DIN PRESA LEGIONARÃ: CARPATII, Madrid
M I N C I U N I L E   U N G U R E S T I

 Director: + Aron Cotrus     Redactor: Traian Popescu
Calle
Conde de Penalver, 82, 4  Madrid, 28006, Spania
Anul X
XX, Nr. 49-50, August-Decembrie 1985

de Faust Brădescu

 

Trăim o epocă năstrujnică, în care toate valorile spirituale si toate principiile juridice care constituesc temelia societătii, sunt luate în derâdere si schingiuite. Granitele de todeauna ale elementului romanesc De cele mai multe ori, tocmai de aceia care le-au impus si sustinut.

Constatăm o turburatoare întorsătură în interpretarea adevărului, a justitiei, a tot ce poate fi drept, din motive cu totul îndepărtate de norma morala sau etică. Adesea este vorba de o stupidă interventie politicianistă, bazata pe interese electorale. Alteori, avem de-aface cu necinstea unor anumiti ziaristi, lipsiti de scrupule sau bine plătiti de anumite cercuri interesate. De cele mai multe ori, totusi, ne găsim in fata unei ignorante totale a realitătilor istorice sau a textelor legale.

Oricare ar fi cauza, rezultatele sunt moralmente de plâns si dezastroase din punct de vedere istorico-politic. Răspândirea în public si sustinerea in forurile reprezentative a unor neadevăruri, duc totdeauna la aparitia de tendinte eronate si luarea de atitudini nedrepte.

 

* * *

 

In cazul nostru românesc, avem problema Transilvaniei, repusă din nou in discutie de către Unguri, cu violentă si multă dibăcie. O! Nu-i vorba de o cerere directa de reanexare a Ardealului la coroana Sfăntului Stefan... Ci numai de o repunere in discutie a anumitor probleme:

a) Prezenta unei minoritati maghiare, ale carei drepturi la existenta ar fi încălcate de regimul actual;

b) Incercarea de împâmântenire in mintea opiniei publice ca această minoritate depăseste 3 milioane de indivizi;

c) Necesitatea de a se revizui Tratatul de la Trianon, pentru a se face "justitie" ungurimei conlocuitoare.

I. Condusa de guvernul dela Budapesta, a găsit un rasunet unanim in cercurile unguresti din exil. Pusă in formă patriotică, a dus la o colaborare strânsă între două entităti antinomice, fără ca una să încalce prerogativele celeilalte.

II. Sustinută cu perseverenta pe toate continentele, are ca scop să mentina, într'o cadentă continua, revendicarea unor drepturi unguresti asupra Transilvaniei. Presa maghiara din exil, precum si intelectualitatea si-au dat mâna, căutând sa introducă in circuitul international elementele indispensabile intru crearea unei opinii favorabile intereselor lor.

III. Concentrarea eforturilor unguresti in Canada si in Statele Unite ale Americei. Acolo, unde se joaca soarta tarilor din Răsăritul Europei -unde sentimentele umanitare si de justitie sunt foarte tenace- dar si unde ignoranta istorică este cea mai accentuată.

Or, pe această ignorantă specifică, dublată de un sentiment umanitar ntional, îsi bazează Ungurii întreaga lor propagandâ. Nu pe adevăruri istorice, etnice sau juridice (pe care nu le pot aduce in balantă), ci pe exacerbarea unor simtaminte care ridică tensiunea, dar nu certifica adevărul.

Popor megalomanic, necumpănit si imprudent, Ungurii îsi bazează argumentarea prin care vor să atragă simpatia opiniei internationale pe o sumă de minciuni si falsuri:

- Minciuna numărului de Maghiari in Transilvania. Cu obisnuita lor rea credintă, nimic nu-i opreste să falsifice realitate si statistici.

Lumea, in genere, si Americanii, in special, trec cu usurintă peste stările de fapt din alte părti, dar îi pasionează tot ce-ar putea avea aspect de injustitie sau asuprire. Si cu cât numărul celor impilati reiese mai mare, cu atât indignarea sporeste tonusul si furia ridica tonul. Exact ce vor Ungurii. Deaceea, nu s'au dat in lături de a profita de aceste slabiciuni omenesti.

In acest scop, pe măsură ce intensifică propaganda, maresc si numărul de Unguri "împilati" in România. Astfel, au ajuns dela 1.800.000 la 2 milioane, apoi la 2.500.000, pentru a se opri, pentru câteva clipe, la cifra de 3 milioane. Se pare însă ca nu-i de ajuns pentru a zgăltâi opinia si unii dintre intelectuali cunoscatori in matorie au depăsit si această limita... Dece nu! E mult până te înveti cu denaturarea cifrelor...

- Minciuna apartenentii milenare a Transilvaniei la Coroana ungurească. După regulile rnoralei, nu-i de ajuns sa spui pentru a fi crezut. Mai trebue să aduci si niste dovezi. Or, n'a existat nici când un "regat unguresc" de o mie de ani care sa domine Transilvania.

Sositi din regiunea Uralo-Asiatică la sfârsitul sec. IX, hoardele unguresti s'au izbit câteva secole de micile Ducate românesti din Ardeal (Gelu, Menumorut si altii). In Evul Mediu au avut anumite vasalitati, asa cum erau obiceiurile timpului. La 1526, întreaga Ungarie cade sub dominatia habsburgică, ca si Transilvania. Această stare durează până la 1867, când intervine Compromisul cu Viena, care-i acordă drepturi asupra Transilvaniei. Faptul durează pănă la 1918, când se prăbuseste Imperiul dualist Austro-Ungur.

Deci, asa zisa "apartenenta" milenareă n'a durat in realitate decât 51 de ani (1867-1918). Milenarismul politic unguresc apare ca o emfază ridiculă. Sa nu se uite ca atunci când hoarda maghiara si-a întins corturile in preajma Tisei, poporul roinân număra peste doua milenii de când străbunii începuseră să creeze opere de artă si de stiintă.

- Minciuna încercărilor de desnationalizare. E unul din punctele de plângere in lumea americana. In Rornânia actuală s'ar face mari eforturi pentru a se distruge specificul national unguresc. Aceeasi nesăbuită exagerare anti-veridică de totdeauna.

Nu avem nicio simpatie pentru regimul comunist ce domina natiunea română. Nu-i vom lua niciodată apărarea pentru a-1 scoate basma curata. Dar nici nu putem admite răspândirea acestor neadevăruri. Putem chiar afirma că, in cadrul minoritătilor conlocuitoare, Ungurii sunt cei mai privilegiati. Nu pot fi nurnite "efort de desnationalizare" conditiile exceptionale de care dispune minoritatea ungurească: Universităti, licee, scoli primare, cu predarea in limba maternă o presă numeroasă in limba maghiara -mai multe teatre si teatru de Operă in limba ungară- o puternică filieră de Edituri in ungureste, etc...

In realitate, eforturi uriase de desnatioralizare, au fost intreprinse contra Românilor, in timpul color 51 ani de cruntă dominatie ungureasca (1867-1918). Documentele scripturale (din sursă maghiarâ, ceeace-i si inai interesant) dovedesc ca s'a încercat zeci de ani de-a rândul transformarea Românilor in Unguri, prin toate mijoacele (mai ales nepermise): prin scoli, prin ungurizarea fortata a numelor, prin impiedecarea de a se vorbi româneste, prin distrugerea formelor culturale de exptimare a românismului, etc. Dece oare n'am arăta lumii aceste comparatii ca sa vadă de ce parte se află împilatorii si desnationalizatorii de meserie!...

- Minciuna atrocitătilor românesti comise asupra Maghiarilor din Ardeal. CÂND, UNDE si DE CINE au fost comise asemenea fapte? In loc de răspuns, numai insinuări, declaratii nefundate, acuzatii gratuite, gen "bande de români au ucis...". Astfel de afirmatii nu pot impresiona decât anumite minti debile. Dar Ungurii nu se opresc in fata unui astfel de adevăr. E o problemă de temperament si atavism.

Românul poartă in el acea calitate specifică rasei: OMENIA, însotită de consângenele bunătate, mila, întelegere si iertare. Ungurul poarta si el trasaturile interioare, specifice rasei lui. Dar rasa lui e ilustrata prin cruzimea unui Arpad sau Atila, prin dorinta de dominare si ura fată de cei care-i depăsesc sau nu le fac pe voie.

Atrocităti au fost comise in Transitvania de Nord, dar NU înfăptuite de Români, CI de Ungurii care se plâng azi peste mări si tări. Documentele si fotografiile nu arată Unguri brutalizati, ci Români ucisi, Români schingiuiti, sate si biserici românesti distruse, locuitori români goniti din locuintele si localitatile lor. Si nu era vorba de cazuri izolate (ce pot fi puse pe seama răzbunării personale); erau cu sutele, erau cu miile... Si noi, Românii, nu ne-am plans nimănuia!

- Minciuna "cedării Transilvaniei" in favoarea României, prin Tratatul dela Trianon. Pentru a-si prepara revendicari ulterioare, intreaga ungurime afirma, oricui vrea s'o asculte, că Transilvania a fost "cedata" României de catre învingătorii primului razboi mondial.

In mintea lor cedarea ar insemna numai o dăruire fără drepturi, ceeace ar constitui un fel de ocupare trecătoare a teritoriului. E una din temele favorite ale revizionismului maghiar. Si in clipa de fată o sustin cu îndărătnicie in cercurile americane pentru a le câstiga simpatia si sprijinul in fata Congresului dela Washington.

Aceste Cercuri, influente dar foarte putin cunoscătoare ale stărilor de fapt de acum 65 de ani, pot cădea in cursa revizionistă. Dacă vom tace, dăca nu vorn lua taurul de coarne, ne vorn trezi cu o majoritate de deputati si senatori americani dispusi să dee dreptate Ungurilor. Or, irnaginea istorică si juridică este cu totut diferită.

Atunci, la 1 Decembrie 1918, n'a avut loc o simplă "cedare" când Tratatul de pace nici nu fusese sernnat. Nu Aliatii au decis ca Transilvania să fie data României. Ci nationalitătile conlocuitoare, in frunte cu Românii băstinasi, prin libera lor vointă si conform "principiului autodeterminarii popoarelor" au decis -cu doi ani inainte de semnarea tratatului- ca Transilvania, Banatul si Maramuresul sa revina pentru totdeauna la Patria-Mama: ROMÂNIA.

In acea rnăreată adunare dela Alba-Iulia, Aliatii occidentali au avut ocazia să vada ce însemnează patriotism, liberă decizie si adevăr istoric. Când 77% din populatie aproba revenirea teritoriilor la România in baza principiului auto-determinării popoarelor (principiu atât de scump Americanilor) nu se poate veni azi să se conteste principiul si vointa locuitorilor, pentru a se sustine o teza absurdă si de nesustinut. Această teză este vulnerabilă atât in principiu cât si in realitatea stărei de fapt. Ar fi o încercare criminală a marelui principiu (impus de Presedintele Wilson), care ar răsturna întreaga asezare politică a lumii. Prin Tratatul dela Trianon nu s'a cedat Transilvania, ci s'a recunoscut oficial starea de fapt si implinirea unei justitii.

- Minciuna rössleriană, readusă in discutii de către Unguri ori de câte ori au nevoie să sustina "întâietatea" lor pe rneleagurile transilvane.

Desi nulitatea teoriei lui Rössler este recunoscută de toti istoricii lumii, ungurimea o întrebuintează continuu în cercurile politice străine, unde naivitatea si ignoranta sunt stăpâne.

Istoria, toponimia, răspândirea etnica a Românilor, nurnărul lor, totul demonstrează prezenta sustinută a elementului rornânesc din vremuri imemoriale, in toate tinuturile Ardealului. Nu cei vreo 60-70.000 de nomazi maghiari, deprinsi cu stepele asiatice, se puteau aseza in Transilvania, plină de văgăuni si munti nepătrunsi. Acest vast teritoriu muntos si sălbatec era "împărătia Valahilor" de unde nirneni nu i-a scos si nu-i va putea scoate.

 

* * *

 

Acestea sunt marile MINCIUNI răspândite cu îndrăsneală si cinism de către Unguri. Dar pe care, cu drepturile noastre istorice, etnice si juridice in mână, le putem usor combate. Pe care TREBUE SĂ LE COMBATEM, expunându-le in fata lumii.

Iar in acest moment, IN FATA CONGRESULUI AMERICAN, invadat de jalbele si insinuările maghiare.

Initiativa celor cinci mari entităti reprezentative din USA si CANADA (Episcopia Ortodoxa Romana - Episcopia Unita Română - Uniunea si Liga Societatilor Românesti - ziarul Cuvântul Romănesc - si Editura Studii Românesti, care au semnat "APELUL DE MOBILIZARE" a întregului Exil, pentru a se combate nerusinarea ungurească, este un act cu adevărat istoric.

Act de căpetenie pe care, dacă ne iubim Neamul si Tara, suntem obligati să-l sustinem neconditionat, oriunde ne-am gasi. Dar nu cu elanuri de simpla afectivitate, care rămân vesnic in afara realitătilor politice. CI PRIN PREZENTA VIE! Prezenta activă, făuritoare, prin interventia careia să se simtă vointa unui întreg neam.

Intregul nostru efort trebue sa se indrepte spre temele veridice si incontentabile. SI VOM INVINGE!

Minciunile sustinute de Unguri si interventiile lor in locurile de frunte ale politicei internationale nu pot fi rasturnate prin simplă indiferentă sau prin actiuni minore. Ci numai printr'o combatere energică a argumentelor lor aberante si lipsite de greutate. Printr'o multiplicare permanenta a dovezitor ce ne stau la dispozitie. Prin răspândirea acestora acolo unde ungurimea isi vâră veninul. Printr'o desfăsurare continuă de energie patriotică, pentru a reduce la tăcere insolenta acestor mânuitori de fictiuni, falsuri si neadevăruri.

Toti suntem loviti în ce avern mai scump!

Toti trebue să răspundem cu vigoare si cu orice sacrificiu! 

Ad unum!

 Faust BRĂDESCU

Vechi imagini românesti: Parcul Cismigiu (începutul secolului trecut)

/ / /
INAPOI LA PAGINA ROMÂNIEI NATIONALISTE