de
Aron Cotrus
Ca
pe bolta raiului,
cerul
Betleemului
i-a
aprins la căpătâi,
stea
ca steaua nimănui.
Si
de-atunci, fiinta Lui
e
temei pământului,
alb
izvor cuvântului,
cumpănă
văzduhului,
vâlvătae,
duhului;
împărat
al soarelui
si
stăpân al harului...
La
ieslele slomnului,
pe
leagănul somnului,
cu-ochi
caprui
pe
chipul Lui,
cântă-un
dulce liuiliuiliui,
liuiliuiliui,
cum altul nu-i
pe
pânza pământului;
cântă
Maica pruncului,
cântă
Maica Domnului...
Liuiliuiliui
si liuiliuiliui,
pentru
fiul cerului!...
Fie
'n veci mărirea Lui,
pe
fata pământului,
si'n
cerul cuvântului;
în
vuetul mărilor,
si'n
cartea schimbărilor;
în
roadele humelor
sub
biciul urgiilor
în
tara robiilor!...
Si
în sufletul oricui,
aibă
tron din tronul Lui,
mărirea măririlor,
Maria Mariilor!...
Revista Carpatii, Madrid, Anul II, Nr. 9-11, 1956