avocat. Unde-ti este domiciliul? Iasi, str. Florilor 20. Cum se numesc parintii? Ioan si Eliza. Si unde locuiesc? Husi, str. Ion Marza nr. 5. Esti casatorit? Nu. Cati copii ai? - . Stii carte? Da. Ai fost condamnat si pentru ce fapt? Nu. De ce instanta judecatoreasca? -. In ce an anume? -. In ce penitenciar ai facut pedeaspa? -. Ai facut armata? Da. In ce regiment? 25 Infanterie. In ce an anume? 1921. Ai fost decorat? Nu. Ce rude sau afini ai? 5 frati si doua surori. Unde locuiesc ei? Husi. Ai pasaport ori hartie de identitate? -. Ce avere ai? N-are. SEMNALMENTELE: Statura - nalta. Fruntea - mica. Ochii - Albastri. Nasul - Potrivit. Gura - Potrivita. Osebite semne aparente -. Parul capului - castaniu. Musteata - n-are. Barba - n-are. Fata - lunguiata

Esti pus sub inculpare prin rechizitoriul introductiv No. 22694/924 al Parchetului Tribunalului Iasi pentru faptul prev. si ped. de art. 225, 226, 227, 292 C.P.

- Marturiseste cum ai savarsit faptul si cum te aperi?

Arata imprejurarile in care ai comis asasinatul contra Prefectului de Politie C. Manciu?

- La sedinta judecatoreasca de la Ocol. I Urban, cu ocazia procesului Comerzan, Manciu, Clos, Vasiliu s-au petrecut mai multe incidente intre inculpati si avocatii reclamantului. Aceste incidente, care au culminat in a le adresa avocatilor reclamantului cuvintele de "obraznic si impertinent" au determinat suspendarea insasi a sedintei. Cauza incidentului nu am fost subsemnatul, cu toate acestea, la iesirea din Judecatorie, am fost injurat si lovit de prefectul de Politie Manciu, care s-a adresat catre mai multi agenti spunand sa puie mana pe mine si strigand: "loviti". Am fost injurat cu cuvintele, injuraturi de "Dumnezeu", de "Cruce". In momentul cand am fost lovit, am strigat sa se opreasca si m-am retras in jos pe scari. Vazand un numar mai mare, de patru sau trei, nu-mi aduc aminte bine, am scos un revolver din buzunar si am descarcat trei focuri, pentru ca sa ma apar.

Cand am tras asupra comisarului Clos, acesta era cu revolverul in mana si inainta spre mine. Vazand ca trag cu revolverul, a fugit inauntru. Eu, care eram intr-o miscare de retragere fata de dansii, mi-am continuat retragerea inspre Prefectura; in drum, insa, mi-a iesit un sergent inainte, cu un revolver in mana si atunci eu cand l-am vazut, m-am repezit asupra lui si i-am spus ca sa se retraga ca-l impusc si atunci a fugit. Dupa aceasta, m-am reintors la Judecatorie, unde m-am prezentat d-lui judecator Spiridoneanu, care a dispus sa fiu trimis la Parchet. Pe drum am fost intampinat de mai multi Agenti Politienesti care m-au condus la Prefectura de Politie. Aici am predat revolverul comisarului Pop.

- Ce cautai la Judecatoria Ocolul Urban Iasi?

- In calitate de avocat, m-am dus sa apar pe Comerzan, care ma rugase cu ceva timp inainte sa-l asist, intrucat era reclamant contra prefectului de Politie Const. Manciu si comisarii Clos si Vasiliu pentru lovire.

- Ai vorbit in acest proces care spui ca urma sa se judece astazi?

- Am vorbit punand intrebari la martori.

- Cu cine ai venit la judecatorie?

- Am venit cu maior Ambrozie, intrucat si el avea proces cu Prefectul Manciu.

- Pentru ce ai venit cu revolverul?

- Port de cinci ani revolverul la mine. Numai in doua randuri n-am avut revolver la mine si anume cand am fost arestat la Bucuresti, invinuit pentru complot si atunci cand am fost arestat la Iasi, invinuit pentru acelasi fapt.

- Cate gloante aveai in revolver?

- Stiu ca in revolverul meu intra sapte cartuse, insa nu stiu precis cate aveam cand am plecat la Judecatorie.

- N-ai venit la Judecatorie cu gandul de a savarsi asasinatul impotriva prefectului C. Manciu?

- N-am venit cu acest gand.

- Ce studenti se mai gaseau la Judecatorie cu ocazia acestui Proces?

- Erau Cretulescu, Rugina, Cilievici si Comerzan si Branisteanu.

- Cand ai iesit de la Judecatorie de cine erai inconjurat?

- Stiu c-am iesit cu Rugina, vorbind cu el. Nu stiu unde ramasese[ra] ceilalti caci era lume multa la Judecatorie. Imi amintesc caci la iesire eram cu studentul Branisteanu (apoi).

- Duminica trecuta ai fost la Mitropolie?

- Am fost la Mitropolie acum de curand insa nu-mi amintesc daca duminica aceasta sau in alta sarbatoare.

- De cine ai fost insotit?

- De Mota, Theodosie Popescu, Corneliu Georgescu, Mironovici Radu, Ilie Garneata, mi se pare ca a fost si Margineanu, Vlad insa n-a fost.

- In ce scop v-ati dus la Mitropolie?

- Sa ne rugam la Dumnezeu.

- N-ati facut acolo legamantul de a asasina pe Prefectul de Politie Manciu?

- N-am facut, cu atat mai mult cu cat Theodosie Popescu si-a manifestat ideea contra actiunii noastre alaturia de Liga, el fiind fascist.

- N-ati ingenunchiat cu toti in fata Altarului?

- N-am ingenunchiat in fata Altarului, ci numai ne-am dus pe rand si am sarutat icoana din fata Altarului.

- Cand v-ati dus la Mitropolie se sfarsise serviciul?

- Tocmai atunci se sfarsise, lumea iesise din Biserica si ramasesera numaii cativa preoti.

- Cu ocazia arestarii de prefectul C. Manciu, in gradina d-nei Constanta Ghica, cand s-a gasit asupra d-tale planul locuintei acestuia, nu rezulta ca ati premeditat aceasta crima?

- Nu este nici o legatura pentru motivul ca au trecut de atunci aproape 3 luni de zile, in care timp as fi putut sa ma razbun pe el daca era o razbunare. Dovada ca nu aveam aceasta intentiune este ca am si plecat din Iasi. Se poate intampla sa fie o legatura de ordin psihic intre cele intamplate cu ocazia arestarii mele din gradina Constanta Ghica si cu cele petrecute astazi cu Prefectul C. Manciu.

- Sustii ca te gaseai in legitima aparare cand ai descarcat focul de arma asupra Prefectului C. Manciu, explica cum iti era viata pusa in primejdie?

- Sustin ca eram in legitima aparare deoarece eram inconjurat de un numar mai mare de patru, care s-au napustit asupra mea, unul din ei avand revolverul in mana si anume Comisarul Clos.

- Cu ce ai fost lovit de Prefectul C. Manciu?

- Cu pumnul.

- Cine a iesit intai de la Judecatorie?

- Intai am iesit eu si aproape fara nici un interval a iesit Prefectul C. Manciu.

- Nu l-ati asteptat pe scara in scopul de a comite crima?

- Nu, eu asteptam pe avocatul Dumbrava care pledase alaturi de mine ca sa iesim impreuna.

- Cand l-ai intalnit pe scara Judecatoriei, la plecare, pe Prefectul C. Manciu, acesta ti-a adresat vreun cuvant?

- M-a injurat si a spus catre acei care erau cu dansul, nu stiu cati erau, ca sa puna mana pe mine, iar pe cand eram, in sedinta, am auzit pe Prefectul de Politie spunand catre un avocat, mi se pare avocatului Rang, ca are sa traga palme, nu stiu, mie sau avocatului Dumbrava. Avocatul care sedea langa mine mi-a atras atentia asupra acestui fapt.

- N-ati luat aceasta deciziune de a suprima pe Prefectul C. Manciu vazand in el persoana care va stanjeneste miscarea contra evreilor?

- Nu, intrucat faptele Prefectului C. Manciu marea miscarea, iar nu o diminua.

- Cu cine locuiai in Iasi?

- Singur la locuinta logodnicei mele, d-soara Ilinoiu.

- Nu ti-ai exprimat niciodata dorinta, catre d-soara Ilinoiu, de a suprima pe Prefectul C. Manciu?

- Niciodata.

- Dintre cei cu care ai fost la Mitropolie a plecat cineva din Iasi?

- Teodosie a plecat la Cernauti luni, Mironovici si Georgescu sunt la lemne si Mota la Botosani.

- La plecare i-ai condus pana la gara?

- Numai pe Mota l-am condus.

- In ce scop Mota pleca la Botosani?

- Pleca la logodnica lui, care este sora mea, auzind ca s-ar afla la mosul meu, Gh. Lucan, care locuieste chiar in Botosani.

La perchezitia facuta mi s-a retinut numai un notes legat cu matase, cartea mea de avocat si opt cereri intitulate D-le Director General, in vederea trimiterii lor la Bucuresti, pentru a obtine ajutoare de materiale in vederea construirii caminului studentesc. Portofelul cu bani aflati in el si tocul de scris mi s-a lasat. Mi s-a retinut braul.

I s-a citit inainte. Carte stie.

(ss) Corneliu Zelea Codreanu

Jude Instructie,

(ss) M. Esianu

Grefier,

(ss) indescifrabil

A.S.R.I., Fond "P", dosar nr. 111.041, vol. 1, f. 186-189

- Ce intelegi prin dusmanii neamului si considerati si pe C. Manciu printre ei?

- Prin dusmanii neamului inteleg in primul rand pe evreii care ameninta existenta noastra ca natie si, in al doilea rand, pe acei dintre romani care, prin pozitia lor inalta, pot contribui, intr-o masura mare, la opera de distrugere a elementului romanesc. Pe Manciu nu-l consideram in nici una din aceste categorii.

- N-ai pus la cale asasinarea fostului prefect de politie C. Manciu si ai executat planul, in scopul de a pune din nou in discutie chestiunea evreiasca, pentru a stimula miscarea care incepuse a lancezi printre studenti?

- N-am pus la cale asasinarea lui C. Manciu si mai ales, daca ar fi fost vorba de un asasinat si o pregatire in aceasta directie, n-as fi facut-o eu, care ocupam o pozitie speciala in aceasta miscare, as fi fost mai de folos ei ramanand liber si, in al doilea rand, si pentru motivul ca in constiinta mea m-as fi simtit vinovat daca as fi consimtit macare o clipa ca sa ma sacrific pentru un om cu prea putina valoare.

(...) - Cu ce bani faci cheltuielile necesare propagandei nationaliste?

- Deoarece m-am dedat cu desavarsire miscarii si nu am alta activitate decat aceasta, un grup de cetateni ma intretine, unii donandu-mi bani, altii haine. Astfel sunt d-nii D-tru, Bejan, Coniac de la Dorna, care mi-a dat sumanul ce-l port, dr. Catalin din C.Lung, care mi-a cumparat o pereche de ghete, dl. dr. Sumuleanu, dl. Cuza, care ma cheama pe la masa. Tatal logodnicei mele ma intretine, dandu-mi casa si masa si cateodata mai primesc bani si de acasa, de la tatal meu. De altfel, cheltuieli mari nu am.

(...) - Prin propaganda nationalista pe care o faci in tara tinzi la o revolta contra evreilor?

- Prin aceasta miscare nu tind la o revolta, eu tind la rezolvarea in mod echitabil a problemei evreiesti. Manifestarile de pana acum, sub forma de mici revolte, nu sunt produsul meu, sunt produsul unui organism national bolnav sau, intr-o buna masura, sunt produsul provocarilor.

- Cum crezi ca s-ar putea rezolva problema evreiasca?

- Problema evreiasca nu se poate rezolva decat prin eliminarea lor din tara, de catre un guvern care sa priceapa problema si sa voiasca a o rezolva.

Un astfel de guvern nu poate veni la carma decat impins de constiinta natiei romanesti. Activitatea noastra este sa trezim aceasta constiinta.

I s-a citit, staruie, carte stie

Jude instructor,

M. Esianu

Corneliu Zelea Codreanu

A.S.R.I., Fond "P", dosar nr. 111.041, vol. 1, f. 192-196

Declaratia

20-28 mai 1925. Relatarile ziarului "Universul" asupra desfasurarii procesului lui Corneliu Zelea Codreanu de la TR. Severin

INTEROGATORIUL ACUZATILOR

Se procedeaza la interogarea celor 6 acuzati.

Dl. procuror general cere ca interogatoriul sa se faca separat, deoarece fiind momente care ii pun in contradictie, aceste contraziceri s-ar putea reliefa mai mult cu ocazia interogatoriilor.

Declaratia lui Corneliu Codreanu

Corneliu Codreanu depune:

- Eu sunt acela care am impuscat pe C. Manciu, pe Clos si pe Husanu. La baza acestei crime exista insa alte doua crime, pe care am sa le explic. Dupa cum se arata si in actul de acuzare, a existat si exista o miscare in toate centrele studentesti, miscare pe care noi o numim nationala, care-si are originea in faptul ca pamantul stramosesc a fost incalcat de o natie straina si noi am inteles sa-l pastram. In Universitate si scolile secundare de la Cernauti, Iasi si Chisinau elementul strain a ajuns sa fie 80% mai mare ca elementul romanesc si toate acestea cand art. 3 din Constitutia tarii spune ca nu se poate coloniza pamantul romanesc cu elemente straine.

Studentimea universitara, in fata acestei stari de lucruri, a dat semnalul si a pornit la lupta, caci daca azi 80% sunt mai multi studenti straini, conducatorii de maine - studentii de azi - vor fi si ei 80% straini.

Iata cuvantul pentru care ne-am miscat si am ponit la lupta pe cale legala. Am petitionat, am protestat, manifestat, am cerut "numerus clusus", dar in zadar, si guvernul, in loc sa ne dea satisfactie, a pornit prigoana impotriva noastra. Am fost schingiuiti si batuti de organele guvernului ca nu respectam ordinea. Dar dupa noi, a pastra ordinea nu inseamna ca sa lasi sa se despoaie un neam de toata vlaga si avutia lui si sa o dai strainului.

Trecand la istorisirea faptului ce i se imputa, Corneliu Codreanu il descrie astfel:

Iesind de la Vacaresti, am strans randurile colegilor si am hotarat sa asteptam momente mai bune. Universitatea fiindu-ne inchisa si neavand unde sa ne adunam, am hotarat sa facem o casa. Lucram caramida la Ungheni si faceam gradinarie la Iasi. Dar jandarmii si guvernul se tineau dupa noi, nelasandu-ne in pace sa lucram. Intr-o zi, cand ne aflam la gradinarie, s-au napustit asupra noastra jandarmii guvernului sub conducerea lui Manciu si, din ordinul acestuia, am fost ridicati si dusi la politie unde am fost batuti la talpi si schingiuiti timp de aproape doua ore. Fara interventia d-lor Cuza, Sumuleanu si Bogdan, care au venit la politie cu procurorul si medicul legist, nu stiu ce s-ar fi ales de noi. Din beciul politiei au fost scosi colegi de-ai nostri atat de rau batuti cu vergele si vine de bou ca nu se mai puteau tine pe picioare. Dupa ancheta facuta de procuror si constatarile medicului legist am fost pus in libertate.

Mai tarziu, e drept, am spus intr-un cerc de colegi ca pentru a scapa de persecutii si a-mi repara onoarea sunt hotarat sa-l rapui pe calaul tinerimii universitare, pe Manciu. Dl. profesor Cuza, auzind de acest lucru, m-a sfatuit sa am rabdare, caci va interveni d-sa pe cale legala sa mi se dea dreptate. Am ascultat si m-am dus la munte, unde am ramas 2 luni. La intoarcerea mea la Iasi a venit ziua procesului de la judecatorie. Manciu si subalternii sai au inceput din nou si chiar din sedinta sa ma provoace si sa ma sfideze, lucru ce m-a iritat peste masura, iar cand insultele au atins culmea si cand ele s-au tradus in amenintari si ordin de a ma aresta, nu m-am mai putut stapani, am tras si am impuscat atunci pe Manciu, apoi pe Clos si in urma pe Husanu. N-am fost noi, studentii, pusi sa suprimam autoritatile. Lupta noastra nu este contra lor, ci a strainilor care ne-au cuprins.

La observatiile Ministerului Public ca Corneliu Codreanu ar fi declarat ca Manciu n-ar fi fost un instrument al evreilor, Codreanu raspunde ca aceasta este si astazi credinta lui, caci daca n-ar fi crezut ca Manciu nu este decat o coada de topor nu se sacrifica pentru un politist, lasandu-si locul in miscare ca sa intre in puscarie.

AVOCATUL PÃRTII CIVILE

Pledoariile. Cuvântul pãrtii civile.

Sedinta se deschide la ora 4,20.

Se da cuvantul d-lui Costaforu, avocatul partii civile, care spune ca Husanu este una din victimele acelei zile. O comisie de studenti a oferit d-nei Husanu suma de 4.000 lei, suma care se va deduce din despagubirile pe care le va admite Curtea. Husanu are plamanul perforat. D-nii jurati sa fie mai largi cu despagubirile ce le pretinde. In ceea ce priveste pe d-na Manciu, ea a plecat. Domnul Costaforu continua astfel: Am venit aici sa va spun adevarul folositor tarii si acestor tineri care stau pe banca acuzatilor. Nu trebuie sa incolteasca in suflete ideea ca asasinatul duce la glorie si apoteoza. Aceasta ar putea fi primejdios pentru tara. Cine dintre parintii din sala ar dori ca fiul lor sa fie pe banca acuzatilor...

Voci: Toti, toti!...

Domnul Costaforu: Atunci o parte din parintii din sala nu doresc asa ceva.

Alte voci: Toti, toti!...

Domnul presedinte recomanda liniste si ameninta publicul cu evacuarea. Linistea se restabileste.

Domnul Costaforu face definitia eroismului, aratand ca nu toti cei care au alergat pe campul de onoare sunt eroi. Am curajul sa spun adevarul. Acest curaj este cel cetatenesc si onoreaza cel putin tot atat cat si curajul fizic. Doresc ca acesti tineri sa fie constienti de drepturile si datoriile lor. Pe tinerii de pe banca acuzarii ii cunosc mai mult ca instrumente, ca rataciti pe care as vrea sa-i vad pe calea dreapta a vietii. Manciu a fost fecior de taran sarac si prin munca lui a ajuns la situatia de prefect. El a murit sarac.

In privinta bataii in politie am scris si o carte, adanc revoltat. Este vorba de fostii comunisti inchisi la Jilava, schingiuiti cand nu erau nici condamnati. Tot astfel ma ridic in contra brutalitatilor oricum ar fi intrebuintate. In privinta aceasta suntem de acord.

In Occident, bataia este legiferata, iar daca au fost batai si chiar daca seful e brutal trebuie numai decat asasinat? E calea judecatii si sunt institutii ce reprezinta calea dreapta. Omul sa nu-si faca judecata singur daca vrea sa fie echilibru in stat. La Iasi este o stare de anarhie. Studentii de la Iasi, impinsi de unii profesori, s-au pus in conflict cu ordinele politiei. Studentii nu s-au supus, profesorii i-au indemnat la rezistenta. Atunci a fost trimis la Iasi un om de ordine, energic si cunoscator de legi. D-na Manciu mi-a declarat ca sotul ei n-a batut pe studenti. Nu pot sa pun temei pe aceasta afirmatie, dar m-au impresionat vorbele sale. Nu stiu ce va spune apararea, dar eu sper sa arunc o samanta buna care sa incolteasca in sufletele juratilor. Sa se gandeasca daca o achitare n-ar duce la alte crime. Eu vorbesc in interesul societatii. Intr-o tara civilizata si cu legi nu trebuie sa existe razbunare. Trebuie deci o pedeapsa pentru binele tarii si chiar pentru binele lor. Apararea va invoca frumosul sentiment al nationalismului, dar si uratul sentiment al antisemitismului. Desfasoara pe larg conceptia sa asupra nationalismului in contradictie cu antisemitismul. Nu acuzatii sunt vinovati, ei sunt instrumente. Dl. Cuza e vinovat (Protestari in sala).

Domnul presedinte: Aici n-am venit sa-l judecam pe dl. Cuza sau sa facem procesul nationalismului ori antisemitismului.

Domnul Costaforu: D-lui Cuza n-am sa-i adresez nici o acuzatie directa. Vreau sa spun numai conceptia mea.

Domnul presedinte: Acuzatiile dvs. le puteti scrie caci timpul e limitat in apararea necesara, dupa cum legea o cere.

Domnul Costaforu: Tara si-o iubesc instinctiv toti romanii, dar o iubesc si evreii care s-au nascut in ea, dar au plecat apoi in tari straine. Antisemitismul nu exista la noi. El a venit din strainatate si mai intai la Bucuresti, adus de politicieni. La noi au fost si pogromuri.

Domnul presedinte: Aici va raspund eu, domnule Costaforu, ca in Romania nu au fost si nu sunt pogromuri.

Domnul Costaforu: Au fost in trecut...

Domnul presedinte: Nici in trecut. Sunt destul de batran ca sa va asigur ca nu au fost. Avem ziaristi aici si-i rog sa scrie ca in Tara Romaneasca n-au fost, nu sunt si nu vor fi niciodata pogromuri.

Domnul Costaforu: Daca nu au fost e ca am fost o tara toleranta...

Domnul presedinte: Si azi suntem tot asa.

Domnul Costaforu: Antisemitismul e adus de politicieni. Nationalismul, inainte de razboi, era identic cu patriotismul. Azi insa, cand Romania Mare cuprinde 3-4 milioane de minoritari...

Domnul presedinte: Ce-are a face cei 18 milioane de locuitori...

Domnul Costaforu: Azi patriotismul difera de nationalism. Legile romanesti sunt aceleasi pentru toti. Neamurile trebuie sa-si faca nationalismul lor si intre ele sunt si cei 800.000 evrei.

Voci: Minciuni, minciuni!...

Domnul presedinte: Renuntati la datele statistice si istorice.

Domnul Costaforu: Daca e vorba sa facem lumina, lasati-ma sa vorbesc!

Domnul presedinte: Dar fara statistica.

Domnul Costaforu: Ma servesc de statisticile statului. Nu trebuie sa indarjim nationalitatile, caci nu dezbinarea, ci unirea face puterea. Cu cat vom cuceri minoritatile de partea noastra, cu atat vom putea fi mai tari. Nu este acesta patriotism? Antisemitismul este un rau pentru tara... Da, d-lor, ma mandresc ca am un ginere evreu. (Protestari, murmure, huiduieli in sala. Presedintele suna clopotelul si dupa catva timp se restabileste linistea).

Domnul presedinte: Treceti peste asta si vorbiti despre cazul Manciu.

Domnul Costaforu: Daca am un ginere evreu... (In momentul acesta e intrerupt cu huiduieli).

Domnul presedinte: V-as propune sa tineti o conferinta despre aceasta. (In acest moment, primul jurat intervine, cerand sa se discute numai despre cazul prefectului Manciu).

Domnul presedinte: Nu provocati multimea si nu jicniti sentimentele ei.

Domnul Costaforu: Unul dintre agitatorii studentilor este un profesor universitar.

Domnul Cuza: Eu sunt acela.

Domnul Costaforu: Trebuie sa ne purtam bine cu toate minoritatile, caci altfel ungurii sprijina pe unguri, nemtii pe nemti etc.

O voce din sala: Dar pe evrei?

Domnul Costaforu: Evreii din toate tarile. De aceea sa fim buni cu ei.

Domnul presedinte: Credeam ca cititi cateva declaratii si vad ca tineti o conferinta.

Domnul Costaforu: Nu mi se da voie, pentru ca aici toti sunt antisemiti...

Domnul Cuza: Va rugam sa-i dati voie sa spuna tot ce stie. Maine il voi convinge de adevar, chiar si la batranete.

Domnul Costaforu citeste declaratia lui Codreanu din dosar, unde spune ca problema evreiasca nu poate fi rezolvata decat prin eliminarea evreilor de catre un guvern care ar avea curajul s-o faca. Studentii au facut colecte pentru o cladire.

Domnul presedinte: Ei fac o cladire pentru studentii saraci.

Domnul Zelea Codreanu - tatal: Insultati pe acesti tineri.

Domnul Costaforu: Nu insult pe nimeni.

Domnul presedinte: Sa nu acuzati niciodata fara dovezi.

Domnul Costaforu: N-am si nici n-as vrea sa am dovezi.

Domnul presedinte: Tot ce-ati spus pana acum a fost provocator. Sa va limitati in cadrul procesului.

Domnul Costaforu: Acela e nationalist bun care munceste pentru tara si nu-i cere nimic.

Ca incheiere, dl. Costaforu, adresandu-se juratilor, cere un verdict care sa nu fie complet de achitare, caci acesta ar duce la noi crime. (Se face din nou zgomot in sala).

Presedintele ridica sedinta, anuntand-o pe cea viitoare luni dimineata.

Leontin Iliescu.

"Universul", luni, 25 mai 1925

RECHIZITORIUL

Procesul Corneliu Zelea Codreanu

Ziua a IV-a

Se da cuvantul reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror general Titu Constantinescu.

(...) - Sa faceti, d-lor jurati, sa dispara dinaintea dv. imaginea magistratului chemat sa acuze si sa vedeti numai pe cetatenii care se ridica sa apere dreptatea sociala. Nu voi discuta si nici nu voi starui asupra verdictului ce aveti sa dati: sa achitati pe Codreanu daca in examenul constiintei dv. nu-i veti gasi nici o vina si sa-l acoperiti de glorie daca constiinta dv. va va spune ca omorul lui Manciu nu este o crima!

Dar tot cu mana pe inima, daca veti crede ca cel ce a trimis glontul sa rapuie o viata a savarsit omor, a comis o barbarie, sa-l condamnati pentru ca ideea de dreptate o cere.

O stare de anarhie postbelica a patruns in Universitate mai ales prin numarul covarsitor de straini ce patrunsesera in ea, fapt care a determinat pe studentii crestini sa ceara "numerus clausus". Pentru acest principiu sunt si eu de acord si cu apararea si cu studentii si zic, impreuna cu ambele parti, ca Romania trebuia sa fie a romanilor (In sala se manifesta vii aprobari. Presedintele restabileste linistea).

Dl. procuror continua: Dar victima putea sa aiba o actiune determinanta in aceasta chestiune? Nu! Manciu intervine numai atunci cand aceasta chestiune degenereaza in miscari de strada si nu poate sa lase ca o parte din populatia orasului sa fie maltratata. Tolerarea ar fi fost o conceptie impotriva firii si moralei: principiul securitatii trebuie sa garanteze fiecaruia linistea. Se poate aduce deci vina lui Manciu cand punea la cale reinoirea ordinii? Desigur ca nu. S-a mai zis in depozitii ca Manciu ar fi intreprins acte de violenta; dar lui Manciu nu i s-au facut manifestatii ostile? Nu i s-au aruncat in cap oua clocite? N-a fost si el lovit? Si el n-a mai ucis pe nimeni.

Se mai zice ca Manciu s-a amestecat intr-un congres studentesc. Dar el a facut aceasta din ordin, nu din proprie initiativa. S-a mai spus ca in gradina d-nei Ghica, la 31 mai, ar fi brutalizat, ar fi maltratat si ar fi savarsit acte inutile impotriva studentilor. Dar aceste declaratii au fost facute si mai temeinic sustinute tocmai de aceia care, dupa ce au comparut mai intai ca martori, au trecut pe banca apararii; tot acestia sunt indrumatorii studentilor, deci pe declaratiile lor nu se poate pune temei, ele fiind partinitoare si exagerate.

Din cercetarile facute de instructie se poate vedea ca Codreanu n-a fost batut, iar faptul de lovire pentru care fusese chemat in judecata Manciu de studentul Comerzan urma sa fie judecat si trebuia sa astepte deciziunea justitiei, iar nu sa-si faca singur dreptate. Daca procesul s-ar fi judecat, desigur ca Manciu facea dovada nevinovatiei lui; dar el a fost suprimat inainte.

Trecand la evenimentele petrecute in ziua crimei, dl. procuror general spune:

La 25 octombrie, Manciu comparuse ca acuzat in fata d-lui judecator de ocol si fiind judecat de aceasta instanta inseamna ca vina ce i se atribuia era mica, caci altfel cazul ar fi trebuit deferit altei instante superioare.

La acest proces asistau multi studenti. Judecata se facea intr-o atmosfera iritanta. Intrebarile acuzatorilor se puneau cam asa: "Sa spuna politistul" sau "sa ne declare tistul cu mentalitate de plutonier major ce stie despre lovirea studentului Comerzan". Manciu raspundea totdeauna calm; iar cand i s-a adresat lui Codreanu ca sa-l intrebe daca recunoaste cele spuse in instructie i-a zis: "colegule Codreanu". Si numai cand i s-a parut ca depozitia lui Codreanu nu e conforma cu adevarul a rostit urmatoarele cuvinte: "Si acum minte".

A intervenit apoi procesul de ultraj cerut de avocatul Dumbrava, iar procesul intentat de Comerzan s-a amanat.

Codreanu, care nu intervenise de loc in proces, la terminarea sedintei iese afara din sala de judecata. Se opreste pe platforma de jos si asteapta. Manciu apare si el fara sa dea nastere la provocarile de care s-a vorbit. Codreanu scoate un revolver si trage in Manciu, pe care-l omoara. Clos intervenind este si el e ranit de moarte, iar un al treilea glont il raneste pe Husanu. Studentii Iordache, Cucu M., Rugina si Hanganu nu sunt singurii care au asistat la savarsirea crimei. Ei se contrazic in declaratiile lor, ca una au spus judecatorului de instructie si alta au spus aici, in fata Curtii.

Si acum se vede de ce a ucis Codreanu.

La instructie a aratat in trei feluri motivele ce l-au determinat la crima: intai ca l-a injurat si amenintat, a doua oara spune ca numai l-a injurat, iar a treia oara sustine ca a fost in legitima aparare, prinzand un gest al lui Manciu care avea aerul ca scoate un revolver din buzunar.

Dl. Procuror general face teoria legitimei aparari si trage concluzia ca in speta nu exista, asadar ramane insulta ca singurul motiv ce a determinat pe Codreanu sa savarseasca crima. Dar se pedepseste o insulta cu moartea?

Este deci situatia omului care in mod miselesc a ucis un om pe la spate. Afirmarea ca gestul lui Codreanu ar fi o trezire a constiintei nationale este un neadevar. Corneliu Codreanu a savarsit crima, a infaptuit cel mai abject omor pentru o inaltare personala. N-a fost nici o stare de surescitare, ci a fost o crima premeditata, pornita din credinta foarte gresita ca ideile unor tineri pot fi impuse guvernelor in conducerea tarii. (...)

Domnul procuror general in continuare vorbeste de activitatea lui Manciu ca prefect care, fiind o minte ordonata, nu putea admite miscari care tulbura linistea tarii. Si atunci dvs., d-lor jurati, cand ati auzit expunerea facuta, ramane sa veniti sau cu un verdict de condamnare ori sa aduceti un verdict de iertare, dar pe mine lasati-ma sa cer condamnarea pentru unul care ucide pe la spate.

APÃRAREA

Sedinta se redeschide la ora 10,30.

Se da cuvantul d-lui avocat Paul Iliescu. (...)

Partea civila v-a vorbit de o durere omeneasca si a incercat sa arunce samanta rea in spiritele juratilor, noi insa ne gandim la pribegia de martir a lui Corneliu Codreanu din penitenciar in penitenciar, de la Iasi la Focsani, de la Focsani la Turnu Severin. Pentru noi a fost un mars triumfal, pentru el un drum de martir. Admir talentul si elocinta reprezentantului Ministerului Public care a stiut cu eleganta sa-si faca datoria de acuzator si sa-si pastreze totusi sufletul de bun roman. Dar la noi e granitul in sufletul romanesc, de care talentul dvs., d-le procuror general, se va zdrobi. Daca ati cerut achitarea pentru ceilalti acuzati, o puteati cere si pentru Corneliu Codreanu, caci legea va permite.

Ce sa va spunem noi, domnilor jurati, decat ca sa trageti concluzia logica din situatia acestui proces. E adevarat ce spune dl. procuror general ca dupa razboi s-a creat o nevroza generala in tara noastra, dar tot atat de adevarat este ca strainii, dar mai ales evreii, ne-au invadat tara in mod neasteptat. A trebuit sa vina miscarea de redesteptare nationala a studentimii, floarea neamului romanesc, ca sa ne trezeasca in fata pericolului evreiesc. Moldova presarata cu mormintele voievozilor este cotropita de ovrei. Din Moldova a pornit miscarea. Moldoveanul Corneliu Codreanu a dat mana cu Ion Mota din Orastie.

Guvernul de nenorociri si vitregie a fost format din romani care s-au robit finantei evreiesti si internationale, a infruntat dorul romanesc al studentilor si a trimis la Iasi pe cel mai negru prefect din cati i-a avut tara. (...) Ce vina aveau studentii? Lucrau caramida pentru caminul lor, au fost ridicati si brutalizati de jandarmi, au fost loviti de Manciu, a curs sange de copil pe podelele prefecturii din Iasi. Ce ar face fiecare din noi daca copiilor nostri li s-ar da astfel de lovituri? Nu este moartea o pedeapsa prea mare pentru cine savarseste astfel de orori. Ororile exista, nimeni nu le poate tagadui; sa ne gandim la cele ce s-au petrecut in sufletul lui Codreanu cand s-a vazut palmuit de Manciu in fata evreilor! (...) Ce putea face Codreanu cand sangele il navalise in fata gandindu-se la ce-l astepta iarasi in beciurile politiei? A fost un moment de uitare, cand omul nu mai putea raspunde de faptele lui si atunci Codreanu a tras si l-a doborat. Nu e o crima politica, ci un gest datorita fatalitatii oarbe. N-a fost, prin urmare, premeditare. Daca era vorba de o crima politica, n-ar fi ales ca victima pe politai, dupa cum declara insusi Codreanu. Sa fie oare o crima pe care legea n-o iarta? Nu vrem sa facem erou din Codreanu pentru ca l-a ucis pe Manciu, ci din cauza ca el a fost capul miscarii de redesteptare nationala. Lumea romaneasca il iubeste pe Codreanu si va cere sa i-l redati.

Nu este asa, Corneliu, ca in iarna acea cand te-am vazut in celula inchisorii regretand cel dintai ca a trebuit sa ucizi un om, nu este asa ca si tu l-ai plans pe Manciu? Puteti condamna un astfel de om, d-lor jurati? (...)

"Universul", nr. din 27 mai 1925

SENTINTA. ACHITAREA

Sedinta se deschide la ora 2 si jumatate. Sala este ocupata inca de la ora 1. Foarte multe d-ne si d-soare au venit cu buchete de flori. In sala circula niste carti postale cu vederea teatrului si cu inscriptia "Aici a fost judecat si achitat Corneliu Zelea Codreanu". Presedintele intreaba pe jurati daca sunt luminati. Toti raspund afirmativ. Adresandu-se acuzatilor ii intreaba daca au ceva de adaugat.

Corneliu Codreanu se ridica si spune: "Dumnezeu a harazit ca vietile noastre sa serveasca in lupta de aparare a romanilor. Reinnoim aici juramantul nostru de a sluji cu credinta tara si neamul in orice imprejurare". (...)

La ora 4,30 juratii intra in deliberare. Ochii tuturor ii urmaresc cand ies pe usa si parca vor sa le patrunda in suflet ca sa citeasca cu o clipa mai devreme verdictul. D-ra Elena Ilinoiu, logodnica lui Codreanu, s-a strecurat in primele randuri si s-a lipit aproape de banca acuzatilor, in imediata apropiere a logodnicului ei. Il priveste cu induiosare. Ii zambeste si pare multumita de marea manifestatie de simpatie ce se face.

Deliberarea se face in 5 minute. Clipele sunt solemne. O nerabdare manifestata nervos domneste in sala. Nimeni nu mai sta la locul sau. E nevoie sa intervina dl. presedinte care face apel la spiritul de ordine al multimii, sa restabileasca linistea.

Comisia juratilor isi face intrarea. O tacere desavarsita se face in sala. Fiecare jurat poarta la butoniera "svastica" in funde tricolore.

Primul jurat se ridica grav, profund emotionat si incepe sa dea citire verdictului. Cand pronunta sacramentala formula "Pe onoare si constiinta, in fata lui Dumnezeu si a oamenilor", si cand zice primul NU, sala izbucneste in ropote de aplauze si arunca cu profunzime flori peste jurati si magistrati.

Entuziasmul dureaza cateva minute. Presedintele restabileste din nou linistea. Primul jurat da citire, emotionat, intregului verdict, prin care comisia de jurati raspunde NU la toate intrebarile.

Presedintele da apoi ordine sa fie introdusi acuzatii. Corneliu Codreanu este adus pe brate in sala de sedinta de colegii lui, imbracinat cu o lenta tricolora. In sala izbucnesc din nou ropote de aplauze. Presedintele restabileste iarasi linistea si da cuvantul procurorului general care, inainte de a-si face datoria, rosteste studentilor o inimoasa si patriotica cuvantare.

Pe baza verdictului juratilor, reprezentantul Ministerului Public cere achitarea. Presedintele citeste sentinta de achitare. Codreanu este ridicat pe brate de studenti si scos din sala in aplauzele multimii entuziaste. Au ramas cu totii in parcul orasului la statuia lui Traian, unde s-a facut o mare manifestatie patriotica. (...)

Leontin Iliescu si N. Ciocardia

"Universul", nr. din 28 mai 1925