Director:
+ Aron Cotrus Redactor: Traian
Popescu
Calle Conde
de Penalver,
82, 4
Madrid, 28006, Spania
Anul XXX,
Nr. 49-50, August-Decembrie 1985
de
Faust Brădescu
Trăim o epocă
năstrujnică, în care toate valorile spirituale si toate
principiile juridice care constituesc temelia societătii, sunt luate în
derâdere si schingiuite. De cele mai multe
ori, tocmai de aceia care le-au
impus si sustinut.
Constatăm o turburatoare întorsătură
în interpretarea adevărului, a justitiei, a tot ce poate fi drept, din motive cu totul
îndepărtate de norma
morala sau etică. Adesea este vorba de o stupidă interventie politicianistă,
bazata pe interese electorale. Alteori, avem de-aface cu necinstea unor anumiti
ziaristi, lipsiti de scrupule sau bine plătiti de anumite cercuri interesate.
De cele mai multe ori, totusi, ne găsim in fata unei ignorante totale a
realitătilor istorice sau a textelor legale.
Oricare ar fi
cauza, rezultatele sunt moralmente de plâns si dezastroase
din punct de vedere istorico-politic. Răspândirea în public si sustinerea in
forurile reprezentative a unor neadevăruri, duc totdeauna la aparitia de
tendinte eronate si luarea de atitudini nedrepte.
*
* *
In cazul nostru
românesc, avem problema Transilvaniei, repusă din nou in
discutie de către Unguri, cu violentă si multă dibăcie. O! Nu-i vorba de o
cerere directa de reanexare a Ardealului la coroana Sfăntului Stefan... Ci
numai de o repunere in discutie a anumitor probleme:
a)
Prezenta unei minoritati maghiare, ale carei drepturi la existenta ar fi
încălcate de regimul actual;
b)
Incercarea de împâmântenire in mintea opiniei publice ca această
minoritate depăseste 3 milioane de indivizi;
c)
Necesitatea de a se revizui Tratatul de la
Trianon, pentru a se face
"justitie" ungurimei conlocuitoare.
I.
Condusa de guvernul dela Budapesta, a găsit un rasunet unanim in
cercurile unguresti din exil. Pusă in formă patriotică, a dus la o
colaborare strânsă între două entităti antinomice, fără ca una să
încalce prerogativele celeilalte.
II.
Sustinută cu perseverenta pe toate
continentele, are ca scop să mentina,
într'o cadentă continua, revendicarea unor drepturi unguresti asupra
Transilvaniei. Presa maghiara din exil, precum si intelectualitatea si-au dat
mâna, căutând sa introducă in circuitul international elementele
indispensabile intru crearea unei opinii favorabile intereselor lor.
III.
Concentrarea eforturilor unguresti in Canada si in Statele Unite ale
Americei. Acolo, unde se joaca soarta tarilor din Răsăritul Europei
-unde
sentimentele umanitare si de justitie sunt foarte tenace- dar si unde ignoranta istorică este cea mai
accentuată.
Or, pe această ignorantă
specifică, dublată de un sentiment umanitar ntional, îsi bazează Ungurii întreaga lor
propagandâ. Nu pe adevăruri istorice, etnice sau juridice (pe care nu le pot aduce in
balantă), ci pe
exacerbarea unor simtaminte care ridică tensiunea, dar nu certifica adevărul.
Popor
megalomanic, necumpănit si imprudent, Ungurii îsi bazează
argumentarea prin care vor să atragă simpatia opiniei internationale pe o
sumă de minciuni si falsuri:
-
Minciuna numărului de Maghiari in
Transilvania. Cu obisnuita lor rea
credintă, nimic nu-i opreste să falsifice realitate si statistici.
Lumea, in
genere, si Americanii, in special, trec cu usurintă peste
stările de fapt din alte părti, dar îi pasionează tot ce-ar putea avea
aspect de injustitie sau asuprire. Si cu cât numărul celor impilati reiese mai
mare, cu atât indignarea sporeste tonusul si furia ridica tonul. Exact ce vor
Ungurii. Deaceea, nu s'au dat in lături de a profita de aceste slabiciuni
omenesti.
In acest
scop, pe măsură ce intensifică propaganda, maresc si numărul
de Unguri "împilati" in România. Astfel, au ajuns dela 1.800.000
la 2 milioane, apoi la 2.500.000, pentru a se opri, pentru câteva clipe, la
cifra de 3 milioane. Se pare însă ca nu-i de ajuns pentru a zgăltâi opinia si unii dintre
intelectuali cunoscatori in matorie au
depăsit si această limita... Dece nu! E mult până te înveti cu denaturarea
cifrelor...
-
Minciuna apartenentii milenare a Transilvaniei la Coroana
ungurească.
După regulile rnoralei, nu-i de ajuns sa spui pentru a fi crezut. Mai trebue
să aduci si niste dovezi. Or, n'a existat nici când un "regat unguresc"
de o mie de ani care sa domine Transilvania.
Sositi din regiunea Uralo-Asiatică la sfârsitul sec. IX, hoardele unguresti s'au izbit câteva secole de micile Ducate
românesti din Ardeal (Gelu, Menumorut si altii). In Evul Mediu au avut anumite
vasalitati, asa cum erau
obiceiurile timpului. La 1526, întreaga Ungarie cade sub dominatia habsburgică,
ca si Transilvania. Această stare durează până la 1867, când intervine
Compromisul cu Viena, care-i acordă drepturi asupra Transilvaniei. Faptul
durează pănă la 1918, când se prăbuseste Imperiul dualist Austro-Ungur.
Deci, asa zisa "apartenenta" milenareă n'a durat in realitate
decât 51 de ani (1867-1918). Milenarismul politic unguresc apare ca o emfază
ridiculă. Sa nu se uite ca atunci când hoarda maghiara si-a întins
corturile in preajma Tisei, poporul roinân număra peste doua milenii de când
străbunii începuseră să creeze opere de artă si de stiintă.
-
Minciuna încercărilor de
desnationalizare. E unul din punctele de
plângere in lumea americana. In Rornânia actuală s'ar face mari eforturi
pentru a se distruge specificul national unguresc. Aceeasi nesăbuită
exagerare anti-veridică de totdeauna.
Nu avem nicio simpatie pentru regimul comunist ce domina natiunea
română.
Nu-i vom lua niciodată apărarea pentru a-1 scoate basma curata. Dar nici nu
putem admite răspândirea acestor neadevăruri. Putem chiar afirma că, in
cadrul minoritătilor conlocuitoare, Ungurii sunt cei mai privilegiati. Nu pot
fi nurnite "efort de desnationalizare" conditiile exceptionale de care
dispune minoritatea ungurească: Universităti, licee, scoli primare, cu
predarea in limba maternă o presă numeroasă in limba maghiara -mai multe
teatre si teatru de Operă in limba ungară- o puternică filieră de Edituri
in ungureste, etc...
In
realitate, eforturi uriase de desnatioralizare, au fost intreprinse
contra Românilor, in timpul color 51 ani de cruntă dominatie ungureasca
(1867-1918). Documentele scripturale (din sursă maghiarâ, ceeace-i si inai
interesant) dovedesc ca s'a încercat zeci de ani de-a rândul transformarea
Românilor in Unguri, prin toate mijoacele (mai ales nepermise): prin scoli,
prin ungurizarea fortata a numelor, prin impiedecarea de a se vorbi româneste, prin distrugerea formelor culturale de exptimare a
românismului,
etc. Dece oare n'am arăta lumii aceste comparatii ca sa vadă de ce parte se
află împilatorii si desnationalizatorii de meserie!...
-
Minciuna atrocitătilor românesti comise asupra Maghiarilor din
Ardeal. CÂND, UNDE si DE CINE au fost comise asemenea
fapte? In loc de răspuns, numai insinuări, declaratii nefundate, acuzatii
gratuite, gen "bande de români
au ucis...". Astfel de afirmatii nu pot impresiona decât anumite minti
debile. Dar Ungurii nu se opresc in fata unui astfel de adevăr. E o problemă
de temperament si atavism.
Românul poartă in el acea calitate specifică
rasei: OMENIA, însotită de
consângenele bunătate, mila, întelegere si iertare. Ungurul poarta si el
trasaturile interioare, specifice rasei lui. Dar rasa lui e ilustrata prin
cruzimea unui Arpad sau Atila, prin dorinta de dominare si ura fată de cei
care-i depăsesc sau nu le
fac pe voie.
Atrocităti au fost comise in Transitvania de
Nord, dar NU înfăptuite de Români, CI de Ungurii care se plâng azi peste mări si
tări. Documentele si
fotografiile nu arată Unguri brutalizati, ci Români ucisi, Români schingiuiti, sate si biserici
românesti distruse, locuitori români goniti
din locuintele si localitatile lor. Si nu era vorba de cazuri izolate (ce pot fi
puse pe seama răzbunării personale); erau cu sutele, erau cu miile... Si noi,
Românii, nu ne-am plans nimănuia!
-
Minciuna "cedării Transilvaniei" in favoarea
României, prin
Tratatul dela Trianon. Pentru a-si prepara revendicari ulterioare, intreaga
ungurime afirma, oricui vrea s'o asculte, că Transilvania a fost "cedata"
României de catre învingătorii primului razboi mondial.
In mintea lor cedarea ar insemna numai o
dăruire fără drepturi, ceeace ar
constitui un fel de ocupare trecătoare a teritoriului. E una din temele
favorite ale revizionismului maghiar. Si in clipa de fată o sustin cu
îndărătnicie in cercurile americane pentru a le câstiga simpatia si
sprijinul in fata Congresului dela Washington.
Aceste
Cercuri, influente dar foarte putin cunoscătoare ale stărilor de
fapt de acum 65 de ani, pot cădea in cursa revizionistă. Dacă vom tace, dăca
nu vorn lua taurul de coarne, ne vorn trezi cu o majoritate de deputati si
senatori americani dispusi să dee dreptate Ungurilor. Or, irnaginea istorică si juridică este cu totut
diferită.
Atunci, la 1 Decembrie 1918, n'a avut loc o simplă "cedare" când
Tratatul de pace nici nu fusese sernnat. Nu Aliatii au decis ca Transilvania să
fie data României. Ci nationalitătile conlocuitoare, in frunte cu Românii
băstinasi, prin libera lor vointă si conform "principiului
autodeterminarii popoarelor" au decis -cu doi ani inainte de semnarea
tratatului- ca Transilvania, Banatul si Maramuresul sa revina pentru totdeauna
la Patria-Mama: ROMÂNIA.
In acea
rnăreată adunare dela Alba-Iulia, Aliatii occidentali au avut ocazia
să vada ce însemnează patriotism, liberă decizie si adevăr istoric. Când
77% din populatie aproba revenirea teritoriilor la România in baza
principiului auto-determinării popoarelor (principiu atât de scump
Americanilor) nu se poate veni azi să se conteste principiul si vointa
locuitorilor, pentru a se sustine o teza absurdă si de nesustinut. Această
teză este vulnerabilă atât in principiu cât si in realitatea stărei de fapt. Ar fi o încercare criminală a marelui principiu
(impus de Presedintele
Wilson), care ar răsturna întreaga asezare politică a lumii. Prin Tratatul
dela Trianon nu s'a cedat Transilvania, ci s'a recunoscut oficial starea de
fapt si implinirea unei justitii.
-
Minciuna rössleriană, readusă in discutii de către Unguri ori de câte
ori au nevoie să sustina "întâietatea" lor pe rneleagurile
transilvane.
Desi nulitatea teoriei lui
Rössler este recunoscută de toti istoricii lumii,
ungurimea o întrebuintează continuu în cercurile politice străine, unde
naivitatea si ignoranta sunt stăpâne.
Istoria,
toponimia, răspândirea etnica a Românilor, nurnărul lor, totul
demonstrează prezenta sustinută a elementului rornânesc din vremuri
imemoriale, in toate tinuturile Ardealului. Nu cei vreo 60-70.000 de nomazi
maghiari, deprinsi cu stepele asiatice, se puteau aseza in Transilvania, plină
de văgăuni si munti nepătrunsi. Acest vast teritoriu muntos si sălbatec
era "împărătia Valahilor" de unde nirneni nu i-a scos si nu-i va
putea scoate.
*
* *
Acestea sunt marile MINCIUNI răspândite cu îndrăsneală si cinism de
către Unguri. Dar pe care, cu drepturile noastre istorice, etnice si juridice
in mână, le putem usor combate. Pe care TREBUE SĂ LE COMBATEM, expunându-le
in fata lumii.
Iar in acest moment, IN FATA CONGRESULUI AMERICAN, invadat de jalbele si
insinuările maghiare.
Initiativa celor cinci mari entităti reprezentative din USA
si CANADA (Episcopia Ortodoxa Romana - Episcopia Unita Română - Uniunea si Liga Societatilor Românesti - ziarul
Cuvântul
Romănesc - si Editura Studii Românesti, care au semnat "APELUL DE
MOBILIZARE" a întregului Exil, pentru a se combate nerusinarea ungurească, este un act cu
adevărat istoric.
Act de căpetenie pe care, dacă ne iubim Neamul si Tara,
suntem obligati să-l sustinem neconditionat, oriunde ne-am gasi. Dar nu cu elanuri de simpla
afectivitate, care rămân vesnic in afara realitătilor politice. CI
PRIN PREZENTA VIE! Prezenta activă, făuritoare, prin interventia careia să se
simtă vointa unui întreg neam.
Intregul nostru efort trebue sa se indrepte spre temele veridice si
incontentabile. SI VOM INVINGE!
Minciunile sustinute de Unguri si interventiile lor in locurile de frunte
ale politicei internationale nu pot fi rasturnate prin simplă indiferentă sau
prin actiuni minore. Ci numai printr'o combatere energică a argumentelor lor
aberante si lipsite de greutate. Printr'o multiplicare permanenta a dovezitor ce ne stau la
dispozitie. Prin răspândirea acestora acolo unde ungurimea isi vâră veninul. Printr'o
desfăsurare continuă de energie patriotică,
pentru a reduce la tăcere insolenta acestor mânuitori de fictiuni, falsuri si
neadevăruri.
Toti suntem loviti în ce avern mai
scump!
Toti trebue să răspundem cu vigoare si cu orice
sacrificiu!
Ad
unum!
Faust
BRĂDESCU
Vechi
imagini românesti: Parcul Cismigiu (începutul secolului trecut)