Director: + Aron Cotrus     Redactor: Traian Popescu
Calle Conde de Penalver, 82, 4  Madrid, 28006, Spania
Anul XXV, Nr. 24, 1980

Legionari,

La începutul acestei decade, care se anuntã încãrcatã de primejdii pentru soarta lumii întregi, Legiunea împlineste 53 de ani de existentã.

Nu atât anii cari s'au scurs trebue sã ne opreascã atentia - prin ei însisi si un semn de vitalitate si trãinicie al Miscãrii Legionare, ci intensitatea evenimentelor cari i-au definit istoria.

Incepând dela primele manifestãri, drumul Legiunii e un lung calvar: eforturi supraomenesti, pornind de la nimic în domeniile organizarii, a propagandei, a doctrinei, a literaturii, a educatiei, a taberelor de muncã si altor activitãti de interes national, care nu s'au realizat liber, ci sub ploaia de lovituri a guvernantilor, furiosi pe acest tineret cu dragoste de tarã. In loc de a se asocia operei lor de exploatare a maselor populare, acest tineret frãmânta lutul sub picioare, ridica troite si învãta pe român sã câstige bãtãlia comertului. Când înaintam cu greu pe muntele suferintii, am auzit din spate, urletele fiarelor sãlbatece care nãvãleau sã sfâsie. In tot acest rãstimp, am stat cu o mânã pe târnãcop sau pe condeiu, iar cu alta pe spadã, ca sã ne apãrãm de haitele dusmanilor.

Am intrat nu odata, ci de mai multe ori în mlastina desnãdejdii, unde eram tãrâti spre funduri nãmoloase. Dar ne-am ridicat din aceste adâncuri de desnãdejde, purtând în suflet icoana Celui Inviat din morti si cutremurãtoarea jertfã a Cãpitanului, care si-a pus viata la temelia Miscãrii.

Fãrã îndoialã, soarta noastrã ar fi fost mai blândã dacã ne-am fi sustras rãspunderilor ce ni le-a încredintat Neamul în ceasurile lui de amar si durere. Dar cine sã-l apere de urgia din rãsãrit? Partidele corupte? Monarhia degradatã la rolul de anexã a comunismului?

Numai legionarii au tinut piept tuturor primejdiilor cari s'au abãtut asupra Neamului nostru între cele douã rãsboaie.

Cei ce se aflau în fruntea treburilor Statului, au dezertat sau au pactat cu puterile rãului, pentru a se pune ei însisi la adãpost.

Noi am stat permanentîin transee, apãrând cu înversunare si pânã la ultima picaturã de sânge patrimoniul politic al Neamului nostru. Atât în perioada Cãpitanului cât si mai târziu, nu se poate înregistra nici o defectiune în consecventa cu care am servit idealului legionar, nicio abatere dela legile de viatã si de moarte ale Neamului nostru.

Cãpitanul poate privi multumit la oastea lui pãmânteanã!

Si astãzi, ca si acum 53 de ani, în acea zi binecuvântatã de 24 Iunie, când ia nastere Miscarea Legionarã, stãm neclintiti pe baricadele adevãrului.

Nu avem armate, nu dispunem de mijloace materiale si nici de protectiuni puternice, dar suntem înarmati cu sceptrul adevãrului, care poate fi temporar ignorat, dar niciodatã înfrânt si pânã la urmã va triumfa.

Suntem slabi în aparentã, dar puternici prin tãria ce - o acordã Impãratul Divin - celor ce luptã pentru biruinta cauzei Lui.

Uitati-vã la lumea de astãzi! Ce frãmântãri, ce nelinisti, ce svârcoliri, voind sã scape din strânsoarea comunismului prin transactii ieftine cu Anticristul. E numai o amânare a inevitabilului. Acesta îsi desfãsoarã implacabil logica lui intrinsecã destructivã, cotropind si alte popoare. Pe noi, crescuti în duhul marilor rupturi, nu ne poate surprinde nimic din ceace se întâmplã astãzi in lume. Noi stim cã nu poate sã existe pace sau liniste în lume, pânã nu se va rezolva problema fundamentalã a epocei noastre; cine nu vrea sã devinã rob al imperiului comunist, trebue sã iasã cu nãdejde în întâmpinarea hoardelor ateo-marxiste.

Din orice unghiu am privi realitãtile internationale, se merge grabnic spre desnodãmânt, care se traduce în termenii: capitulare sau confruntare. E linia Capitanului! E biruinta ideii lui. Fãrã luptã viteazã, cum spune Ion Mota, nici Arhanghelul Mihail n'a putut scoate pe îngerii rebeli din cer.

Exilul se apropie de sfârsit, cãci bãtãlia finalã nu mai e departe. Sã multumim lui Dumnezeu cã ne-a ajutat ca dela 1945 pânã astãzi sã nu închinãm steagul Legiunii în fata pãgânilor. Mai este putin si Dumnezeu va rãsplãti credinta si rãbdarea noastrã.

Din aceastã perspectivã întunecatã, dar brãzdatã de mari sperante, fac un nou apel la unitate, la frãtietate, la disciplinã, la acte creatoare, pentruca în mijlocul unei lumi în descompunere sã ne mentinã treji si gata de luptã.

Sã lãsam altora tristul privilegiu de a-si uita de Neamul rãstignit, iar noi sã rãmânem statornici de strajã pe baricadele adevãrului, pânã va suna ceasul izbãvirii.

 HORIA SIMA

24 Iunie 1980